Printr-o serie de împrejurări, care l-au purtat din România în Israel, iar de acolo, în Statele Unite, George Haber a ajuns cel mai bogat român din Silicon Valley – sau, cel puţin, aşa a fost cunoscut în multe titluri de presă – de pe plan local, dar şi de la nivel internaţional.

În patria mondială  start-up-urilor din tehnologie, el a fondat mai multe companii de succes, printre care şi CompCore Multimedia, care a dezvoltat tehnologia rulării de filme pe computer şi care a evoluat în aşa-numitul „standard DVD”. Prezent la Bucureşti, la o conferinţă organizată recent de Universitatea Politehnica, el le-a vorbit studenţilor despre ingredientele de care un tânăr antreprenor din tehnologie trebuie să ţină cont pentru a pune pe picioare o idee de business.

„Trebuie să ai curajul să sari «în gol». Te uiţi la bazin şi te gândeşti – e apă, nu e apă? – dar nu contează, tu trebuie să ai curajul să sari şi, dacă vezi că nu e apă jos, începi să scuipi până se umple bazinul, pentru a nu-ţi sparge capul şi căzătura să fie cât mai OK”, şi-a început discursul, într-un mod foarte plastic, George Haber. La 68 de ani, unul dintre primii români care au făcut carieră în Silicon Valley, a povestit studenţilor, despre experienţele sale din afaceri. În afară de curajul pe care antreprenorul trebuie să îl deţină în cantităţi mari, Haber crede că acesta mai are nevoie şi de creativitate şi disciplină pentru a-şi duce planurile până la capăt. „Trebuie să ai o idee – despre un produs sau un serviciu –, apoi trebuie să ai leadershipul, asumarea şi atitudinea să o implementezi, dar şi disciplina şi aptitudinea să fii concentrat pe ce e impoortant la produsul sau serviciul tău”, a spus el.

A pune bazele unei companii, începând de la câteva idei, împreună cu prietenii, este cea mai frumoasă experienţă din viaţă, crede el: „Să vezi cum ideea ta schimbă lumea şi are impact în societate te împlineşte”.  Renumitul orădean a ajuns în Israel în 1975, la doar 21 de ani, şi s-a mutat în Silicon Valley în 1988. El consideră că, în prima etapă a unui start-up, antreprenorii trebuie să aibă răspunsuri sigure la trei întrebări – „Care este motivaţia?”, „Care este produsul sau serviciul?”, şi „Cum vrei să dezvolţi ideea ta într-un business?”.

George Haber este de părere că într-o companie, cel mai important este omul care se află la conducerea businessului – leadershipul. „Omul care conduce businessul trebuie să aibă charisma necesară, să aibă caracterul, competenţa, curajul, viziunea şi capacitatea să vadă realitatea. Viziunea şi realitatea sunt două lucruri complet opuse, iar un lider bun trebuie să fie şi critic. Foarte puţine businessuri au acest leadership. De asemenea, este important să ne orientăm către clienţi – să te întrebi mereu cine sunt clienţii tăi? Ai o piaţă total disponibilă sau ai concurenţă? Cât de mult le pasă clienţilor tăi de produsul tău? Iar clientul mereu are dreptate, deci dacă clientul nu a cumpărat, sigur există un motiv pentru care nu a cumpărat.”

Un alt factor important care trebuie să se găsească în „servieta” unui bun antreprenor este un business case bine stabilit şi înţeles de lider şi de echipa acestuia. „Îmi amintesc din copilărie o experienţă. A venit la noi în casă un om care aducea cuburi de gheaţă. Când eram eu copil, nu erau frigidere. Tatăl meu fiind inginer, a fost primul om din oraş care a adus un frigider în sat, la noi acasă, iar când acest om care aducea cuburile de gheaţă a văzut frigiderul, i-a zis mamei mele că o să murim toţi, că nu poţi să pui mâncare în electricitate, că ne otrăveşte şi tot felul de astfel de lucruri.

