Fie că poposeşti în Malaysia doar într-o scurtă escală sau ai ales această destinaţie pentru un concediu în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să dedici măcar o zi spectaculoasei Kuala Lumpur, capitala ţării. Cum îţi poţi petrece aici câteva ore?

Am ajuns în metropola asiatică în august, în miez de noapte, şi, când am trecut de uşile automate ale aeroportului, am simţit că păşesc într-o saună uriaşă, înconjurată de vegetaţia luxuriantă a grădinilor de la nivelul inferior.

Decolasem din Dubai, având o scurtă escală în aeroportul (neprietenos şi rece) Jeddah din Arabia Saudită, pe un zbor în care mi-a fost dat să asist la multe curiozităţi, de la rugăciunea musulmană făcută înainte de zbor şi cele din timpul zborului, în spaţiul special alocat în aeronavă pentru practicile religioase islamice, la rugămintea – destul de imperativă – a unui bărbat de a face schimb de locuri cu noi pentru ca soţia sa să nu stea lângă o persoană de sex opus pe durata zborului.

După ce am aterizat, am lăsat bagajele la un punct de stocare din terminal, pentru că nu aveam să petrecem în oraş mai mult de 24 de ore, a doua zi având – spre seară – un ultim zbor spre Bali, pentru ca vacanţa să înceapă în sfârşit.

A urmat negocierea taxiului, în moneda locală (ringgit), care are aproape aceeaşi valoare cu leul românesc, lucru care a simplificat enorm calculele. Am ajuns la cazare spre dimineaţă, arzând de nerăbdare să vedem loftul de la etajul 57 pe care îl rezervasem cu un preţ derizoriu luând în calcul ce oferea – 110 euro pentru o cazare ultramodernă dotată cu sistem smart home, două dormitoare cu baie proprie, o bucătărie open-space şi un living minimalist cu o privelişte de vis. Odată intraţi pe uşă, am rămas fără grai. Capitala, supranumită în trecut Grădina Oraşului Luminilor, pe bună dreptate, se întindea ameţitoare la picioarele noastre, panorama fiind dominată de faimoşii zgârie nori îngemănaţi, Petronas Towers.

Am rămas tăcuţi, în aşteptarea zorilor, martori la naşterea unei noi zile în viaţa oraşului. După doar câteva ore de somn, alarmele ne-au amintit că timpul e limitat şi că trebuie să profităm la maximum de orele rămase.  

Batu Caves reprezintă unul dintre cele mai spectaculoase locuri pe care le-am vizitat până acum şi în care visam de mulţi ani să ajung. Celebra atracţie e reprezentată de un mogote (stâncă abruptă, calcaroasă) în vârful căreia se află o serie de peşteri în care au fost amenajate temple hinduse, închinate zeului războiului, Murugan, a cărui statuie de aproape 48 de metri se înalţă, semeaţă, la intrare.

Pentru a putea urca cele 272 de trepte multicolore, femeile trebuie să poarte fustă lungă sau să se acopere cu un sarong (ce poate fi cumpărat de la puzderia de magazine cu suveniruri din jur), necesar şi bărbaţilor îmbrăcaţi în pantaloni scurţi. La capătul urcuşului anevoios te aşteaptă o peşteră uriaşă, urmată de o alta, în care stalactitele ascuţite străpung hăul de dedesubt.

Altarele cocoţate în vârf de stâncă nu sunt singurele lăcaşuri religioase de aici. În jur, păzite de macaci obraznici, se întind alte câteva temple hinduse, zugrăvite într-o înşiruire contrastantă de portocaliu aprins, verde crud, azuriu intens şi multe alte nuanţe ce încântă ochiul.

Poate cea mai populară atracţie din Kuala Lumpur (mai exact, din apropiere, căci se poate ajunge aici cu taxi/Grab (echivalentul Uber/Bolt), în circa 15-20 de minute), Batu Caves reprezintă şi un cunoscut loc de pelerinaj pentru adepţii credinţei hinduse, cu care ne-am întâlnit atât la dus, cât şi la zborul de întoarcere, în care erau îmbrăcaţi diferit, înveşmântaţi în pânze albe, probabil semn al purificării prin care trecuseră în ritualurile religioase la care participaseră aici.

Proiectate de arhitectul César Pelli, Petronas Towers au fost inaugurate în 1999 şi au o înălţime de 451,9 metri. La interior, cele 88 de etaje găzduiesc birouri ale mai multor companii, cel mai important chiriaş fiind Petronas, compania naţională petrolieră a Malaysiei. În 1996, după ce fiecăruia i-a fost anexată o turlă metalică de aproape 74 de metri, ajungând la înălţimea din prezent, au fost numite cele mai înalte clădiri din lume, titlu pe care l-au pierdut abia şapte ani mai târziu. Unite de o pasarelă, turnurile pot fi vizitate de turişti pentru suma de aproximativ 80 de lei. Pentru a le admira din exterior nu trebuie să plăteşti însă nimic.

Unul dintre motivele pentru care alesesem întocmai cazarea de care v-am povestit a fost infinity poolul de pe acoperişul clădirii, unde am şi avut prima oprire din scurta noastră vizită. Dacă în Dubai trebuie să scoţi zeci de euro din buzunar doar pentru a avea acces ca vizitator la o atracţie similară, Kuala Lumpur în schimb e locul perfect pentru un astfel de răsfăţ, date fiind preţurile accesibile ale aparthotelurilor dotate cu acest tip de facilitate şi priveliştea panoramică de care beneficiezi.

Templul chinezesc Thean Hou a fost ultimul popas făcut în capitala Malaysiei, chiar în drum spre aeroport. Deoarece este amplasat pe un deal izolat, este ideal să mergeţi cu un taxi dispus să vă aştepte până vă terminaţi vizita, aşa cum am făcut noi.

Ca şi Batu Caves, Thean Hou e o explozie de culoare, parcă invers proporţională cu liniştea deplină aşternută pe băncile de piatră şi treptele pe care vizitatorii îşi ordonează încălţămintea pentru a nu pângări cu nimic spaţiul sacru în care păşesc.

Intrarea este gratuită şi, indiferent de religia din care faceţi parte, dacă faceţi parte, e un loc perfect de reculegere.

De la o scurtă vizită în Piaţa Independenţei la o plimbare pe străzi, pierdut în amalgamul de clădiri coloniale şi zgârie-nori, sau în malluri şi buticuri, la vânătoare de suveniruri, Kuala Lumpur e un oraş divers, plin de picturi murale, contraste, freamăt, şi trebuie explorat, măcar preţ de o oră-două, la pas. Nu uita să testezi bucătăria locală, cu preparate apetisante şi pline de culoare ca şi obiectivele acestui oraş, dar şi snacksurile interesante pe care nu le găseşti pe Bătrânul Continent.