În anul 2008, Mariana Gabriela Naghi şi soţul său au contractat de la o bancă un credit de 55.700 de franci elveţieni, la acel moment francul având un curs de 2 lei. Împrumutul a fost făcut pe o perioadă de 16 ani, iar cu banii de la bancă şi cu cei primiţi în urma vânzării unei garsoniere cei doi soţi şi-au cumpărat un apartament cu două camere în cartierul Micro 14 din Buzău, pentru a-i putea oferi condiţii mai bune copilului lor, care atunci avea doi ani.

Problemele au început să apară la sfârşitul anului 2013, când cei doi soţi au rămas, pe rând, fără serviciu. Cum cursul francului explodase deja, iar moneda se dublase faţă de valoarea la care fusese contractat împrumutul, oamenii au ajuns să nu mai poată plăti ratele la bancă.

”Am lucrat amândoi la un magazin. Întâi a rămas fără serviciu soţul meu. Oricum nu ne plăteau la timp, ne dădeau câte 50 de lei cine ştie când. Apoi am rămas şi eu fără serviciu. Între timp, rata crescuse de nu o mai puteam suporta. Iniţial, rata fusese 500 de lei, acum nici nu vreau să mă gândesc la cât a ajuns. Când am văzut că nu mai putem plăti, ne-am dus la bancă să negociem, poate găsim o soluţie, pentru că noi suntem de bună-credinţă şi vrem să ne achităm de obligaţii. Ne-au zis că poate găsim să vindem ceva al părinţilor de la ţară, o căruţă, vaci, cai, mi-au cerut să vând haina de pe tatăl meu”, a declarat corespondentului MEDIAFAX Mariana Gabriela Naghi.

Femeia susţine că de la sfârşitul anului 2013 nu a mai putut achita integral o rată, însă o perioadă a mai dus bani la bancă, pentru ca ulterior să primească vestea că a fost pusă poprire pe o treime din venitul soţului, care între timp a reuşit să se angajze pe un salariu de 800 de lei. Ulterior, cei doi au primit şi înştiinţarea de executare silită, care a fost trimisă şi către asociaţia de proprietari din blocul în care locuiesc, iar apartamentul lor a fost scos la licitaţie.

”De o lună, singura noastră locuinţă este scoasă la licitaţie. Este o teroare. Nu avem unde să ne mutăm. Nu putem să dormim noaptea, nu ştim încotro să o apucăm. Ne vom lua un cort şi ne vom muta în Parcul Crâng. Copilul are nouă ani (...) E dezamăgit, e trist, nu vrea să plece de aici pentru că aici are şcoala, are prieteni. L-am mai pregătit, dar e greu. Din păcate, asta e realitatea: aşteptăm să vină cineva să bată la uşă şi să ne spună «ieşiţi afară din casă»”, spune Mariana Naghi, care între timp şi-a angajat un avocat pentru a-i reprezenta în lupta cu banca.

Pentru a opri temporar procedura de executare silită, soţii Naghi şi avocatul acestora au depus o cerere în instanţă, însă judecătorul a stabilit o cauţiune de peste 21.000 de lei, bani pe care oamenii nu îi au.

”Dacă aş fi avut banii ăştia mă duceam să-mi plătesc ratele restante, în niciun caz nu am vrut să se ajungă aici. De unde să scot eu atâţia bani ca să oprim scoaterea la vânzare a casei? Mă aştept la orice, la orice rău, pentru că bine nu poate să fie. Nu am făcut încă bagajele, că am înnebuni să mai stăm şi cu bagajele strânse în casă”, mai spune femeia, arătând că salariul soţului, singurul care lucrează şi care are poprire pe venit, nu acoperă nici jumătate dintr-o rată pe care o are de plătit la bancă.

La rândul său, Elena Pavel, avocata familiei Naghi, susţine că este de neînţeles atitudinea unui judecător care cere o cauţiune de peste 20.000 de lei unei familii cu un venit total de 800 de lei, aflată în imposibilitatea de a-şi achita ratele lunare.

