De aproape 25 de ani, cu un start ratat dacă ne uităm la alte ţări din regiune, economia României, la fel ca multe alte economii foste comuniste, s-a bazat pe modelul de creştere al investiţiilor străine, atrase de forţa de muncă accesibilă şi de fiscalitatea relativ prietenoasă. Acum însă, lucrurile stau diferit. Ce mutare va face România ca să continue creşterea? Este o întrebare crucială, pe care nu şi-o adresează numai România, ci toate ţările din Uniunea Europeană care s-au bazat pe modelul de creştere amintit. Cum creştem mai departe?

În urmă cu un sfert de secol, salariul mediu net era mult mai mic decât este astăzi salariul minim pe economie, dar acum, pe final de 2023, salariul mediu net în România bate spre 1.000 de euro în mâna angajatului, acelaşi salariu pentru care angajaţii români lăsau familiile acasă pentru luni, poate chiar ani, ca să muncească în Spania, Italia sau Germania. Fiscalitatea începe să nu mai fie nici ea prietenoasă şi este clar că salariile din România încep să devină competitive, cel puţin pentru anumite sectoare, cu salariile din Vest. Adevărata istorie a economiei româneşti de după comunism începe, de fapt, abia la 10 ani după căderea comunismului. Când investitorii străini începeau să se uite spre România, adică undeva pe la începutul anilor 2000, vedeau o ţară cu un potenţial imens din perspectiva forţei de muncă. În mod evident, un business este cu atât mai bun cu cât costurile sunt mai mici, iar în cele mai multe businessuri cea mai mare parte din costuri este forţa de muncă. Pe lângă costul redus, forţa de muncă din România venea şi cu un bagaj de cunoştinţe, pentru că industria comunistă, cu bune, cu rele, a lăsat în urmă şi mulţi specialişti. Pe lângă aceste avantaje pentru investitori, România se pregătea, la finalul anilor 90 şi începutul anilor 2000, de intrarea în cele mai selecte cluburi din lume: NATO şi Uniunea Europeană. Cu aceste atuuri şi perspective la orizont, povestea economică a României a început să prindă culoare, după anii 1990, dacă nu gri, chiar negri. Cifrele vorbesc de la sine. În anii 2000, economia României pornea de la 27% din media europeană în ceea ce priveşte PIB pe cap de locuitor, după o stagnare de 10 ani. La cele mai recente cifre, aferente anului 2021, suntem la 77% din media europeană. Tot răul spre bine, spune o vorbă românească optimistă. În acest caz, însă, fără o abordare inteligentă, lucrurile pot sta fix invers, sunt de părere economiştii şi mediul de business: tot binele spre rău. Sau cel puţin mai puţin bine. „PIB-ul a crescut de opt ori în ultimii 30 de ani. Faţă de anul 2000, economia românească a adăugat 224 de miliarde de euro valoare adăugată în plus. Exporturile noastre s-au dublat. Şi la PIB-ul pe cap de locuitor am avut o ascensiune foarte rapidă. Astăzi suntem la 77% din media europeană, nici mie nu-mi vine să cred când spun asta, dacă mai ţineţi minte, în 1992 eram la 16% şi astăzi suntem la 77%. Aici am recuperat foarte repede, dar devine din ce în ce mai greu să recuperăm”, remarcă Radu Burnete, directorul executiv al confederaţiei patronale Concordia, organizaţie care reuneşte companii care fac circa 30% din economia României.

„Reţeta mea, pe care vi-o propun, este simplă: educaţie, consecvenţă, tehnologie şi sustenabilitate. Nu trebuie să inventăm reţete, sincer nu cred că avem prea multe lucruri de inventat. Sunt lucruri pe care le vom face sau nu le vom face. Viitorul depinde de deciziile pe care le vom lua şi de cum vom sta împreună când luăm aceste decizii.“ Sergiu Manea, CEO-ul BCR

