Liviu Neagu a fost primul angajat al Bergerat Monnoyeur pe piaţa din România, înainte de anii 2000. A prins aşadar toate crizele prin care compania, la nivel restrâns, şi economia, în sens larg, au trecut în cei 25 de ani de când e implicat în business. A asistat, totodată, la evoluţia distribuitorului francez, azi lider de piaţă, şi la cea a industriei, tot mai dinamică de la un an la altul. Ce perspectivă are pentru următoarea perioadă, după ce piaţa locală a utilajelor de construcţii a atins anul trecut un nivel record?

„N-am avut nicio pasiune pentru această industrie, din contră. Aş spune că partea de construcţii era undeva la finalul opţiunilor mele, dar viaţa a fost de aşa natură încât am trecut prin acele joburi care erau ultimele pe lista de preferinţe. Nu mi-a plăcut chimia. Dacă mi-ar fi plăcut chimia, aş fi fost probabil medic. Nu mi-au plăcut construcţiile – probabil aş fi fost un inginer constructor. Şi nu mi-a mai plăcut metalurgia. Probabil că aş fi fost un bun metalurgist. În concluzie, varianta pe care am îmbrăţişat-o la început a fost să merg pe partea electrică şi în consecinţă am terminat Facultatea de Electrotehnică din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti”,  îşi începe Liviu  Neagu, CEO al Bergerat Monnoyeur România şi Republica Moldova, povestea.

După absolvire, în ’88, a primit repartiţie, „şi bineînţeles că primul job, ca să fie o chestie interesantă, a fost în chimie, şi nu în orice chimie, ci într-unul din combinatele chimice cele mai – hai să spunem – rele, în care era o poluare foarte mare, la Giurgiu. Sigur că era aproape de Bucureşti. Sigur că erau şi nişte avantaje, dar era în industria chimică acolo”. Chiar dacă a început ca stagiar, a crescut repede pe treapta ierarhică, până a ajuns şef de atelier şi responsabil pe partea electromecanică a unui obiectiv de investiţii special la vremea respectivă, „care era urmărit îndeaproape atât de preşedinte cât şi de primii-miniştri şi de toţi ceilalţi care erau în partid pe atunci”.

După asta a venit Revoluţia, aşa că şi-a propus să îşi găsească rapid un job în zona sa de interes, pe partea de electrotehnică. Lucrurile nu s-au întâmplat însă cum planificase, aşa că următorul loc de muncă a fost în industria metalurgică, unde a lucrat o vreme la IPROLAM, pe partea de proiectare.

Carte de vizită

Liviu Neagu, CEO, Bergerat Monnoyeur România şi Republica Moldova

• A absolvit Facultatea de Electrotehnică din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti;

• Primul său job a fost la combinatul chimic de la Giurgiu, unde a început ca stagiar şi a crescut repede pe treapta ierarhică, până a ajuns şef de atelier şi responsabil într-un proiect de investiţii;

• A lucrat apoi o vreme în industria metalurgică, la IPROLAM, pe partea de proiectare;

• În 1992 a devenit primul angajat al distribuitorului Bergerat Monnoyeur în România şi lucrează de peste 30 de ani în cadrul grupului;

• E pasionat de sport, în special de handbal şi fotbal.

Implicat de la începuturi

„După asta a apărut oportunitatea să mă alătur grupului Monnoyeur, care era dealer Caterpillar. Erau primii paşi pe care îi făceau în România, deci nu exista un alt dealer, aşa că şi pentru ei era o experienţă interesantă să fie prezenţi aici într-o ţară care ieşea din blocul comunist.” A devenit astfel primul lor angajat, chiar înainte de a se înfiinţa societatea, în 1992, „şi de aici a început aventura pe partea de construcţii”. Provocarea majoră a fost de a se gândi „cum poate fi dezvoltată o companie de la zero de către un inginer care a terminat electrotehnică, căruia nu-i plăceau construcţiile”.

