Această discuţie cu Ion Sturza, preşedintele Fribourg Capital, un fond de investiţii care are mai multe afaceri în România, Republica Moldova, Kazahstan, a pornit de la un articol scris acum trei săptămâni în Business Magazin: „Care sunt temerile corporatiştilor: să nu vină războiul peste noi şi să ne sărăcească”. Ion Sturza a avut mai multe comentarii la ZF Live pe tema acestui articol şi starea actuală de bine în care trăiesc România, societatea şi mai ales starea de bine în care trăiesc corporatiştii. „Noi trăim într-o iluzie. Trebuie să ne resetăm. Noi am acumulat în ultimii ani slană, avem câte două, trei maşini, avem rânduri întregi de haine, ne ducem în mai multe city-breakuri etc.” În esenţă, el spune că această situaţie de bine nu poate ţine la nesfârşit, în orice moment războiul din Ucraina se poate extinde în jur şi să atingă inclusiv România, chiar dacă suntem în NATO, iar pe de altă parte în economie, în anumite industrii se petrec schimbări, resetări globale, începând cu IT-ul, care vor avea implicaţii majore de care acum nu ne dăm seama. Paradoxal, corporatiştii sunt cei mai vulnerabili şi vor fi primele victime ale acestor schimbări, a menţionat el. După criza din 2008-2010, economia românească a început să-şi revină, iar în ultimul deceniu a avut o creştere semnificativă, chiar dacă a trecut prin mai multe crize – Covid, începerea războiului din Ucraina, creşterea preţurilor la energie, creşterea inflaţiei şi explozia dobânzilor. România a avut o creştere de 150% a PIB-ului, iar pe acest fond salariile au înregistrat o creştere semnificativă, respectiv o dublare sau chiar triplare a câştigurilor salariale. Pentru că lumea a avut rezerve, slană, cum se exprimă Ion Sturza, a putut să treacă peste aceste crize destul de uşor. Întrebarea este ce se va întâmpla de acum înainte, dacă acest trend poate continua sau dacă suntem la maximul unui anumit nivel de trai în actuala formă economică, de business şi socială pe care o are România. În anumite sectoare se înregistrează o încetinire mai mult sau mai puţin vizibilă, industria este pe minus, piaţa IT a început să stagneze, salariile nu mai cresc ca în trecut, numărul poziţiilor disponibile se reduce, industria auto începe să simtă în ceafă maşina electrică, anumite sectoare – siderurgie, chimie – au costuri de operare foarte mari şi sunt mai puţin rentabile, americanii şi chinezii, care nu sunt ţinuţi de regulile din UE în aceste sectoare, câştigă teren în detrimentul pieţei europene. 

Peste tot încep să apară fisuri - în politică, în economie, în business, în societate -, ceea ce face ca viitorul să fie puţin blurat. Europa trăieşte bine din trecut, pare că a devenit prea burgheză, America este împărţită în două, iar China de-abia aşteaptă să devină prima putere economică mondială. Creşterea accelerată a salariilor din ultimul deceniu a apropiat câştigurile din România de mediile occidentale similare. Multe companii, mulţi investitori care făceau un arbitraj salarial între piaţa vestică şi România nu mai înregistrează câştiguri atât de semnificative fiind prezenţi pe piaţa românească. De partea cealaltă, companiile româneşti nu au câştigat suficient teren şi nici nu pot înlocui cu uşurinţă investiţiile străine. Pe baza trecutului din ultimul deceniu, toată lumea crede că PIB-ul va reuşi să se mai dubleze încă o dată în următorii ani. Întrebarea este dacă şi câştigurile salariale mai pot să crească în acelaşi ritm. Iar aici avem semne de întrebare. De la un anumit nivel încolo salariile nu vor mai creşte atât de mult sau chiar deloc, chiar dacă businessurile şi profiturile companiilor vor creşte. Aşa s-a întâmplat în Occident în ultimii 30 de ani şi aşa se va întâmpla şi la noi. Vor creşte mai semnificativ salariile mici, dar salariile corporatiştilor, care sunt peste medie, nu vor avea aceeaşi evoluţie. Mulţi corporatişti au luat credite mizând pe creşterea în continuare a salariilor, a veniturilor obţinute. Ce se va întâmpla însă dacă această creştere nu va putea fi susţinută? Dacă economiile, dacă sectoare întregi vor trebui să se reseteze, ce se va întâmpla cu cei care lucrează aici? Poziţiile, joburile nu sunt date pe vecie, iar orice schimbare poate trimite un corporatist cu un salariu bun pe tuşă. De la nu anumit nivel salarial încolo, este greu să-ţi mai găseşti în piaţă acelaşi pachet. Acest lucru se întâmplă deja pentru cei din top management care-şi pierd poziţiile şi care apoi nu reuşesc să îşi mai găsească în piaţă poziţii similare, la acelaşi pachet salarial. Nivelul actual de trai nu este un dat de la sine, iar mulţi corporatişti nu realizează acest lucru. Această situaţie se poate schimba peste noapte, mai ales că vremurile sunt tulburi, dar până când se vor schimba vremurile, corporatiştii pot să se bucure de city-breakuri şi de vacanţa de vară. În toamnă vom vedea cum mai este.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)