Acum două săptămâni, în numărul din 22 august al The Wall Street Journal, cel mai important de business din lume, am citit un articol care s-ar putea să indice un trend care începe să se formeze la americani şi s-ar putea să fie exportat pe piaţa europeană, chiar şi în România, asta dacă nu este deja prezent, dar încă nu a ieşit la suprafaţă.  

Companiile nu mai supralicitează cu pachetele salariale pentru poziţiile de middle şi cele de top ci dimpotrivă, încep să scadă pachetele salariale oferite în noile procese de recrutare.

Conform articolului din The Wall Street Journal – Companies Cut Pay for New Hires As Shortage of Workers Eases -, companiile americane au început să ofere acum pachete salariale mai mici decât cele oferite în 2022/2021. Bineînţeles că nu toate.

Pentru că piaţa muncii s-a mai răcit, în special pentru poziţiile de middle şi de top mai ales din sectorul tehnologic, angajatorii/companiile s-au repliat imediat şi au redus salariile oferite la angajare cu 10-20%. În articolul din ziarul de business american sunt date câteva exemple. Disponibilizările masive din zona tehnologiei, de la marii giganţi, au început să inunde piaţa cu oameni de un anumit nivel, cu salarii superioare, care acum sunt în căutarea unor alte joburi. Astfel, s-a creat o presiune pe piaţă în sens contrar tendinţei din ultimii ani, iar celelalte companii încearcă să profite punând salarii mai reduse, având în vedere că oferta a mai crescut.

Piaţa muncii nu s-a îngheţat, nu este vorba de şomaj, dar salariile oferite de către companii s-au mai ajustat.

Având în vedere condiţiile economice – inflaţie, dobânzi mari, apropierea de recesiune -, companiile au început să îngheţe angajările, au pus investiţiile pe hold. Mai mult decât atât, încep să se întocmească planuri de restructurare, în cazul în care se va pune această problemă.

Ce are a face acest lucru cu România, unde cererea de forţă de muncă este mai mare decât oferta sau unde cererea de programatori este mai mare decât ceea ce poate să ofere şcoala şi piaţa?

De la finalul anului trecut, valul din America din tehnologie a ajuns puţin şi pe piaţa românească, fiind afectaţi cei care lucrau remote pentru companiile americane. Tarifele orare au mai scăzut, contractele s-au mai diminuat sau chiar s-au încheiat.

Nu ştiu dacă aţi observat, dar şi la noi piaţa s-a mai „răcit“ puţin, companiile nu mai aruncă cu banii, pachetele salariale extrem de generoase au dispărut, proiectele nu mai sunt din abundenţă.

Bineînţeles că cererea pentru IT-işti, pentru programatori, pentru ingineri este în continuare acolo, dar depinde de preţ.

La finalul lunii iulie, la ZF Live, Doina Vîlceanu, Chef Marketing Officer la ContentSpeed, o companie care furnizează soluţii pentru magazinele online, a menţionat că a început să primească CV-uri de care nu s-ar fi putut atinge în anii anteriori şi, mai mult decât atât, discuţiile pe tema pachetului salarial au devenit mult mai rezonabile, din perspectiva angajatorului. Înainte, dacă aveai nevoie de cineva preţul îl făcea angajatul, dar acum s-a mai schimbat puţin piaţa.

Dacă stai de vorbă cu directorii de HR care activează în IT sau cu head-hunterii din IT, îţi vor spune că piaţa s-a mai schimbat puţin, multe companii au îngheţat angajările sau fac angajări doar dacă au proiecte suplimentare. Tarifele orare nu mai sunt atât de generoase. Poziţiile de senioritate cu pachete salariale mari încep să fie puse sub semnul întrebării pentru simplul fapt că în piaţă poţi să găseşti oameni la un preţ mai bun. Mulţi IT-işti în zona superioară de salarii lucrează pe firmă, aşa că contractul poate fi reziliat destul de simplu.

