Diverse teste, precum testul de gândire creativă Torrance, sunt citate adesea ca exemple ale modului în care gândirea divergentă a copiilor se diminuează în timp.  Asta datorită practicilor educaţionale convenţionale aplicate în şcoli.

La vârste mici, la grădiniţă, 98% dintre copii sunt genii creative; ei pot găsi un număr infinit de moduri în care să utilizeze o agrafă de hârtie. În shimb, la maturitate, mulţi îi găsesc doar una sau două întrebuinţări. Puţini ştiu, de exemplu, că sunt peste 915 milioane de moduri în care se pot combina şase cărămizi lego. Această calitate pe care o au în copilărie se reduce drastic pe măsură ce copiii trec prin sistemul formal de şcolarizare. Până la vârsta de 25 de ani, doar 3% rămân genii creative.

Forumul Economic Mondial a publicat un raport al capitalului uman, în care precizează că „multe dintre sistemele de educaţie de astăzi sunt deja deconectate de la abilităţile necesare funcţionării pe pieţele actuale de muncă". Acesta subliniază modul în care şcolile tind să se concentreze în primul rând pe dezvoltarea abilităţilor cognitive ale copiilor şi pe competenţele în cadrul unor discipline tradiţionale, decât pe promovarea abilităţilor precum rezolvarea problemelor, gândirea critică sau creativitatea. 

Acest aspect ar trebui să provoace îngrijorări atunci când se analizează setul de competenţe: rezolvarea complexă a problemelor, gândirea critică şi creativitatea reprezintă cele mai importante trei abilităţi pe care copilul trebuie să le dezvolte, potrivit raportului "Viitorul locurilor de muncă".  În doar cinci ani, creativitatea a ajuns de pe locul zece, pe locul trei.

Un studiu din Noua Zeelandă a comparat copiii care au învăţat să citească la vârsta de cinci ani cu cei care au învăţat la vârsta de şapte ani. Când aveau 11 ani, ambele grupuri de copii aveau aceeaşi capacitate de citire. Dar copiii care au învăţat să citească abia la vârsta de şapte ani au prezentat un nivel superior de înţelegere. Una dintre explicaţii este că au mai mult timp să exploreze lumea din jurul lor prin joc.

Este clar că pregătirea copiilor pentru viitor necesită re-focalizarea conceptelor de învăţare şi educaţie. Cititul, scrisul şi matematica rămân importante pentru ca cei mici să descifreze lumea înconjurătoare, însă abilitatea copiilor de a învăţa prin joc ar trebui păstrată cât mai mult. Este cea mai distractivă şi ieftină formă de educaţie.