Sigur, Hardcore Henry nu este primul proiect care se aventurează în lumea perspectivei first-person. Genul „found footage”, din care e suficient să amintim de francizele Paranormal Activity sau Cloverfield, a produs filme care au avut cu siguranţă mai mult succes decât Hardcore Henry; marea diferenţă este însă modul în care acesta din urmă tratează ideea de film şi desfăşurarea logică a acţiunii. Hardcore Henry nu se vrea un film serios, şi acesta e şi motivul pentru care merită văzut. Lejeritatea cu care regizorul a tratat întreaga poveste e chiar binevenită: Hardcore Henry e un lungmetraj care s-ar fi potrivit fără mari probleme ca film de deschidere a unui joc.

Sau, mai simplu: vă mai aduceţi aminte de shooterele clasice precum Duke Nukem? Filmul de care vă vorbesc e ca o secvenţă de o oră şi jumătate din joc, în care trebuie să interacţionezi cu tot felul de personaje şi să elimini, de-a lungul traseului, băieţii răi. Sună distractiv? Chiar aşa şi e.

De îndată ce filmul începe, audienţa e la fel de nedumerită ca şi personajul principal: prima scenă îl prezintă pe Henry într-un soi de scaun experimental dintr-un laborator high-tech, dar ochii sunt aţintiţi asupra Estellei, o frumoasă dar uşor bizară femeie de ştiinţă. Estelle ne povesteşte cum Henry a fost implicat într-un accident teribil care l-a costat un picior şi o mână; urmarea e previzibilă: acestea au fost înlocuite cu nişte proteze ultrasofisticate care îl vor transforma pe eroul principal într‑un fel de Robocop, aflat desigur de partea greşită a legii. Mai aflăm, din primele minute, că Estelle este chiar soţia lui Henry; şi asta nu de la protagonist, care află între timp şi că memoria i-a fost ştearsă. Nu vreau să dezvălui mai mult, aşa că vă las plăcerea de a descoperi singuri aventurile lui Hardcore Henry.

Filmul beneficiază de ceva ce lipseşte în cazul celor mai multe filme de acţiune: curajul de a încerca altceva. Cu toate că scenele interzise minorilor (din cauza nivelului ridicat de violenţă) sunt destul de multe, ele reuşesc să introducă spectatorul aproape de mijlocul acţiunii. Realismul extrem prezent în film este o carte pe care producătorii au mizat, şi se pare că au avut dreptate.

În concluzie, Hardcore Henry este o producţie inedită, ce merită atenţia spectatorilor măcar pentru elementul de noutate pe care îl aduce. Este un film de acţiune care are destul de multe surprize aruncate prin scenariu, aşa că sunt şanse mici să vă plictisiţi; singurul dezavantaj este că perspectiva first-person poate deveni, în scenele foarte rapide, uşor obositoare.