Adam Grant, un psiholog din Statele Unite, a spus: „Au existat câteva experimente din care a rezultat că o reducere a numărului de ore muncite înseamnă o concentrare mai mare a oamenilor, astfel încât ei ar ajunge să producă la fel de mult, deseori de o calitate şi creativitate mai mari. Ar deveni totodată mai loiali organizaţiilor lor, care astfel îşi arată preocuparea faţă de viaţa lor de după birou”.

Economistul şi istoricul Rutger Bregman, autorul „Utopia pentru realişti” a susţinut această teorie şi a explicat cum un program săptămânal de muncă mai scurt nu este ceva extrem de radical.„Timp de decenii, toţi economiştii importanţi, filosofi, sociologi, toţi au crezut, până la mijlocul anilor '70, că vom munci din ce în ce mai puţin.”

„În anii '20 si '30, au existat capitalişti importanţi care au descoperit că angajaţii au devenit mai productivi printr-un program de muncă mai scurt. Henry Ford, de pildă, a a descoperit că dacă schimbi numărul de ore muncite săptămânal de la 60 de ore, la 40, angajaţii devin mai productivi, fiindcă nu mai sunt obosiţi în timpul lor liber.”

Această teorie este susţinută de cercetări academice, iar ţările cu programe de muncă prelungite deseori se încadrează în coada clasamentelor de productivitate şi rezultate/ora muncită.

Între timp, o companie din Noua Zeelandă a făcut un test pentru o săptămână de muncă de patru zile, iar anul trecut a confirmat că va adopta programul în regim permanent. Cercetătorii care au studiat testul au obsevat niveluri mai scăzute de stres în rândul angajaţilor, mai multă satisfacţie la locul de muncă şi o îmbunătăţire a echilibruli dintre muncă şi viaţa din afara muncii. Au observat de asemenea că angajaţii au devenit cu 20% mai productivi.