L-am numit pe Stéphane Courtois, autorul cartii pe care v-o prezentam, dar si al mult mai celebrei "Carti negre a comunismului" (un volum din care s-au vandut, in intreaga lume, mai mult de un milion de exemplare). Desi sistemul comunist s-a dovedit neviabil, in Vest isi mai afla aparatori temeinici printre intelectuali. Pentru a grabi dezintoxicarea lor, Stéphane Courtois isi continua demonstratia inceputa in "Cartea neagra..." si ofera o analiza sagace si percutanta a fenomenului comunist si bolsevic, avand la indemana datele oferite de arhivele moscovite, admirabil pastrate si clasificate.

Concluzia este ca, inainte de orice, acesta a fost un totalitarism criminal, mult mai eficient decat nazismul caruia i-a slujit drept model, atat prin durata (in versiunea lui sovietica - 74 de ani), cat si prin numar de victime. Unul dintre principalele mituri pe care Courtois se straduieste sa le distruga este cel al unui Lenin bun versus un Stalin rau (basm inventat, in scopuri de autoamnistie, de faimosul Raport secret al lui Hrusciov, din 1956), citand scrierile si actele emise de Vladimir Ilici si demonstrand ca totalitarismul a intrat in scena inca din 1917, prin mijloacele terorii in masa, prin masacre intentionate si prin "monopolul total al partidului unic asupra gandirii, a mijloacelor de productie si de distributie".

Totodata, Courtois stabileste termenii in care s-a exercitat "genocidul de clasa", specific comunismului si cel rasial, aplicat de Hitler: amandoua desemneaza grupuri-tinta, le stigmatizeaza, le produce segregarea simbolica si pe cea efectiva - privare de locuinta, de loc de munca, excluderea sociala, spolierea, expulzarea, intemnitarea. Amandoua viseaza sa implineasca aceeasi utopie: pe de-o parte societatea fara clase, de cealalta - rasa pura.

Un memento cutremurator, articulat de un dezamagit care isi ascunde perfect sentimentele.

Stéphane Courtois, "Comunism si totalitarism", Editura Polirom, Iasi, 2011