Asta mi-a rămas în cap şi mi-am dat seama că, de fapt, foarte multe companii nu înţeleg care este businessul lor, ei înţeleg doar tehnologia pe care o au. Deci, pe vremea respectivă tehnologia de refrigerare era gheaţa, dar businessul era refrigerarea. Iar dacă acel om (vânzătorul de gheaţă) înţelegea asta, în loc să o sperie pe mama când a văzut frigiderul, ar fi devenit distribuitor de frigidere, nu mai rămânea la a vinde cuburi de gheaţă – pentru că el ştia piaţa deja, ştia cine are bani, cine nu are.”

Acelaşi lucru, spune antreprenorul român stabilit în Silicon Valley, s-a întâmplat şi cu lumânările, care au devenit becuri, care la rândul lor au devenit LED-uri. „Asta s-a întâmplat şi cu computerele – de la PC-uri, am ajuns să avem dispozitivele mobile care sunt mai puternice decât un PC. Deci, când dezvolţi o companie, trebuie să înţelegi care este necesitatea pe care o satisfaci şi trebuie să înţelegi de ce tu poţi să fii mai bun decât competiţia.”

Astfel, chiar dacă statistic vorbind, circa 90% dintre start-up-uri dau greş şi doar aproximativ 10% dintre businessurile antreprenoriale reuşesc să supravieţuiască în primii ani de activitate, George Haber consideră că nu trebuie să lipsească curajul şi creativitatea din rândul antreprenorilor români. „Deşi statisticile sunt împotriva start-up-urilor, pentru că arată că 10% dintre acestea supravieţuiesc, 2% ajung unicorni – probabil că azi procentul este sub 2%, iar majoritatea intră într-o situaţie în care tot iau bani din toate părţile şi încearcă să supravieţuiască, doar cei mai puternici, rapizi şi norocoşi reuşesc”, este de părere Haber. El le-a spus studenţilor că schimbarea este singura constantă din univers, iar tot ce este posibil astăzi, acum câţiva zeci de ani era considerat imposibil.

„Schimbarea are loc prin evoluţie sau involuţie şi revoluţie. Evoluţia este pentru companiile mari – mai freci puţin aici, schimbi puţin în partea cealaltă şi gata, ai ceva nou. Însă, revoluţia înseamnă că ţi-a venit o ideea nouă, iar tot ce ţi se părea imposibil înainte acum este posibil.” Dar este importantă viteza şi momentul în care apari pe piaţă sau lansezi pe piaţă produsul sau serviciul tău revoluţionar, subliniază antreprenorul român. „Britanicul Darwin a spus – te adaptezi sau o să dispari, pentru că lumea este în continuă schimbare. Şi acea reflecţie asupra unei companii pe care să o începi ţine de timing, când faci acel ceva. Pentru că dacă eşti pe piaţă prea devreme nu ai clienţi, iar dacă eşti prea târziu nu mai eşti relevant, pentru că au fost alţii mai rapizi.”

„Nu e forţă de muncă. Avem nevoie de investiţii în şcoli, avem nevoie de şcoli multe. Criza economică care a început poate fi şi o oportunitate, poate ne livrează forţă de muncă. Poate când lumea nu o să mai facă atât de mulţi bani din criptomonede şi alte lucruri «inutile» se va concentra pe ce este cu adevărat important, poate aceşti oameni, care astăzi fac trading de criptomonede, vor ajunge să facă algoritmi.”

De asemenea, el consideră că interesantă este şi viteza cu care piaţa, consumatorii se adaptează şi adoptă noile tehnologii. „Ne-a luat 78 de ani ca telefonul mobil să aibă 50 de milioane de utilizatori, dar a durat doar 18 zile ca 50 de milioane de utilizatori să folosească aplicaţia Pokemon Go. Acum totul se întâmplă rapid, apare o nouă platformă de socializare, toată lumea e pe aceasta, iar cea din urmă se duce la vale.”  Despre ecosistemul de start-up-uri din România, George Haber consideră că acesta a început să „înflorească” atunci când antreprenorii români care au avut succes cu start-up-urile lor (spre exemplu Daniel Dines care a pus pe picioare UiPath, cel mai valoros start-up de IT pornit din România şi listat pe Bursa de la New York) au dat curaj celorlalţi să îşi pună în practică ideile. „Totul ţine de curaj. În ecosistemul de start-up-uri din România am fost implicat de tânăr. Actorii, oamenii care formează acest ecosistem şi presa, care a arătat că se poate, au dat curaj şi altora care voiau să intre în acest ecosistem, care aveau idei, dar nu aveau curaj. Iar astăzi avem atâtea exemple, precum UiPath. Acesta este secretul, să ai curaj şi să nu te simţi inferior.”