Finalul de 2023 prinde economia României într-o situaţie delicată. PIB-ul încetineşte în mod vizibil. Piaţa forţei de muncă, paradoxal, cel puţin pe moment, rămâne strânsă şi în continuare este o piaţă a candidaţilor, deci salariile cresc. Investiţiile străine, dar şi româneşti, continuă să vină, aşa cum indică şi cifrele, chiar dacă ritmul se mai temperează. Cifrele sunt clare: investiţiile vin şi se ştie şi de ce vin în continuare: forţa de muncă accesibilă (încă) şi fiscalitatea redusă (deocamdată), ca motive generale. În funcţie de specificul businessului, se poate vorbi şi de alte motive, cum ar fi poziţia geografică, resurse, potenţial agricol etc. Motivele generale pentru care sunt atraşi investitorii străini în România încep să se disipeze, pentru că taxele şi salariile cresc accelerat. Călcâiul lui Ahile se conturează a fi deficitul bugetar al României şi, aşa cum s-a mai dovedit de nenumărate ori în trecut, se va dovedi şi în viitor: este problema tuturor, pentru că statul se întoarce prima dată la plătitorii de taxe. 2023 e jucat şi 2024 este electoral, dar în anii următori, analiştii financiari şi companiile se uită la aceste date privind deficitul şi se întreabă care vor fi măsurile care vor aduce minusul bugetar, adică diferenţa dintre încasările statului şi cheltuieli, în grafic. Mai mult decât atât, în următorii 10 ani va începe să iasă la pensie generaţia decreţeilor, cea mai mare cohortă de angajaţi din acest moment, iar bugetul pensiilor deja este sub presiune. Cu alte cuvinte, motoarele creşterii economice din ultimii ani încep să se caleze şi va fi nevoie de şi mai mulţi bani la buget pentru susţinerea sistemului de pensii, pentru susţinerea investiţiilor şi a altor cheltuieli bugetare şi, în aceeaşi vreme, businessul trebuie să fie destul de puternic pentru a susţine toate aceste cheltuieli. Mai mult, în tot acest timp, economia trebuie să crească, salariile trebuie să continue creşterea, consumul să crească şi companiile să vândă, iar investitorii să continue să vină în România. Cheia, sunt de părere actorii din mediul universitar şi privat, este la creşterea valorii adăugate din economia românească. Este însă o exprimare generală şi, fără strategii ţintite rămân, ca multe altele, în cel mai bun caz lozinci. „Şi în sectoarele unde suntem campioni, unde exportăm cel mai mult, şi acolo avem un deficit comercial. Ar trebui să ne alegem câteva sectoare unde putem să exportăm mai mult decât importăm”, a spus Radu Burnete. Un exemplu de succes, aflat în plină desfăşurare este şi industria IT din România. Împreună cu serviciile conexe, cum ar fi cele de shared service sau outsourcing, segmentul a ajuns la o pondere de aproape 12% din economia României, adică mai bine de jumătate din PIB. IT-ul, împreună cu construcţiile, au fost cei mai importanţi muşchi ai economiei româneşti de la pandemie încoace. Mihai Matei, preşedintele ANIS, patronatul producătorilor de software din România, asociaţie afiliată confederaţiei Concordia, a vorbit la emisiunea Industrii inteligente de pe zf.ro despre cum ar putea industria de IT să treacă la nivelul următor, adică să înceapă să producă mai mult software valoros, local. „Dacă ar fi să numesc trei vectori principali prin care am putea să ajungem să creăm în viitorul apropiat unicorni în România, primul se referă la investiţiile în sistemul de educaţie, urmat apoi de un set de politici fiscale prietenoase pentru start-up-urile din tehnologie şi un set de politici publice care să încurajeze inovarea“, a spus Mihai Matei. Pentru economie în general, primul pas pentru creşterea valorii adăugate este educaţia, apreciază toată lumea. La aceasta, Sergiu Manea, CEO-ul BCR a mai adăugat consecvenţă, tehnologie şi sustenabilitate pentru  a duce economia la nivelul următor. „Reţeta mea, pe care vi-o propun, este simplă: educaţie, consecvenţă, tehnologie şi sustenabilitate. Nu trebuie să inventăm reţete, sincer nu cred că avem prea multe lucruri de inventat. Sunt lucruri pe care le vom face sau nu le vom face. Viitorul depinde de deciziile pe care le vom lua şi de cum vom sta împreună când luăm aceste decizii“, a spus Sergiu Manea, CEO-ul BCR.

„PIB-ul a crescut de opt ori în ultimii 30 de ani. Faţă de anul 2000, economia românească a adăugat 224 de miliarde de euro valoare adăugată în plus. Exporturile noastre s-au dublat. Şi la PIB-ul pe cap de locuitor am avut o ascensiune foarte rapidă. Astăzi suntem la 77% din media europeană, nici mie nu-mi vine să cred când spun asta, dacă mai ţineţi minte, în 1992 eram la 16% şi astăzi suntem la 77%. Aici am recuperat foarte repede, dar devine din ce în ce mai greu să recuperăm.“

Radu Burnete, directorul executiv al confederaţiei patronale Concordia

O altă problemă care are nevoie de abordare urgentă este procesarea materiilor prime în ţară. Este un lucru ştiut şi, la o privire superficială, stupid: România, unul dintre cei mai mari producători agricoli din Uniunea Europeană, exportă porumb şi importă mălai sau exportă grâu şi importă aluat congelat. Situaţia este similară şi în alte domenii, nu numai în agricultură, de unde pleacă materiile prime în cea mai brută stare şi se întorc, câteodată tocmai din China, produse finite. Mediul de afaceri vrea să pună pe masa decidenţilor aceste strategii şi să lucreze, împreună cu guvernul, la un plan mai mare pentru dezvoltarea unor sectoare care să ducă economia mai departe în provocările care există şi se anunţă. „Poate că am pierdut bătălia demografică, poate că nu. Cred că trebuie să ne imaginăm o altă Românie şi să plecăm de la lucrurile pe care le avem şi de la lucrurile pe care le facem bine. Merg destul de mult prin ţară şi văd un sector agricol care arată mai bine ca oricând. Ţara asta produce. Nu procesăm suficient şi ar trebui să ne gândim la asta, dar ca să procesăm trebuie să venim cu tehnologie“, este de părere Bogdan Cernescu, head of corporate banking la BCR.