Iar soluţia care a reuşit  să revigoreze compania şi să transforme un turnover egal cu zero, înregistrat în primul an de activitate, într-o afacere cu venituri de 170 de milioane de euro în 2023 (rezultat neauditat), lider de piaţă, a fost extinderea portofoliului de branduri şi activităţi. Anul trecut, România a înregistrat un număr record circa 4.200 de utilaje vândute, în creştere de la 2.811 în 2022, iar Bergerat Monnoyeur a avut o „felie” importantă din acest rezultat, cu aproximativ 1.000 de utilaje vândute. „O altă realizare pe care am avut-o alături de echipele mele din România este şi faptul că în ultimii zece ani am fost de foarte multe ori pe prima poziţie în rândul distribuitorilor europeni de utilaje Caterpillar, cu un scoring foarte bun întotdeauna, iar asta mi-a dat încredere atât mie, cât şi echipelor, că facem bine ceea ce facem. Suntem pe undeva în top 100 companii din România cu acest turnover pe segmentul nostru de activitate, dar şi undeva în top 500 companii din România la nivel general.”

În portofoliul societăţii se găseşte o gamă de peste 300 de configuraţii şi modele diferite, de la utilaje de 1,5 tone până la utilaje de aproape 100 de tone. „Avem cea mai variată, dar şi cea mai extinsă gamă de utilaje. Acesta este şi motivul pentru care nu putem defini un profil clar al clienţilor. Avem parteneri de afaceri de la micii întreprinzători, de la startup-uri pe partea de construcţii, până la cei mai mari jucători din piaţă.” Ca domenii de activitate în care sunt folosite utilajele companiei, vorbim deopotrivă de infrastructură mare, de la mine la cariere, balastiere, lucrări edilitare, dar şi de zona pe care acţionează investitorii privaţi, activi deopotrivă pe partea de rezidenţial, cât şi pe zona de parcuri industriale. În plus, pe activitatea Eneria avem clienţi din zona de energie, fotovoltaice, petrol şi gaze, chiar şi proiecte dezvoltate pe platformele maritime.

„Pentru mine important este să particip şi să câştig”

Uitându-se în urmă, Liviu Neagu e de părere că cel mai important lucru este nu doar să îţi placă ceea ce să faci, ci să-ţi doreşti să fii bun, să te simţi bine în pielea ta în fiecare zi. „Din punctul meu de vedere aici am găsit cea mai bună oportunitate  să-mi demonstrez mie şi celorlalţi că şi un român poate să fie un bun conducător. Deci, chiar dacă grupul la origine este francez şi Pierre de Coubertin spunea că important este să participi, pentru mine la fel de motivant este să particip şi să câştig. Acesta este mesajul pe care am încercat să îl transmit întotdeauna echipelor mele şi nu numai echipelor mele, cât şi în familie. Important este să facem ceea ce ne place, să facem asta bine în fiecare zi, din ce în ce mai bine, să fim creativi şi inventivi astfel încât să fim primii în domeniul nostru, în activitatea noastră.”

El este de părere că un bun lider trebuie să ştie unde vrea să meargă, trebuie să ştie ce vrea să facă în fiecare zi şi în fiecare moment şi să transmită mesajul cât mai clar echipelor pe care le conduce. „În acelaşi timp trebuie să aibă încredere în echipe, să aibă încredere în oameni şi să facă în aşa fel încât încrederea aceasta să crească. Sigur că nu-mi plac oamenii blazaţi, oamenii care ajung să fie mulţumiţi cu puţin. Îmi plac oamenii dinamici, care sunt luptători, care îşi doresc mai mult de la job, de la viaţă şi care au înţeles că important nu este cât trăieşti, ci cum trăieşti. Am acest principiu atât în viaţa personală, cât şi în viaţa de business.” Crede, totodată, că e important să ştii un pic din toate – şi finanţe, şi comerţ, şi product support, şi economie, şi politică şi în acelaşi timp să ai oameni pregătiţi lângă tine pentru fiecare din aceste domenii. „Spuneam că practic, la început de carieră, am plecat cu ceea ce nu era pe lista mea de preferinţe. Dar, să nu uităm, că, atunci când am pornit pe domeniul electric eram tânăr, aveam 18 ani şi nu existau prea multe alternative fiabile în România. Foarte important este să ştii să te adaptezi şi să ştii să sesizezi atunci când ai o oportunitate de dezvoltare. E importantă flexibilitatea. În acelaşi timp, la fel de importantă e răbdarea. Deci dacă la început eram primul angajat şi mă vedeam director general, au trecut totuşi nişte ani buni până când am putut să fiu un director general de succes.”

