Schimbările tehnologice, fragmentarea geoeconomică, incertitudinile legate de evoluţia economiei, schimbările demografice şi tranziţia ecologică sunt doar câţiva din factorii care vor modela şi transforma puternic piaţa globală a muncii până în 2030.

Revoluţiile tehnologice, cum este cea pe care o traversăm astăzi, generată de AI, robotizare şi automatizare, aduc întotdeauna schimbări majore la nivelul societăţii, în demografie, educaţie, relaţii sociale. De-a lungul istoriei, fiecare moment de acest tip a generat progres, dar şi provocări. Iar acum, faţă de epocile trecute ale istoriei omenirii, schimbările se întâmplă mult mai rapid şi mai des. 

Potrivit ediţiei din 2025 a Future of Jobs Report, raport realizat de World Economic Forum, în următorii cinci ani, un număr egal cu 22% din joburile existente în prezent la nivel global va fi impactat de schimbările de pe piaţa muncii. Practic, în perioada 2025-2030 vor fi create 170 milioane de noi locuri de muncă (egal cu 14% din totalul joburilor actuale), dar, în acelaşi timp, vor dispărea 92 milioane de joburi (8% din numărul actual de locuri de muncă). Rezultatul este o creştere netă de 7% a locurilor de muncă, sau 78 de milioane de joburi.

Raportul are la bază opiniile a peste 1.000 de angajatori de top la nivel global, reprezentând 14 milioane de angajaţi din 22 de sectoare industriale şi 55 de ţări, în încercarea de a identifica abilităţile obligatorii şi strategiile esenţiale pe care atât companiile, cât şi angajaţii ar trebui să le adopte pe termen scurt. 

Ce joburi vor creşte cel mai mult? 

Angajatorii consultaţi în raportul din acest an sunt de părere că cele mai multe locuri de muncă vor fi create în următorii cinci ani pentru lucrătorii din prima linie: muncitori agricoli, cu un plus de 35 milioane joburi până în 2030, livratori, lucrători în construcţii, vânzători şi muncitori din zona de procesare a alimentelor. La fel de mare va fi cererea persoane care să lucreze în sectorul de sănătate, asistenţi medicali, asistenţi sociali, consilieri şi asistenţi personali, trend determinat în mare parte de îmbătrânirea populaţiei în anumite regiuni, dar şi cererea pentru locuri de muncă în educaţie, inclusiv profesori din învăţământul secundar şi universitar. La mare căutare vor fi şi dezvoltatorii de software, dar şi constructorii şi tâmplarii. 

În paralel, joburile legate de tehnologie vor avea cea mai rapidă creştere în termeni procentuali, la mare căutate urmând să fie specialiştii în big data, inginerii fintech, specialişti în AI şi machine learning, dezvoltatorii de software şi aplicaţii. Locurile de muncă în domeniul ecologiei şi al tranziţiei energetice, inclusiv specialişti în dezvoltarea de vehicule autonome şi electrice, experţi de mediu şi ingineri în domeniul energiei regenerabile, figurează, de asemenea, în topul rolurilor cu cea mai rapidă creştere.

Ce domenii vor suferi pierderi?

În paralel, joburile administrative şi de secretariat, cum sunt casierii şi funcţionarii de la casele de bilete, precum şi angajaţii din zona administrativă sau secretarii, vor avea mari probleme în următorii cinci ani, pe măsură ce joburile lor dispar sau sunt preluate de asistenţi virtuali, procese automatizate şi AI. De asemenea, angajatorii se aşteaptă ca schimbările de structură de pe piaţa muncii să afecteze puternic funcţionarii din serviciile poştale, casierii din bănci şi contabilii. Practic, orice angajat responsabil în prezent cu introducerea manuală a unor date într-un calculator ar trebui să facă un upgrade la skillurile pe care le are cât mai rapid. O situaţie delicată par să aibă şi graphic designerii, conform estimărilor WEF, ca urmare a creşterii aplicaţiilor inteligenţei artificiale, dar şi angajaţii care asigură servicii de curăţenie, în companii şi la domiciliu. 

