Pe langa valoarea data de vechimea lor, ceasurile au si o valoare istorica, fiind fabricate dupa moda orologera la momentul respectiv.

Cele mai vechi ceasuri disponibile dateaza de pe la sfarsitul anilor 1700. Demnitarii chinezi preferau ceasuri de buzunar cu scene pastorale care erau la moda in Europa acelor vremuri, in stil Ludovic al XV-lea sau Empire, batute cu perle si prevazute cu secundar, element constructiv rar in Occident pe atunci. Pe de alta parte, ceasurile din aceeasi vreme pentru Imperiul Otoman aveau pictate pe ele peisaje, erau decorate cu pietre pretioase, iar ora era afisata cu cifre turcesti. Cele mai cautate erau peisajele exotice inspirate din picturi orientale.

Casele de licitatii inregistreaza in ultima vreme o cerere din ce in ce mai mare pentru antichitati din domeniul orologer, iar valoarea la care se adjudeca si ea a crescut semnificativ, dupa cum explica oficialii casei de licitatii Christie's, care a vandut anul trecut la Geneva un ceas de buzunar cu aur, email, diamante si pietre pretioase fabricat in 1783 pentru piata otomana de Daniel Vaucher, un cunoscut ceasornicar elvetian stabilit la Paris, pentru suma de 699.000 de franci, aproape de trei ori mai mult decat se estimase initial.

Cererea de ceasuri vechi este sustinuta mai ales de colectionari din China, Taiwan sau din Orientul Mijlociu. Ei cauta insa si alte exemple ale maiestriei ceasornicarilor de altadata, cum ar fi automatele muzicale, cu care se delecta inalta societate din Europa, China si Rusia. Un astfel de obiect realizat in secolul al XIX-lea de catre Isaac Daniel si Henri Capt, fabricanti celebri de ceasuri si automate muzicale, si care a facut parte din colectia ultimului rege al Egiptului, Farouk, a fost vandut anul trecut la casa Sotheby's. Automatul lucrat din aur in trei culori, email si perle, inchipuind o pastorita cu doua oi, s-a vandut pentru suma de 746.000 de franci.