Atunci când priveşti în detaliu filmul regizat de Jodie Foster, îţi dai seama că multe dintre elemente, luate în parte, nu funcţionează aşa cum ar trebui. Ca atac asupra Wall Streetului, nu are forţa de a impresiona; ca thriller, nu reuşeşte să ducă privitorul într-o zonă de suspans; iar ca poveste conspiraţionistă, duce lipsă de credibilitate.

În mod surprinzător însă, filmul reuşeşte cumva să pună la un loc toate aceste elemente şi să lase o impresie bună, susţinut desigur şi de performanţele celor doi protagonişti, George Clooney şi Julia Roberts. Câteva cuvinte şi despre Jack O’Connell, cel care interpretează personajul aparent negativ: cunoscut publicului larg pentru rolurile din ’71 şi Unbroken, actorul britanic nu are de această dată un rol din cale-afară de complex. Pe scurt, în mare parte a timpului el urlă şi dă ordine celor din jur.

Money Monster spune povestea lui Lee Gates, un om de televiziune care oferă sfaturi de tranzacţionare într-o atmosferă tipică de show business; personajul întruchipează toate prejudecăţile legate de ideea de tabloidizare. În timpul unei emisiuni, el are parte de un invitat hotărât să îşi facă dreptate în faţa milioanelor de spectatori.

După câteva minute tensionate, devine evident că inamicul comun al celor doi este CEO-ul unei corporaţii care întruchipează tot ceea ce este greşit pe Wall Street; această „descoperire“ duce la o a treia abordare puţin credibilă, dar care se încadrează în linia generală a scenariului, şi anume aceea de a critica obsesia pentru bani.

Întreaga acţiune se desfăşoară în timp real, astfel că spectatorii nu află prea multe depre Lee (Clooney) sau despre cea care îi produce emisiunea (Roberts) atunci când lucrurile încep să se complice. Alegând această variantă, Jodie Foster a pariat pe elementul-surpriză ignorând în acelaşi timp lipsa unei legături între cei aflaţi de cele două părţi ale marelui ecran. Din punct de vedere tehnic, filmul este realizat bine, având numeroase succesiuni rapide de cadre şi un montaj impecabil. Coloana sonoră nu ajută prea mult momentele tensionate, dar nici nu pare ieşită din peisaj.

Money Monster nu e nici primul şi nu va fi nici ultimul film care atacă starea de fapt a Wall Streetului; nu se apropie însă de clasice precum cel din 1987, în care Michael Douglas portretiza excelent imaginea brokerului fără scrupule. Filmul regizat de Foster este un film de calitate medie, repet, salvat pe alocuri de Clooney şi Roberts.

Subiectul Wall Street este unul la modă în Statele Unite, mai ales că ne aflăm în mijlocul unei lupte pentru putere. Filmul ar trebui să facă o figură frumoasă la box-office, ajutat şi de bugetul de producţie destul de mic (27 milioane dolari). Cât de bine va fi privit de critici rămâne de văzut, dar nu cred că acesta va rămâne cunoscut drept unul dintre rolurile memorabile ale lui George Clooney.