Iată discursul lui Cătălin Dumitru, Vicepreşedinte KMG Rompetrol Group, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

Perioada 2008-2010 a fost una atipică, cu decizii bune, dar şi cu greutăţi. La acea vreme, una dintre dificultăţile întâmpinate a fost dialogul tensionat cu sindicatele. În Franţa, relaţia cu sindicatele este ca o religie, iar acestea sunt o forţă politică. Aceasta a fost o zonă pe care nu o cunoşteam foarte bine şi nu îmi perfecţionasem tehnici şi abilităţi de negociere. Colaborarea s-a ameliorat treptat, acum lucrurile sunt în regulă, dar dacă ar fi să o iau de la capăt, aş face-o altfel.

Privind puţin înapoi, 2008 a fost un an care a însemnat un moment de cotitură în dezvoltarea companiei. A avut loc o reorganizare a personalului, urmată de un proces de restructurare a businessului, ajungând uşor la 2010 când lucrurile s-au schimbat mult în bine. În 2009 rezultatele au fost puţin mai bune, dar să ţinem cont că Franţa a fost cel mai puţin afectată de criză, fără multe sacrificii, cu un cadru social extrem de bine structurat, iar sistemul bancar francez a fost mai puţin zguduit decât în alte părţi. Domeniul oil & gas s-a numărat însă printre cele puţine grav afectate. Franţa are un consum de carburanţi de 10-12 ori mai mare decât cel al României, care consumă cam 6 milioane de tone de produse albe. Tendinţa care s-a manifestat acut începând cu 2009 a fost de închidere a multor rafinării şi de restructurare a companiilor petroliere, în contextul unor greve care au paralizat la acea vreme ţara.

Pentru Dyneff a fost însă o perioadă de oportunităţi. Avantajul nostru a fost că aveam în spate un acţionar puternic, KazMunayGas - compania naţională de petrol şi gaze a Kazahstanului -, cu o divizie de trading foarte bine structurată, care ne-a permis aprovizionări masive în zone maritime, cum ar fi sudul Franţei. Timp de trei-patru săptămâni am aprovizionat această zonă şi am reuşit într-o lună să obţinem aceeaşi marjă de profit ca în primele şase luni ale anului, a fost un record.

În spatele acestei realizări au stat multe elemente. Aveam propriul nostru port maritim cu capacităţi de stocare, aveam susţinerea sindicatelor, iar astfel am putut să evităm grevele şi să aprovizionăm masiv sudul Franţei cu câteva sute de mii de tone prin propria noastră poartă de intrare. Am reuşit să convingem lucrătorii, obişnuiţi cu 35 de ore de lucru pe săptămână, să lucreze peste program pentru a putea face faţă tuturor solicitărilor.

Până la urmă a fost bine, dar experienţele lui 2008-2010 vor rămâne de referinţă pentru mine. Vă dau un exemplu: unul dintre sindicatele puternice din Franţa este cel al pescarilor. În anul 2009, ca urmare a creşterii preţurilor pentru carburanţii de bază şi combustibilul special diesel utilizat de către nave, au declanşat o grevă pe toată coasta Mediteranei pentru a protesta împotriva guvernului care a refuzat să ofere sprijin, susţinând că activitatea lor este la un pas de faliment.

Prin urmare, greva a blocat toate depozitele petroliere de coastă, care erau porţile de intrare şi de ieşire a produselor.  În Port-La-Nouvelle, care este la jumătatea distanţei între Marsilia şi Barcelona, avem propria noastră facilitate logistică (operată în parteneriat cu Total), cu o capacitate de aproximativ 150.000 de tone, care a fost blocată de un cordon de camioane. Neavând experienţa unor astfel de situaţii conflictuale, m-am dus foarte sigur de mine încercând să îi conving să plece deoarece acesta este un business privat. Greva a continuat, iar noi, fiind un jucător important în regiune, am fost convocaţi de prefectură, unde ni s-a spus că un număr de benzinării au fost rechiziţionate, combustibilul existent putând fi folosit doar la îndrumarea prefecturii, iar pe de altă parte ni s-a impus ca din alte surse să aprovizionăm în mod obligatoriu tot ceea ce înseamnă spitale, şcoli, armată, pompieri, în general domeniul public şi de urgenţă. Depozitele noastre erau blocate, nu puteam aproviziona staţiile şi normal că am cerut intervenţii pentru deblocarea drumurilor, ni s-a spus foarte clar că suntem într-o ţară democrată, că acesta e jocul democraţiei pe care trebuie să îl jucăm până la capăt şi să acceptăm situaţia aşa cum este.

Din 2010, piaţa occidentală a cunoscut o reorganizare drastică a sectorului de petrol şi gaze - nu upstream, ci pe segmentele de rafinare şi marketing. Niciunul dintre jucătorii mari nu şi-a păstrat o poziţie stabilă. Consumul a rămas acelaşi, însă au avut loc schimbări odată cu intrarea unor noi companii pe piaţă, la fel ca în România în acest moment.“