El a menţionat că în România tehnologiile dezvoltate există deja, dar ţara are nevoie de reglementări în partea legală pentru ca ecosistemul IT să se dezvolte în continuare. „Statul, pentru a ne proteja – spun ei, face legi şi reguli care de fapt fac toată evoluţia asta spre tehnologizare imposibilă. Spre exemplu, în China, dacă treci strada când este roşu la semafor, deja ai banii traşi din cont până ajungi pe partea cealaltă. La fel, ei au în clase camere cu senzori care spun profesorilor ce elevi au fost atenţi, cine nu a înţeles lecţia sau cine s-a plictisit. Aceste tehnologii sunt, dar ne trebuie cadru legal să le putem utiliza şi în alte state.” De asemenea, George Haber este de părere că ecosistemul hi-tech din România are nevoie de investiţii în resursa umană pentru a putea să crească. „Nu e forţă de muncă. Avem nevoie de investiţii în şcoli, avem nevoie de şcoli multe. Criza economică care a început poate fi şi o oportunitate, poate ne livrează forţă de muncă. Poate când lumea nu o să mai facă atât de mulţi bani din criptomonede şi alte lucruri «inutile» se va focusa pe ce este cu adevărat important, poate aceşti oameni, care astăzi fac trading de criptomonede, vor ajunge să facă algoritmi.”

Viitorul, prin prisma AI

Orădeanul din Silicon Valley consideră că inteligenţa artificială (artificial intelligence – AI) este tehnologia viitorului, iar motto-ul său – din 2020 încoace – este „AI face mai bine, dacă se poate face.” Astfel, George Haber vede implicarea tehnologiei AI în toate ramurile economice, ajutând şi simplificând toate activităţile pe care oamenii le desfăşoară în prezent „singuri”, fără a fi ajutaţi de această tehnologie. „Vorbim despre intelligente sustainable world – în care cu ajutorul AI şi cu umanitatea vom crea o mixtură, o specie nouă, o altă parte a evoluţiei, în care o să revoluţionăm educaţia, medicina, legea, producţia şi toate activităţile. Cum trăim, cum comunicăm, cum ne deplasăm, poate fi îmbunătăţit cu AI”, a explicat Haber, oferind şi câteva exemple. Primul vine din sectorul educaţional, la care a făcut referire anterior: „În China, în şcoli există două sau mai multe camere – una se uită în ochii studenţilor, în timp ce alta se uită la profesor. Cea care se uită în ochii studenţilor îi detectează pe cei care au înţeles lecţia. În acelaşi timp, cealaltă cameră se uită la profesori şi dacă profesorul nu face ce trebuie, îi atrage atenţia. AI va trebui implicată în actul educaţional pentru că va ajuta enorm de mult să educăm tineretul.”

Un alt exemplu pe care îl oferă este din medicină: „În acest sector, ce se întâmplă astăzi este asemănător cu ce se întâmpla în urmă cu 100 de ani, doar că e mai modernizat, dar tot procesul de medicină e la fel. Însă, ceasul nostru digital ne poate spune când avem pulsul mare, când tremurăm, când ne creşte temperatura sau tensiunea. Deci medicina preventivă, personalizată, poate fi făcută tot cu AI.” El menţionează, de asemenea, şi sectorul juridic. „Am un coleg care este profesor la Stanford, profesor de lege. Ei au un contract cu guvernul american şi s-au uitat la toate deciziile pe care le-a făcut Curtea Supremă americană în ultimii 50 de ani. Astfel, au detectat prin AI că peste 90% din deciziile luate de Curtea Supremă au fost corecte, iar deciziile care nu au fost corecte, de fapt, au fost greşelile judecătorilor. Deci, e simplu. De ce să ne mai batem, să ne scoatem ochii, să plătim sute de mii de dolari la avocaţi, când putem să dăm un telefon, îi povestim ce ne doare, ce am păţit, iar AI ne spune «uite cam asta este legea, poţi să câştigi sau poţi să pierzi». Deci vom avea o societate mult mai civilizată.” Iar în zona alimentară, agricolă, spune că, „la bunici acasă, dacă eu trimit un robot simplu, care să supravegheze culturile şi să detecteze insectele, în loc să folosim produse chimice, un roboţel ne-ar putea ajuta să scăpăm de acele insecte dăunătoare, care devin îngrăşământ pentru cultură, iar bunica nu şi-ar mai rupe spatele, şi mâncarea ar fi mai curată”.

