Deşi au trecut mai mult de trei zile de la asasinarea liderului opoziţiei ruse Boris Nemţov, în apropiere de Kremlin, nu există încă niciun indiciu despre autorul crimei. Dar indiferent cine este acuzat şi cine este cu adevărat responsabil, opoziţia rusă este încă prea slabă pentru a reprezenta o provocare pentru preşedintele Putin.

Intensificarea şi scăderea periodică a disidenţei politice este o tradiţie în Rusia, deşi grupurile care i se opun lui Putin sunt cam aceleaşi de la ascensiunea sa la putere. Majoritatea grupurilor de opoziţie sunt divizate de ideologie şi de personalităţi, dar atunci când îşi pun divergenţele deoparte pentru a se uni împotriva Kremlinului, ca în 2011-2012 când Putin a revenit pentru un al treilea mandat de preşedinte, Guvernul rus este obligat să reacţioneze.

Opoziţia rusă este împărţită în două mari categorii, prima fiind reprezentată de partidele politice cu interese în Guvern. Partidul Comunist şi Partidul Liberal Democrat sunt cele mai cunoscute, ambele fiind prezente de zeci de ani pe scena politică. Cele două formaţiuni au obţinut rezultate importante în alegerile legislative din 2011 împotriva partidului Rusia Unită al lui Putin. Dar de-a lungul mandatelor lui Putin, ambele partide au trecut periodic de la demonstraţii împotriva acestuia la cooperarea cu el.

A doua categorie de opoziţie a evoluat într-o mişcare generală anti-Putin care susţine diferite cauze: împotriva corupţiei, protecţia mediului, împotriva musulmanilor. Cei mai cunoscuţi lideri ai mişcării de protest sunt Aleksei Navalnîi, Boris Akunin şi Ksenia Sobceak.

Boris Nemţov a fost unul dintre liderii opoziţiei cu un istoric îndelungat în Guvernul rus. El a urcat în ierarhia politică în anii '90, devenind vicepremier în mandatul de preşedinte al lui Boris Elţîn. Mihail Kasianov, care conduce Uniunea Democratică a Poporului, a fost ministru de Finanţe în perioada lui Elţîn şi prim-ministru în timpul mandatului lui Putin. Vladimir Rîjkov, care conduce Partidul Republican al Rusiei, a fost vicepreşedinte al Dumei de Stat în perioada lui Elţin.

Mulţi dintre liderii opoziţiei au legături cu politicile lui Elţîn, în special cu deciziile economice care au fost responsabile de dezvoltarea oligarhilor şi de criza financiară din Rusia. Aproape toate mişcările de opoziţie şi liderii lor au conexiuni în sistem şi nici o personalitate nu reuşeşte să atragă o parte cât mai mare din populaţia rusă, astfel că nu este uşor să se evidenţieze un lider în Rusia.

Un exemplu al slăbiciunii opoziţiei ruse este demonstraţia care a avut loc duminică. Navalnîi organiza iniţial un protest faţă de acţiunile Rusiei în Ucraina, faţă de problemele economice şi corupţia din Guvern şi se aştepta la peste 100.000 de participanţi. După ce vineri seara a fost asasinat Nemţov, organizatorii protestului se aşteptau la o participare şi mai mare, însă duminică au venit doar între 21.000 şi 50.000 de manifestanţi.

Acest lucru dovedeşte poziţia puternică a preşedintelui Vladimir Putin, care a implementat un sistem în care opoziţia este marginalizată şi joacă după regulile sale.