Raportul arată că, în medie, 39% din setul de competenţe pe care îl au acum angajaţii va suferi transformări sau va deveni depăşit în intervalul 2025-2030. În cazul României, procentul este de 37%. Totuşi, analiza arată că gradul de „instabilitate a competenţelor” s-a diminuat la nivel global faţă de ediţiile anterioare ale raportului, de la un maxim de 57% în 2020, pe fondul pandemiei, şi un nivel de 44% în 2023. O explicaţie a acestei îmbunătăţiri este proporţia mai mare de angajaţi (50%) care au urmat deja programe de formare, recalificare sau actualizare a competenţelor, faţă de 41% în ediţia 2023 a raportului. 

Ce competenţe ne vor face viaţa mai uşoară în 2030?

Atunci când sunt întrebaţi ce competenţă ar fi cea mai valoroasă la un angajat, şapte din zece companii pun în prezent pe primul loc gândirea analitică, urmată de rezilienţă, flexibilitate, agilitate şi leadership, fără a uita însă capacitatea de a relaţiona. 

Inteligenţa artificială şi big data se află în fruntea listei skillurilor cu cea mai rapidă creştere estimată în următorii ani, urmate îndeaproape de securitate cibernetică, cunoştinţe tehnice şi responsabilitatea pentru protejarea mediului. 

La fel de importante ca şi cunoştinţele legate de tehnologie vor fi însă cele care ţin de aşa numitele soft-skills, gândirea creativă, curiozitatea, empatia şi nu în ultimul rând disponibilitatea de a învăţa pe tot parcursul vieţii.

În schimb, dexteritatea manuală sau rezistenţa la efort sunt competenţe care par să nu mai fie atât de importante pentru angajatori, un sfert dintre companii estimând că valoarea lor în câmpul muncii va scădea în următorii cinci ani. Surprinzător, abilitatea de a citi şi scrie, precum şi cunoştinţele matematice sunt de asemenea competenţe care angajatorii cred că îşi vor pierde din valoare în viitorul apropiat sau cel mult vor rămâne la nivelul actual. 

Cum va arăta România în 2030

„Creşterea digitalizării, dar şi a costului vieţii şi a fragmentării geoeconomice vor modela piaţa muncii din România în perioada 2025-2030. De asemenea, una din trei companii crede că reglementările mai stricte în materie de concurenţă şi antitrust vor afecta modelele de afaceri, procent de aproape două ori mai mare decât media globală. În acest moment, 76% dintre companiile din România consideră că diferenţele mari de competenţe de pe piaţa forţei de muncă sunt o barieră în calea transformării businessului, alături de provocările legate de atragerea talentelor. Pentru a răspunde acestor preocupări, 94% dintre angajatori intenţionează să investească în creşterea competenţelor angajaţilor, o pondere mai mare decât cea a colegilor lor la nivel global (85%). Firmele din România anticipează că angajarea unor oameni cu competenţe la zi (79%) şi accelerarea automatizării (68%) vor fi strategiile cheie privind forţa de muncă în următoarea jumătate de deceniu” (The Future of Jobs 2025).