„Ce am învăţat de la părinţii mei - este o lecţie importantă pe care eu am învăţat-o şi am moştenit-o şi care m-a format ca personalitate: Că viaţa e grea şi toată lumea se luptă pentru aceleaşi resurse, care sunt limitate.”

Visul american cu origini la Oradea

George Haber s-a născut la Oradea, în 1954, fiind unicul copil la părinţi. Mama lui supravieţuise la Auschwitz, iar tatăl acestuia se întorsese dintr-un lagăr din Ucraina. „Bunica mea era dintr-o familie de evrei din Oradea, unde avea cam 50 de rude. Bunica mea era mai rebelă – aşa, ca şi mine”, a povestit el amuzat, cu amănunte, detalii despre copilăria sa. „S-a căsătorit cu un bărbat mai frumos, mai sănătos, a cărui familie nu prea a vrut-o, pentru că nu avea bani şi nu avea «pedigree-ul» necesar – şi astfel au scos-o pe bunica din moştenirea familiei. Bunica a născut-o pe mama şi pe sora ei care au avut o viaţă foarte grea la Oradea. Au fost printre oamenii săraci, iar când a venit catastrofa adusă de cel de-al Doilea Război Mondial, toţi cei 50 de membri ai familiei au fost băgaţi la Auschwitz. Şi cine credeţi voi că a supravieţuit? Mama mea, sora ei şi încă o persoană. Din 50 s-au întors trei. De ce? Probabil au avut noroc, dar poate şi pentru că au avut o viaţă grea şi au ştiut cum să supravieţuiască, cum să se zbată”, a povestit George Haber în amfiteatrul plin de studenţi. „Ce am învăţat de la părinţii mei – este o lecţie importantă pe care eu am învăţat-o şi am moştenit-o şi care m-a format ca personalitate: Că viaţa e grea şi toată lumea se luptă pentru aceleaşi resurse, care sunt limitate.”

De asemenea, o altă lecţie pe care a învăţat-o „cu forţa” a fost că frustrarea este diferenţa între aşteptări şi realitate, iar nevoia te împinge spre a învăţa să faci lucruri noi. „Asta a fost lecţia pe care am învăţat-o la şcoală. Eram cam rebel, obraznic, cântam la chitară bass. Am avut o orchestră cu Adrian Pintea – care a fost actor. Am crescut împreună, am băut, ne-am distrat. Trăiam sub comunism. Cică oamenii erau egali, dar unii erau mult mai egali decât alţii. Ce puteam să fac eu? Nu puteam să fac multe, să mă plâng nu mă ajuta. Eu aveam pasiune pentru muzică. Dar pentru a putea să cânt la chitara bass cu Adi a trebuit să contruiesc amplificatoarele de sunet.”

Astfel, luni de zile şi nopţi George Haber a învăţat şi a construit amplificatoare şi difuzoare de sunet, moment în care a descoperit că este mai talentat la a construi aceste instrumente, decât la a cânta la chitară bass. „Cum se zice – prost să fii, noroc să ai – tocmai venise Jimmy Carter în România şi Ceauşescu i-a vândut pe evrei – pentru fiecare evreu primea aproape 5.000 de dolari, cam cât o vacă. Şi aşa am plecat în Israel, în 1975, unde aveam rude la Tel Aviv. Acolo m-am dus la facultate, am studiat, dar eram foarte bun la practică, adică înţelegeam foarte bine ce am de făcut, iar experienţa mea de muzician m-a făcut să deschid şi o discotecă la Israel. Şi astfel, dintr-o dată am devenit superstar”, a povestit Haber râzând.

