Romanul lui Luke Rhinehart a consacrat sintagma "om-zar" si a dovedit ca e neaparat nevoie de putin hazard in viata noastra atat de organizata.

"Sunt un barbat bine facut, cu maini mari ca de macelar, cu coapse zdravene ca de stejar, cu cap si maxilare colturoase si niste ochelari solizi cu lentile groase. (...) Viata mea de dinainte de ziua Z era o rutina, monotona, repetitiva, banala, nevrotica, dez-ordonata si iritabila - viata tipica a unui barbat insurat, de succes.

Noua mea viata a inceput intr-o zi fierbinte la mijlocul lui august 1968." In acesti termeni lipsiti de clementa isi descrie propria viata autorul si personajul Luke Rhinehart - pe adevaratul sau nume George Cockroft - semnatarul unuia dintre cele mai bizare best-seller-uri care au invadat vreodata piata mondiala de carte. Luand lucrurile mai la bani marunti aflam ca este psihiatru (cu un consistent succes), are doi copii si un viitor care ar avea  toate sansele sa fie stralucit.

Structural cinic, nevrotic (cu o nevroza "sanatoasa", ca orice psihiatru care isi face bine meseria), cu vocatia nemultumirii, Luke ajunge sa se plictiseasca teribil de aparentele acestui confort si de limitarile dureroase la care era supus, asa incat declara ca a obosit, iremediabil, sa mai alerge dupa iluzii. Se hotaraste deci sa se lase dus de val, si nu oricum...

Prima experienta "fondatoare" a Zilei Z poate sa socheze spiritele puritane: dupa trezitul de dimineata, dupa un mic preludiu erotic cu nevasta - intrerupt cu brutalitate de copii, dupa breakfast-ul ornat cu eterna omleta cu sunca, mersul la serviciu, dupa discutia cu pacientii (de evitat, pentru cardiaci, din pricina bufeurilor sado-maso ale celor aflati la tratament), dupa intoarcerea acasa si sedinta de poker cu prietenii, Luke Rhinehart vrea sa puna capat vacuumului sau existential si isi propune ca, daca zarul pe care il va rostogoli va arata cifra 1, sa o violeze pe sotia colegului si prietenului sau, Jacob Eccstein.

Cum violul este doar unul pe jumatate, gratie colaborarii somnoroase, dar nu lipsite de patima, a Arlenei,  acest eveniment zero va declansa o intreaga suita de jocuri cu hazardul si de inaintari prin viata dictate de bunul plac al zarului. Prin urmare, Luke isi fixeaza niste posibile prioritati, de la unu la sase, dupa care lasa alegerea la voia intamplarii numite zar. Intotdeauna va urma glasul acestuia, oricat de aspru i-ar suna in urechi si in suflet. Procedand astfel, nemultumitul autor-personaj deschide larg poarta unui haos vesel, foarte putin pe gustul FBI-ului si al institutiilor americane ale anilor ‘70. Entuziasmul lui subversiv si, de la un punct incolo, incoerent si zana-tic, a cucerit insa cititorii si inca mai are puterea sa o faca, instaurand principiul potrivit caruia trebuie sa reinstauram hazardul in viata noastra cotidiana, ca sa putem supravietui. Volumul a nascut pasiuni, a facut sa intre in limbajul comun expresia om-zar, a creat cluburi de fani, site-uri si, desigur, multa, multa jubilatie.

Nu in ultimul rand, conceptul a fost aplicat de catre canalul Discovery in productia unui program de calatorii numit Omul Zar, destinatiile prezentatorului Russel Harris fi-ind dictate de aruncari de zaruri care au loc sub ochiul care nu stie sa triseze al camerei de luat vederi.