Bineînţeles că în continuare sunt diferenţe salariale între România, ţările din Europa şi America, dar se pare că diferenţele nu mai sunt atât de mari, cel puţin în comparaţie cu Europa.

Anunţul guvernului că vrea să elimine reducerea impozitului pe venit de 10% pentru salariile care depăşesc 10.000 de lei brut, adică 2.000 de euro, a stârnit un val de critici extrem de puternic. Liderii organizaţiilor care reunesc companiile din IT, în special companiile româneşti, susţin că această eliminare a facilităţii de 10% va reduce din competitivitatea companiilor româneşti şi IT-iştilor români.

Eliminarea acestei facilităţi înseamnă foarte mult pentru bugetul salarial al unei companii din IT care, dacă nu are suficientă forţă, nu poate transfera către client această eliminare a facilităţii fiscale.

La noi, întotdeauna, discuţiile salariale pornesc de la salariul net. Dacă s-ar elimina facilitatea fiscală de 10%, angajatul ar rămâne cu acelaşi salariu pentru că a fost negociat la nete, în schimb commpania va fi nevoită spă mărească bugetul de salarii cu 10%. Această majorare s-ar putea să nu fie transferată clienţilor. Aici depinde de puterea fiecăruia.

Sunt companii care şi-au anunţat angajaţii care lucrează pe diverse forme că nu vor suporta ele eliminarea facilităţii de 10% pentru că nu o pot tranfera clienţilor şi, ca atare, salariile angajaţilor vor trebui să fie ajustate cu 10%, în sensul reducerii acestora, chiar dacă discuţia a fost pe net.

Pe piaţă, pe la colţuri, începe să se discute că în alte multinaţionale, altele decât din IT, organigramele au fost îngheţate în special pentru poziţiile de middle şi de top, chiar începe să se vorbească de anumite ajustări în organigramă, şi nu în ultimul rând se discută reducerea pachetelor salariale. Aici vorbim despre bonusuri şi alte beneficii şi mai puţin despre salariile în sine.

Dacă discuţi cu head-hunterii şi cu directorii de HR din aceste multinaţionale, ca strategie de marketing ei scot pe piaţă poziţii în companie, dar mai degrabă pentru a testa piaţa, pentru a vedea ce CV-uri primesc şi mai ales pentru a vedea care sunt solicitările salariale. În funcţie de acest lucru, încep să se ajusteze politicile de recrutare efectivă şi de salarii la nivel intern. Multe businessuri nu mai cresc, de la centru se cer ajustări pentru îmbunătăţirea marjelor, asta într-o variantă fericită. Să nu se ajungă la solicitări de reduceri de angajaţi.

Piaţa muncii este fierbinte doar la nivelul de entry-level, acolo unde este nevoie de muncă fizică, acolo unde este nevoie de oameni care să aibă salarii mai mici şi unde nu pot fi înlocuiţi de automatizare sau digitalizare.

Când se ajunge la birouri, lucrurile încep să se schimbe.

Din datele statistice, piaţa muncii de la noi, la nivel general, este încă este destul de caldă, există o presiune pe creşterile salariale, dar atenţie, ele sunt la entry-level sau imediat poziţia următoare. Nu este vorba despre salariile de middle şi de top. Acolo unde, după cum spune George Butunoiu, unul dintre cei mai cunoscuţi head-hunteri, salariile s-au mai temperat şi chiar s-au mai micşcorat. La nivel de top management salariile au mai scăzut şi chiar nu mai există creşterile de acum câţiva ani, a spus el la ZF Live.

Toamna aceasta vom vedea cum vor evolua lucrurile pe piaţa muncii, mai ales dacă facilităţile fiscale vor dispărea -  aici primii vizaţi sunt din IT. Bineînţeles că urmează cei care lucrau pe firmă, pe microîntrepindere şi unde plafonul de taxare este prevăzut să scadă.