Mai este o lună şi jumătate până la alegerile locale din 2024. În spaţiul public s-au discutat sondaje de opinie, lozinci, care candidat este interlop şi care nu este. În dezbaterea publică au lipsit cu succes tocmai temele cele mai importante – cum se administrează şi dezvoltă ceea ce este astăzi un sfert din economia României, adică Bucureştiul?

Sunt teme grele şi nimeni nu are chef să le abordeze, mai ales că promisiunile pot exploda în faţă oricând, cum a fost în aproape toate cazurile la primăria Bucureştiului. Este, însă, o soluţie să fie ignorate toate proiectele pentru Bucureşti şi dezbaterea să se axeze pe sondaje sau pe ce candidat este mai potrivit pentru coaliţia de guvernare?

În ultimele zile, cu punctul culminant în care PSD şi PNL au rupt coaliţia la Primăria Capitalei, toate discuţiile despre primăria Bucureştiului se învârt în jurul retragerii candidaturii medicului Cătălin Cîrstoiu. De ce să nu vină coaliţia mai întâi cu proiectele pentru Bucureşti şi apoi cu candidatul?

Bucureştiul, în câteva cifre:

♦Capitala are un PIB de 400 mld. lei (50 mld. euro), adică un sfert din PIB-ul de 1.600 mld. lei, pe care l-a avut România în 2023;

♦PIB per capita în Bucureşti este de aproape 40.000 de euro, faţă de o medie naţională de 17.000 euro pe cap de locuitor;

♦Bucureşti-Ilfov a atras 62% din soldul de investiţii străine directe din România. Cu alte cuvinte, mai bine de 6 din 10 euro din cele peste 100 mld. euro pe care investitorii străini le-au adus în România, le-au adus în capitală sau în jurul ei;

♦Doar în Bucureşti sunt circa 20% din toţi angajaţii din România;

♦Bugetul Bucureştiului este de 2 mld. euro în 2024;

♦Salariul mediu net în Bucureşti se apropie de 6.000 de lei (1.200 de euro), cu mai bine de 20% peste media naţională.

Cum vor fi administrate aceste cifre? Cum vor fi crescute?

Numele viitorului primar, că este medicul Cîrstoiu, Cristian Piedone sau Nicuşor Dan este irelevant. Proiectele pe care le-ar putea pune pe masă, însă, sunt relevante şi ele ar trebui votate, în niciun caz numele.

Or, toată dezbaterea este în jurul numelor. Este, totuşi, complicată o dezbatere pe axa dezvoltării economice a capitalei, când candidaţii nu mai au curaj să abordeze nici temele mai degrabă sociale, precum apa caldă, poluarea sau traficul de coşmar.

Este evident că dezvoltarea nu poate veni decât în urma investiţiilor private, catalizate de investiţii publice, de administraţie locală care să valorifice atuurile oraşului şi să estompeze deficienţele. Iar cifrele vorbesc de la sine: harta veniturilor mici, harta zonelor depopulate se poate suprapune oricând pe harta investiţiilor străine, dar şi a investiţiilor publice.

Bucureştiul, de bine, de rău, a mers înainte din inerţia pe care ţi-o dă forţa celor, probabil, patru milioane de locuitori din zona metropolitană, conectarea cât de cât bună cu punctele importante din ţară, graţie infrastructurii comuniste şi de universităţile care, deşi nu sunt pe poziţii de cinste în topurile internaţionale, sunt alternative bune în ţară.

Cu toate acestea, din simplă inerţie o economie nu poate merge la nesfârşit. Şi şi dacă poate merge, şchiopând, nu mai bine aleargă, dacă tot poate? Este nevoie de proiecte publice, asumate în faţa celor care împing cu adevărat economia, adică investitorii, iar ele lipsesc cu desăvârşire.

Dezbaterea publică pe sondaje şi joaca de-a uite candidatul, nu e candidatul,  este, sigur entertaining. Dar nu ajută cu nimic economia Bucureştiului. Dimpotrivă.