Românul a terminat apoi facultatea Technion – Institutul de Tehnologie din Israel, în 1984, s-a căsătorit, şi a început să îşi caute un loc în domeniul tech. „Am avut norocul să lucrez în domeniul hi-tech, pentru că ştiam software. Iar visul meu era Silicon Valley, pentru că de acolo venea totul – microprocesare, companii renumite precum Microsoft.” În 1988, Haber s-a mutat în Silicon Valley, iar visul său s-a împlinit. Începuse să lucreze în cadrul companiei Daisy Systems.

„Această companie făcea hardware şi dădea software-ul gratuit. Şi mi se părea ciudat pentru că aveam mai mulţi oameni care făceau software decât oameni care construiau hardware în  companie. După m-am mutat la SUN Microsystems. Apoi m-am mutat la o companie SGI Sillicon Graphics, companie care a făcut cele mai avansate cartele grafice – pe vremea aceea. Şi aşa am început să mă molipsesc de ideea de start-up. Mă gândeam „Ce, eu nu pot?.” Practic, din acel punct, George Haber a renunţat la a ocupa diverse posturi şi roluri în cadrul companiilor conduse de alte persoane şi a început să pună bazele primului său business. „Am deschis prima mea companie în 1993, se numea CompCore – iar aceasta a contribuit la tehnologia din spatele discurilor DVD. Nu am avut niciun investitor, am fost doar eu cu un coleg foarte bun la matematică. Am lucrat nopţile împreună cu acest prieten pentru a face un prototip, am luat bani de la primul client – practic, aceea a fost o primă investiţie, iar în 1996 am lansat primul nostru produs – Soft DVS, am lucrat cu multe companii care şi acum există şi sunt multinaţionale”, a mai spus Haber, adăugând că în 1997 a vândut compania. „Şi Bill Gates a vrut să-mi cumpere compania, mi-a făcut o ofertă absolut oribilă, iar eu am refuzat-o. Până la urmă am vândut compania respectivă cu peste 100 de milioane de dolari. Pe vremea aceea, această sumă era de 4-5 ori mai valoroasă decât azi.”

Apoi, în urma vânzării CompCore, a început să pună bazele celei de-a doua companii – Class Data Systems – care a fost cumpărată de compania Cisco. „Un pic mai târziu, în anul 2000, am început o companie Mobilygen, care şi ea a fost cumpărată. Şi în 2005 am pus bazele CrestaTech – pentru care m-am zbătut timp de zece ani şi compania a dat faliment. De ce a dat faliment? Am avut o discuţie cu Steve Jobs, iar el mi-a zis că o să dea faliment compania, dar eu fiind îngâmfat am zis că e doar un om brutal şi vrea să îmi cumpere compania ieftin, de asta spune ce spune”, a povestit orădeanul stabilit în Silicon Valley. El a adăugat că una dintre cele mai interesante investiţii pe care le-a făcut a fost într-o companie care a fost cumpărată de Google, iar în prezent este Google Maps. În prezent, antreprenorul român stabilit în Silicon Valley ocupă mai multe poziţii. Una dintre acestea este funcţia de managing partner al CrestaFund. George Haber a înfiinţat firma de capital privat CrestaFund –  care investeşte în sustenabilitate, energie durabilă şi convenţională şi infrastructură industrială şi agricolă – în 2013, în Texas. În cadrul companiei Skillhop – platformă care creează o punte între echipe şi centralizează resursele de care este nevoie, cu sediul în SUA –, deţine rolul de chairman of the board, începând cu anul 2019. Începând cu anul 2020, este chairman of the board şi în cadrul Tailent, compania românească de tehnologie cunoscută pentru dezvoltarea de roboţi software inteligenţi. Tot începând cu anul 2020, Haber mai deţine şi rolul de growth partner în cadrul AnD Ventures, care investeşte în start-up-uri inovatoare din Israel.