Ultima oară când şi-a văzut părinţii a fost în momentul trierii pe peronul de la Auschwitz. Ţinuta identică a celor două surori le-a atras atenţia ofiţerilor nazişti care au remarcat că cele două ar putea fi gemene şi, deci, paciente ideale pentru medicul Josef Mengele. "Patru oameni au trebuit să mă ţină în timp ce au încins vârful unui instrument ca un stilou deasupra unei flăcări şi l-au afundat în cerneală albastră. După aceea au apropiat unealta aceea fierbinte de pielea mea şi au început să-mi scrie numărul pe partea exterioară a braţului stâng: A-7063", îşi aminteşte Eva.

"Dr. Mengele apărea la răstimpuri pentru a supraveghea cercetările. Mi-au măsurat capul cu un instrument ca un şubler, format din două piese de metal, pe care le lipeau de ţeasta mea şi le apropiau, strângându-le tare. Ne-au măsurat lobii urechilor, şaua nasului, mărimea buzelor, lăţimea, forma şi culoarea ochilor. Au comparat nuanţa de albastru a ochilor lui Miriam cu albastrul ochilor mei, folosind o paletă de culori. Au măsurat din nou şi din nou. Au petrecut trei ore la o singură ureche. Un fotograf ne făcea poze, iar un artist plastic ne schiţa. Tehnicieni medicali ne făceau câte cinci-şase radiografii odată. (...) O dată pe săptămână, gemenii aveau privilegiul de a face duş. Fiecare dintre noi a primit o bucată de săpun, iar după ce am ajuns în sala de duşuri uriaşă, ne-am scos toate hainele şi le-am lăsat într-un morman, pentru a fi dezinfectate. Ulterior, am aflat că substanţa chimică folosită pentru dezinfectarea lor, Zyklon B, era una dintre cele trei utilizate pentru gazarea şi uciderea oamenilor la Auschwitz. Naziştii combinau Zyklon B, care era produs în granule albastre-cenuşii, cu cianură de hidrogen şi diatomit, pentru a obţine amestecul chimic care extermina în masă. Gazul, amestecat cu mirosul de carne şi oase, creau împreună duhoarea pe care o remarcasem din prima zi. Este un miros pe care niciun om nu-l mai poate uita", povesteşte românca geamănă care a supravieţuit terorii nazismului.

"Dr. Mengele ne stabilise o rutină pe care o respectam cu stricteţe. De trei ori pe săptămână mergeam în laboratoarele din Auschwitz pentru studii intense care ne epuizau, iar în celelalte trei zile mergeam în laboratorul pentru analiza sângelui din Birkenau. În zilele de marţi, joi şi sâmbătă, mergeam la laboratorul pentru analiza sângelui. Doi oameni lucrau simultan cu fiecare geamăn. Un doctor îmi introducea un ac în braţul stâng pentru a preleva sânge. Extrăgea o eprubetă, apoi mă înţepa din nou. Mă întrebam <Cât sânge pot să pierd?>. Între timp, un alt doctor mă injecta cu ceva în braţul drept. Îmi înfigea cinci ace, fără să-l fi scos nici măcar pe primul. (...) Mai târziu am aflat că dr. Mengele inocula în mod deliberat unor gemeni boli periculoase, ca scarlatina, după care le injecta diverse substanţe pentru a vedea dacă puteau să vindece boala. Unele injecţii erau încercări de a schimba culoarea ochilor", rememorează Eva Mozes Kor, care mărturiseşte că după mulţi ani de la eliberare fetele mai mari aveau să îi povestească faptul că Mengele le dusese într-un laborator şi le făcuse transfuzii de la băieţi, dorind să descopere o modalitate prin care să transforme fetele în băieţi şi băieţii în fete.

Sora ei a murit în 1995 de o formă rară de cancer, cel mai probabil cauzată de experimentele de la Auschwitz. Eva Mozes este una dintre puţinele supravieţuitoare ale Holocaustului. Ambii părinţi şi două surori mai mari au fost ucişi în lagăr. În 1984, a fondat Candles (un acronim pentru Copii ai Auschwitz-ului care au supravieţuit experimentelor de laborator), prin care a reuşit să găsească alţi 122 de gemeni care au rezistat experimentelor lui Mengele. Prin acestă fundaţie a încercat să înveţe publicul despre Holocaust, dar şi despre puterea iertării. A devenit cunoscută în toată lumea după ce şi-a făcut publică iertarea faţă de nazişti. Povestea sa a fost explorată mai târziu în documentarul "Iertându-l pe Mengele".

Informaţiile au fost preluate din cartea "Am supravieţuit lagărului morţii", de Eva Mozes Kor şi Lisa Rojany Buccieri, disponibilă în România la editura Meteor Press.