Despre cultura Cucuteni am auzit cu siguranţă din cărţile de istorie. Aceasta aparţine uneia dintre cele mai vechi civilizaţii din Europa (care a trăit din 5.200 până în 3.200 î.e.n.) şi care se întindea pe o suprafaţă de 350.000 kilometri pătraţi, pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova şi Ucrainei.

 

Populaţia aparţinând culturii Cucuteni avea o organizare protourbană, cu locuinţe mari, cu vetre interioare. Aveau ca ocupaţie vânătoarea, agricultura şi meşteşuguri casnice, cum ar fi: ţesutul, olăritul sau confecţionarea de unelte. Civilizaţia ocupă un loc aparte în preistorie, fiind considerată una dintre cele mai misterioase civilizaţii. Dispariţia civilizaţiei Cucuteni este de asemenea, îmbrăcată în mister. Din cele peste 4.000 de aşezări descoperite, 90% au fost distruse de foc, astfel încât specialiştii nu pot stabili dacă a fost vorba despre un cataclism sau de o incendiere intenţionată, care a dus la această extincţie.

 

Pe teritoriul ţării noastre, primele vestigii aparţinând culturii Cucuteni au fost descoperite în anul 1884, într-o localitate din apropierea Iaşului, care astăzi poartă cu mândrie numele culturii.