Potrivit lui, oricât ai fi de de bun, ai nevoie de o experienţă practică, ai nevoie să câştigi încrederea grupului, încrederea organizaţiei în care activezi, astfel încât ei să-ţi dea pe mână o activitate importantă. „Eu cred întotdeauna că numai cine nu munceşte, nu greşeşte. Dar mult mai important este să învăţăm din greşelile respective. Mult mai important este să nu repetăm greşelile pe care le-am făcut, că sunt decizii de de business, că sunt decizii de management. Deci aceste elemente rămân esenţiale în activitatea unui unui CEO, să înveţe din greşeli.”

În plus, într-o lume în continuă schimbare, cu tranziţia spre verde, cu discuţiile despre reducerea amprentei de carbon, despre inteligenţă artificială şi alte lucruri care se schimbă în jurul nostru, Neagu e de părere că o altă calitate a managerilor de succes în această perioadă este capacitatea de a se adapta la nou, de a anticipa care sunt trendurile, care sunt direcţiile în care lumea în general se mişcă, şi de a fi pregătiţi pentru orice scenariu. „Când eram mai tânăr, îmi doream mult prea repede anumite lucruri şi nu realizam că până la urmă sunt într-un mediu care nu se mişcă atât de repede pe cât mi-aş dori eu şi asta câteodată a fost frustrant pentru pentru mine, că nu am putut să fac mai mult, mai repede şi a trebuit să mă temperez şi să mă aliniez la, să spunem, viteza de dezvoltare şi de schimbare din România.”

Nu-mi plac oamenii blazaţi, oamenii care ajung să fie mulţumiţi cu puţin. Îmi plac oamenii dinamici, care sunt luptători, care îşi doresc mai mult de la job, de la viaţă şi care au înţeles că important nu este cât trăieşti, ci cum trăieşti. Am acest principiu atât în viaţa personală, cât şi în viaţa de business. Liviu Neagu, CEO, Bergerat Monnoyeur România şi Republica Moldova

Activ de 30 de ani în cadrul grupului, privind retrospectiv executivul spune că nu are regrete, „şi acesta este probabil cel mai important lucru. Deci, în ceea ce priveşte familia şi cariera profesională, nu am niciun regret. Totul a fost fantastic în viaţa mea, am avut un noroc teribil, dar, cum se spune, norocul ţine şi cu cei curajoşi. Am avut dorinţa de a fi mereu printre primii. Asta face ca în momentul de faţă să nu am nicio – hai să spunem – deziluzie din punct de vedere profesional”.

Evoluţie lentă, frânată de crize

Răbdarea a fost „pastila” pe care a trebuit să o înghită şi ceilalţi reprezentanţi ai grupului Monnoyeur, a căror viziune despre România la începutul anilor ’90 a trebuit să fie ajustată şi, din păcate, într-o manieră negativă. „Nevoile erau extrem de mari în România, cum sunt şi astăzi de altfel. Şi totuşi, în România nu se mişca nimic. Situaţia economică a ţării era foarte complicată. Era dificil, mai ales pentru cineva tânăr ca mine, la 30 şi un pic de ani - să explice de ce lucrurile nu merg bine în România, nici social, nici politic, nici economic. . Pentru mine acesta a fost un prim pas: să-i conving că în România totuşi lucrurile se vor mişca.”

