Protestele din Germania de Est impotriva reducerii ajutoarelor de somaj au umplut in ultimele luni primele pagini ale ziarelor nemtesti si s-au reflectat, la alegeri, in voturi pierdute de social-democratii cancelarului Schröder. Business Week gaseste totusi argumente sa combata cliseul ca reunificarea Germaniei i-a costat scump pe nemtii din Vest si i-a lasat in saracie pe cei din Est.

Primul argument tine de statistica macroeconomica: cu o crestere a PIB de 54% din 1991 pana acum, Germania de Est a depasit cu mult Ungaria, Republica Ceha si Estonia, cele mai dinamice economii est-europene. Cu exceptia industriei de constructii, inca aflata in recul dupa investitiile masive de la inceputul deceniului trecut, economia est-germana a depasit-o pe cea vestica in fiecare an dupa 1993. "Nu trebuie sa vedem lucrurile in roz, dar nici sa pretindem ca nu s-a intamplat nimic bun", rezuma Angela Merkel, liderul crestin-democrat, originara din landurile de est.

Cele mai convingatoare sunt insa numeroasele povesti de succes ale unor firme care au reusit sa-si gaseasca locul pe piata. Reporterii Business Week au constatat ca majoritatea acestor firme sunt concentrate in zonele unde meseriile si mestesugurile traditionale au fost adaptate noii economii. Orasul Schmiedeberg, de langa Dresda, si-a exploatat corect renumele de centru al microelectronicii pe ansamblul CAER: aici au investit producatori de talie globala, ca Infineon Technologies sau AMD din SUA, iar noile firme private din oras angajeaza in continuare personal.

La Jena, centru al industriei optice, producatorul de instrumente cu laser Jenoptik estimeaza pentru anul acesta un profit operational de cel putin 55 de milioane de dolari, la vanzari de 2,2 miliarde. Concluzia revistei e ca, de fapt, reformele lui Schröder nu fac decat sa-si atinga scopul, adica sa-i impinga pe oameni inapoi pe piata muncii. O directoare a unei firme de recrutare spune chiar ca, lipsiti de plasa de siguranta a asistentei sociale, multi vor fi stimulati sa-si caute de lucru in conditiile oferite de piata, adica inclusiv part-time, cu contract temporar sau cu salarii mai mici. Sugestia ei este ca, in fine, Germania de Est ar putea sa atraga investitii cu aceleasi mijloace cu care le-au atras celelalte state foste comuniste. 

Potrivit analistilor de la banca Kreditanstalt fur Wiederaufbau, angajatii est-germani lucreaza in medie cu 100 de ore pe an in plus fata de vest-germani, desi costurile cu forta de munca sunt cu 2,6% mai mici. O premisa buna, numai ca reglementarile rigide de pe piata muncii si fiscalitatea mare franeaza cresterea economica din toata Germania. Guvernul din Saxonia a incercat sa obtina pentru zonele din est un statut de zona economica speciala, dar autoritatile federale nu-si pot permite sa incurajeze astfel concurenta intre landuri. Cel putin pana in 2006, cand sunt sanse sa ajunga la putere crestin-democratii.