”Mă şochează modul de abordare din partea judecătorului. Când o persoană care a contractat cu o bancă ajunge în situaţia de a nu mai putea plăti, ajung să curgă comisioane, creditul este declarat scadent, iar banca se adresează unui executor judecătoresc pentru a-şi putea recupera creanţa şi începe procedura de executare silită. Practic, se ajunge în stadiul în care se procedează la evaluarea debitorului, a consumatorului. Consumatorul, conform procedurii, are la îndemână o singură soluţie - contestaţia la executare. Blochează temporar, într-un fel sau altul, vânzarea la licitaţie a imobilului deţinut. Dar, pentru a bloca această procedură, debitorul este nevoit să plătească o cauţiune care este de 10 % din întregul debit declarat scadent. În cazul familiei Naghi este vorba despre o cauţiune de peste 21.000 de lei, o sumă exagerat de mare, în condiţiile în care prin cerere i-am indicat judecătorului că este vorba despre o familie formată din trei membri şi în care doar soţul lucrează, având venit minim pe economie. Aceşti oameni nu au nicio altă locuinţă în afara celei pentru care a fost luat creditul”, spune Elena Pavel.

Potrivit acesteia, deciziile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene spun că în condiţiile în care consumatorul dovedeşte că imobilul din care urmează să fie evacuat este singurul, fiind domiciliul familial, instanţa este obligată să suspende chiar din oficiu această contestaţie la executare, practic să suspende evacuarea cu titlu provizoriu, ceea ce în cazul de faţă nu s-a întâmplat.

”Instanţa a respins cererea de suspendare, motivul fiind determinat de neplata acestei cauţiuni. Deocamdată aceşti oameni sunt în aşteptare, în teroare, în timp ce executorul continuă procedura de vânzare la licitaţie a apartamentului”, a declarat avocata.

Ea susţine că în acest caz, la fel ca şi în alte cazuri ale clienţilor pe care îi are, băncile nu vor să negocieze cu oamenii ajunşi în imposibilitatea de plată după explozia cursului franc-leu.

”I-am sfătuit pe clienţii mei să se ducă la bancă să negocieze cu banca, am formulat pentru fiecare din ei o cerere prin care am solicitat băncii să îngheţe cursul franc elveţian-leu la valoarea la care s-a făcut creditul, la care banca să adauge o marjă de 10-15 la sută. De fiecare dată răspunsurile verbale au fost «nici să nu vă gândiţi, nu suntem de acord cu această negociere». Băncile nu avansează propuneri. Dacă ei avansează o negociere, e bătaie de joc, e o reducere infimă, care ajunge să pice până la urmă tot în cârca clientului. Băncile nu vor să negocieze, oamenii nu ajung să poată discuta cu băncile”, afirmă avocata.

Ea crede că la această situaţie dramatică s-a ajuns după ce persoanele care au mers la bănci să se împrumute acum câţiva ani au fost sfătuite să ia împrumuturi în franci elveţieni, spunându-li-se că este o monedă stabilă, iar dobânda este mică.

”Cred că marii acţionari ai băncilor au ştiut ce se va întâmpla cu francul elveţian. Criza era la început în America, nu cred că acţionarii acestor bănci, ştiind politica bancară din fiecare ţară, nu bănuiau ce se va întâmpla. Şi de ce oamenii au primit lei când s-au împrumutat în franci? Pentru că banii au fost, chipurile, schimbaţi, banca le-a mai luat alte comisioane. S-a mers pe o fraudă, a fost o înşelăciune”, adaugă avocata din Buzău.

Peste 75.000 de persoane au credite în franci elveţieni, iar 95% din împrumuturi sunt concentrate la şase bănci. În total, 14 instituţii de credit au acordat finanţări în franci elveţieni.

Părţile implicate în "criza francului" au poziţii diferite privind soluţiile la problemele clienţilor cu astfel de credite accentuate după aprecierea puternică a francului de la mijlocul lunii ianuarie.

Clienţii doresc un act normativ prin care să aibă posibilitatea de a converti în lei creditele în valută la cursul de la momentul acordării împrumutului apreciat cu maxim 20%.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului susţine, de asemenea, găsirea unei soluţii pe cale administrativă, prin care să se impună împărţirea riscurilor între clienţi şi bănci, dar şi soluţii concrete pe termen lung din partea băncilor, după ce a ajuns la concluzia că nu se poate discuta cu acestea pentru orice fel de negociere.

Pe de altă parte, băncile şi BNR invocă neconstituţionalitatea unei astfel de măsuri, precum şi pierderile mari cauzate instituţiilor de credit, pe care unele dintre ele nu ar putea să le suporte şi ar ajunge chiar în situaţia falimentului.

Parlamentarii au dezbătut problema creditelor în franci în mai multe şedinţe ale Comisiei Buget-Finanţe-Bănci împreună cu toate părţile implicate, fără a ajunge deocamdată la o concluzie. O poziţie a acestora s-ar putea contura în zilele următoare, după ce luni vor avea loc întâlniri cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional, iar marţi cu conducerea BNR.