Este clar că, într-o lume globalizată, în care trendurile şi tehnologiile se mişcă rapid, România nu putea să rămână neafectată de transformările de pe piaţa muncii, angajatorii devenind tot mai preocupaţi de adaptarea oamenilor din companie, în contextul în care dezvoltarea permanentă a tehnologiei pare să se transforme într-un real obstacol pentru tot mai mulţi angajaţi şi candidaţi, spune şi Ana Călugăru, head of communication la eJobs. Potrivit unui recent sondaj derulat de platformă, 67% dintre angajatorii locali au spus că principala provocare cu care se confruntă în adaptarea angajaţilor la noile cerinţe din piaţă este legată de faptul că nu sunt suficient de flexibili şi nu vor să înţeleagă că piaţa muncii se schimbă într-un ritm foarte rapid. De asemenea, 58% sunt nemulţumiţi pentru că angajaţii şi candidaţii nu sunt dispuşi să înveţe lucruri noi, iar 45% spun că nu au suficiente cunoştinţe digitale. O treime evaluează că nu sunt creativi, iar 22% adaugă pe aceeaşi listă faptul că angajaţii şi candidaţii nu sunt familiarizaţi cu instrumentele de inteligenţă artificială, dar şi că întâmpină dificultăţi în a lucra într-un mediu cu expunere internaţională.

În ceea ce priveşte competenţele necesare pentru a supravieţui pe piaţa muncii în următorii ani, sondajul eJobs arată că aproximativ şase din zece companii pun pe primul loc pe lista de atuuri competenţele din sfera digitală, iar 54,7% au menţionat aspectele tehnice care ţin de fişa postului. 

„Jumătate dintre angajatori au inclus în top 3 tot ce ţine de comportament, atitudine, adaptabilitate şi compatibilitate cu jobul şi compania, iar aproape 30% cred că foarte importantă va fi înţelegerea şi utilizarea la un nivel avansat a instrumentelor de inteligenţă artificială, în timp ce 24% spun că angajaţii vor avea nevoie să cunoască perfect cel puţin o limbă străină”, a comentat Ana Călugăru. 

În acelaşi timp, angajatorii din România sunt conştienţi de faptul că programele de dezvoltare profesională continuă a angajaţilor sunt necesare în primul rând pentru a creşte productivitatea echipelor, pentru a ajuta angajaţii să se adapteze la tehnologie şi la inovaţiile din domeniu, dar şi pentru că reprezintă un instrument foarte util în retenţia talentelor. În acest context, 47% dintre respondenţi au declarat că majoritatea angajaţilor companiei urmează anual diferite cursuri sau programe de dezvoltare profesională, în funcţie de nevoile şi specializarea fiecăruia. Sunt însă şi cazuri (15%) în care aceste investiţii merg în special pentru dezvoltarea oamenilor din departamentele care au legătură cu core businessul companiei sau care investesc doar în supraspecializarea talentelor cheie (7,6%).  

În ceea ce priveşte situaţia României comparativ cu ţările mai dezvoltate, lucrurile sunt relativ similare în zona companiilor, dar uşor defazate în sistemul de educaţie. „La companii, România este la fel de pregătită ca orice altă ţară în acest moment pentru schimbările aduse de AI. Nevoile legate de noile joburi care apar sunt la fel peste tot. Când apare o nevoie nouă, un job nou în SUA sau Marea Britanie sau orice altă ţară, ele sunt preluate şi noi. Practic, toţi trecem printr-un proces de formare acum. Ca să fii relevant trebuie să înveţi permanent şi companiile trebuie să investească mereu în oameni şi în tehnologie”, explică Oana Botolan Datki, SEE managing partner al companiei cu activităţi în sectorul resurselor umane Cteam. 

Oana Botolan Datki, SEE managing partner, Cteam: „Ca să fii relevant trebuie să înveţi permanent şi companiile trebuie să investească mereu în oameni şi în tehnologie.“

În privinţa facultăţilor, a sistemului de educaţie în general, peste tot există o întârziere faţă de cerinţele mediului de business, chiar şi în ţările nordice, SUA sau Marea Britanie, unde şcolile se adaptează mai rapid la nevoile de pe piaţa muncii. Chiar şi acolo durează în general o generaţie pentru a se vedea rezultatele. „În România, acest decalaj este un pic mai mare şi el trebuie acoperit de mediul privat. De aceea există cursuri de formare, traininguri, internshipuri, învăţământ dual. Pentru a acoperi nişte nevoi ale mediului de business, într-un anumit moment”. 

