Maya Arulpragasamis (alias MIA) se deosebeste de miile de aspiranti la glorie prin faptul ca scrie si interpreteaza cea mai incitanta si uimitoare muzica pe care o veti asculta anul acesta

Exista o vorba care suna cam asa: "Intr-un oras nu te afli niciodata la mai mult de 10 metri departare de un sobolan." N-am stiut niciodata sigur daca e o statistica reala sau doar un zvon imprastiat ca sa-i bage in sperieti pe cei cu o frica winstonsmithiana (personaj din romanul 1984 - n.a.) de animale mici si murdare.

Oricum ar sta lucrurile, la Londra exista un adevar la fel de valabil, conform caruia nu te afli niciodata la mai mult de 10 metri de cineva care face muzica. Pur si simplu, in Marea Britanie nu ai loc de intors de acesti oameni, dintre care mare parte (daca e sa-i credem) sunt pe cale sa dea lovitura. Arunca o piatra intr-un autobuz londonez si aceasta se va lovi, cu siguranta, de un rapper, un producator Nu-Jazz si de un compozitor minimalist inainte sa cada pe podea.

Pentru a produce un impact asupra industriei muzicale si a iesi in evidenta dintre toate trupele de-a dreptul plictisitoare care suna ca niste imitatii de Coldplay, dintre rapperii mediocri rasariti din curtea scolii si toti pustanii hip-hop care creeaza piese in pauzele de la munca, trebuie sa faci ceva deosebit. Sa ai un avantaj competitiv. Uneori se intampla sa apara cate un artist care reuseste sa capteze spiritul vremii sale atat de bine, incat nu poti decat sa-ti inchipui ca e ceva fabricat.

Cineva trebuie sa traga sforile pentru ca sa creeze ceva atat de vandabil. MIA (pe numele sau adevarat Maya Arulpragasamis) este exact genul acesta de artist. Vrei deci sa iesi in evidenta dintre celelalte trupe, ceilalti rapperi, ceilalti producatori? Primul avantaj ar fi apartenenta la clasa muncitoare, Nimanui nu-i place un pustan de bani gata care se straduieste sa para baiat de cartier, acesta fiind unul din motivele pentru care o formatie precum Kula Shaker (toti din patura superioara a societatii) a devenit o sursa de amuzament. Oamenii care au bani de cumparat muzica (clasa mijlocie) si oamenii care scriu critica (clasa mijlocie) vor sa li se spuna "pe bune" cum stau lucrurile. E bine sa cresti intr-un cartier dur.

Daca esti refugiat, e si mai bine. Daca provii dintr-o Sri Lanka sfasiata de razboi, atunci e perfect. Iar daca mai ai si un tata luptator pentru libertate in gruparea Tigrii Tamili, atunci va garantez ca presa va lua aminte, aproape fara sa-i pese de muzica pe care o faci. Pur si simplu ti-ai asigurat un produs vandabil. MIA are toate aceste caracteristici. A fugit din Sri Lanka pe cand avea doar 10 ani, iar tatal ei a fost luptator pentru libertate in razboiul civil din aceasta tara.  Ajunsa, ca refugiata, intr-un cartier dur din sudul Londrei, era membra a uneia din cele doua familii de asiatici din locul respectiv si a avut de suferit din cauza unei vechi traditii - Marele Rasism Britanic. MIA nu e numai muziciana, ci si o artista talentata, care-si creeaza singura copertele de albume. Si unde mai pui ca are exact relatiile care trebuie, caci regina electroclash Peaches se intereseaza indeaproape de cariera sa muzicala. Toate acestea se adauga la referintele impecabile care-i dau credibilitatea necesara impresionarii cititorului de The Guardian.

Sunt eu oare putin cam cinic? Nu chiar. Pentru ca, pe langa faptul ca reprezinta visul oricarui jurnalist, MIA chiar face cea mai incitanta si uimitoare muzica pe care o veti asculta anul acesta. Trecutul sau multicultural straluceste in melodii, combinand ragga jamaicana si dancehall-ul cu electro, punk si hip-hop. Chiar daca isi compune muzica, MIA este in primul rand un rapper, versurile sale pe jumatate vorbite, pe jumatate cantate aducand cu poezioarele rautacioase pe care copiii si le canta unii altora pe terenul de joaca.

Prostitutia adolescentina, luarea de ostatici, terorismul si copilaria ei de refugiat  sunt tot atatea teme. Piesele ei sunt pline de imagini situate undeva intre Londra si tropice, o combinatie de palmieri uzi, fructe de mango si argou londonez. Mai mult, nici macar nu poti s-o acuzi de neimplicare politica. "La fel ca PLO (acronimul din limba engleza pentru Organizatia pentru Eliberarea Palestinei - n.tr.), nici eu nu ma dau batuta." Ceea ce este adevarat, caci, desi a scapat din tara-i natala sfasiata de razboi, spectrul acestuia nu-i paraseste niciodata creatiile.

Numele ei, MIA, inseamna, de altfel, Missing In Action (Disparut/a in misiune). In caz ca doreati o confirmare in plus a puternicei incarcaturi politice din piesele sale, sa stiti ca se zice ca insusi Guvernul SUA se intereseaza indeaproape de site-ul ei web... Lansat in urma cu cateva luni, albumul sau de debut, Arular, a facut valuri pe ambele maluri ale Atlanticului. Cu ritmuri menite sa faca pustimea sa danseze si versuri care sa le dea jurnalistilor ca mine ceva de scris (MIA a aparut de curand pe coperta i-D Magazine), a devenit deja unul dintre albumele anului. Rugati-va de cineva sa va dea un exemplar, imprumutati-l sau furati-l. E un ordin.