Pentru naţiunile din estul Europei care ţintesc zona euro, condiţiile de intrare s-au înăsprit, scrie publicaţia americană Bloomberg.

Printre ţările ex-comuniste care şi-au exprimat recent interesul de a trece la moneda unică se numără Bulgaria, care a primit acordul Uniunii Europene săptămâna trecută de a-şi depune aplicaţia pentru „camera de aşteptare” a zonei euro – ERM 2.

Însă, bulgarilor le-au fost impuse condiţii mai stricte de intrare decât în trecut. Miniştrii de finanţe din zona euro au subliniat că noii termeni de intrare se vor aplica atât în cazul României cât şi în cazul Croaţiei când aceste naţiuni vor intra în ERM 2.

Bulgaria îndeplineşte criteriile formare petnru adoptarea monedei euro şi speră să aplice pentru ERM 2 vara acesta.

De data aceasta însă, UE nu îşi mai asumă riscuri după cazul Grecia şi după scandalul recent de spălare de bani din Letonia.

Guvernul bulgar nu a întâmpinat bine noile cereri ale structurii europene printre care cooperarea cu uniunea bancară a blocului cât şi punerea în aplicare a unor decizii de eradicare a corupţiei.

În indexul de corupţie al UE, unde 100 de puncte reprezintă un nivel minim de corupţie, România şi Bulgaria ocupă ultimele locuri, cu 48, respectiv 43 de puncte, fiind astfel cele mai corupte ţări din UE.

„În aplicaţiile anterioare, zona euro a întors privirea de la calitatea instituţiilor şi a guvernării, acestea fiind de fapt cauzele crizei datoriilor din Europa”, spune Lorenz Unger, analist în cadrul BMI Research. „Prin înăsprirea criteriilor de ascensiune, criterii precum supravegherea sistemului bancar şi a instituţiilor au căpătat o importanţă majoră în condiţiile de intrare”.

Noile condiţii se vor aplica cu siguranţă Croaţiei, care şi-a reîntărit dorinţa de a intra în zona euro săptămâna trecută, încercând să intre în ERM 2 în 2020. Guvernatorul băncii centrale croate, Boris Vujcic, a numit accesul la zona euro „următorul pas natural” pentru Croaţia.

O altă îngrijorare a blocului care se aplică şi în cazul României vine dinspre diferenţa de avere faţă de naţiunile bogate ale UE.