Situaţia din prezent, boomul inteligenţei artificiale, al digitalizării în general, este similară într-un fel cu Revoluţia Industrială de la începutul secolului XIX, când o parte din meserii au dispărut, dar multe altele au apărut, pe fondul schimbărilor tehnologiei. „Aşa este şi acum. Unele joburi vor dispărea probabil, dar multe altele vor apărea. Inclusiv în IT, care este o zonă foarte amplă”.

Şi tocmai pentru că este imposibil de estimat cum va arăta harta joburilor în 5-10-20 de ani, există o lecţie pe care orice şcoală ar trebui să o predea în prezent: „Şcoala trebuie să înveţe copiii, tinerii să vrea să înveţe toată viaţa. Trebuie să te actualizezi mereu, să ai muşchiul învăţării antrenat şi să înţelegi că nu le ştii pe toate şi mereu trebuie să înveţi ce apare nou”, a adăugat Oana Botolan Datki. În plus, consultantul spune că elevii ar trebui să facă şedinţe de consiliere de carieră, aşa cum se întâmplă în ţările mai dezvoltate, pentru a afla, din teste obiective, ce abilităţi au şi ce le place să facă, iar din combinaţia lor să le fie mai clar spre ce direcţii, meserii, cariere, ar fi indicat să meargă. „Ajută foarte mult, pentru a nu ajunge mai târziu, la 30-35 de ani într-o meserie care nu ni se potriveşte deloc”. 

La nivel global, necesitatea recalificării angajaţilor rămâne o prioritate majoră, având în vedere dinamica permanentă a cerinţelor privind competenţele profesionale. Raportul realizat de World Economic Forum arată că, dacă forţa de muncă mondială ar fi reprezentată de 100 de persoane, 59 ar avea nevoie de formare până în 2030. Dintre acestea, angajatorii prevăd că 29 ar putea fi perfecţionate în rolurile lor actuale şi 19 ar putea fi perfecţionate şi redistribuite în altă parte în cadrul organizaţiei lor. Din păcate, situaţia pare neclară pentru unsprezece dintre aceştia, şansele ca ei să aibă acces la programe de recalificare sau perfecţionare fiind mici, ceea ce le pune în pericol perspectivele de angajare.

Dincolo de competenţe şi abilităţi, este clar că lumea va arăta mult diferit peste cinci ani faţă de ceea ce vedem astăzi în jur. În prezent, 47% dintre activităţi sunt realizate în special de oameni, fără ajutorul vreunei tehnologii, iar 22% sunt efectuate în mare parte de maşini sau algoritmi, în timp ce 30% se bazează pe o combinaţie între oameni şi tehnologie. Dar companiile cred că în 2030 aceste trei tipologii îşi vor împărţii aproape egal harta activităţilor. 

În concluzie, pe măsură ce ne îndreptăm spre 2030, influenţa inteligenţei artificiale, a tehnologiei în general, dar şi a schimbărilor demografice, sociale şi economice asupra pieţei muncii vor continua să fie profunde şi transformatoare, iar pentru a naviga cu succes prin aceste schimbări este esenţial ca atât angajaţii, cât şi angajatorii să adopte o mentalitate orientată spre învăţare continuă şi adaptabilitate.  

Cum arăta 2025 în estimările din 2020: Joburi cu cea mai mare creştere a cererii: data analyst, AI şi machine learning specialist, robotics engineer, dezvoltator software, digital transformation specialist, process automation specialist, analist securitatea datelor, specialist Internet of Things; inginer de materiale în sectorul automotive, specialist ecommerce şi social media în sectorul de consum, inginer energie regenerabilă, inginer FinTech, biolog şi genetician, tehnicieni pentru sectorul de petrol şi gaze. Joburi care vor deveni redundante: grefier pentru introducerea datelor, secretar administrativ şi executiv, contabil, auditor, muncitor în fabrică, manager administrativ.