A crezut întotdeauna că nu mai există cale de întoarcere, că evenimentele din decembrie ’89 au reprezentat cu adevărat o turnură pentru tot ceea ce înseamnă viaţa din România. Îşi aminteşte că la începutul anilor ’90, pentru că pe partea de construcţii nu se întâmplau prea multe lucruri, a trebuit să caute soluţii pentru extinderea activităţii şi astfel grupul a ajuns importator oficial pentru Renault în România (inclusiv Renault Trucks – n. red.), cu rezultate bune – „o experienţă nouă şi interesantă pentru grup”. Aproximativ în aceeaşi perioadă au ajuns importator şi pentru Michelin în România. „Sigur, acum vorbim de domenii în care nu am activat direct, dar la partea de studii şi analize am avut, zic eu, un rol important şi un impact în faptul că aceste două companii majore au ajuns să fie prezente după aceea în România direct”, succesul acestor companii fiind, de altfel una dintre marile satisfacţii ale carierei sale.

Nu a fost însă totul drept şi lin, continuă Neagu. „Am avut aşteptări mari în ceea ce priveşte evoluţia situaţiei din România, cu intrarea în NATO. La fel, aşteptări mari odată cu intrarea în Uniunea Europeană. Aşteptări care fost încetinite, dar cum speranţa moare ultima, am continuat să sper că în România lucrurile vor intra încet, încet pe un făgaş normal.”

Anul 2009 a fost, la rândul său unul dificil, care a adus o criză profundă pe piaţa utilajelor de construcţii, cu o scădere de circa 85% a pieţei, însă care a adus şi „o şansă să-mi demonstrez calităţile de lider şi de manager, să reduc costurile, dar, în acelaşi timp, să păstrez structurile pentru perioadele ce au urmat”.

Criza pandemică recentă a reprezentat iarăşi un punct de cotitură, nu doar prin latura medicală, ci şi prin faptul că „lanţurile de aprovizionare au fost foarte mult afectate şi a trebuit să găsim  soluţii alternative astfel încât partenerii noştri de afaceri din România să nu aibă de suferit, sau să sufere cât mai puţin în urma acestor disfuncţionalităţi aduse de COVID”.

O şansă rară

Neagu subliniază că, în această industrie şi în business în general, un aspect important este predictibilitatea, iar această predictibilitate se bazează, din păcate, destul de mult pe factorul politic, aşa că schimbările de priorităţi creează foarte multă confuzie în ceea ce se întâmplă pe acest segment al construcţiilor. „Iar aici mă refer poate un pic mai mult la construcţiile mari, de infrastructură, pentru că acestea depind în mare măsură de deciziile politice. Este un punct în care nu numai managerii de pe partea de construcţii au de suferit. Cred că, în general, majoritatea CEO-ilor se plâng de această lipsă de predictibilitate, că vorbim de taxe, că vorbim de subvenţii, de balanţa între investiţii şi social, totul are un impact asupra bugetelor. Evident, aceste probleme îngreunează luarea deciziilor.”

El adaugă că o altă parte importantă, atunci când vorbim de viitor, este optimismul, ce trebuie să se regăsească în analizele economice făcute de fiecare companie pe termen mediu şi lung, chiar dacă pe termen scurt pot să apară şi sincope. „Piaţa din 2023 a fost bună pentru România, atingând un nivel de aproximativ 4.200 de utilaje. Mult mai exact vom şti în momentul în care vom avea raportul european, undeva prin luna martie-aprilie. E o piaţă în creştere puternică faţă de 2022, iar această creştere s-a datorat în primul rând subvenţiilor europene. Am beneficiat de o extensie a bugetului care se termina în 2020. O extensie nemaipomenită, pentru că au fost fonduri şi proiecte care au continuat şi au putut să fie utilizate inclusiv în 2023. Astfel, 2023 a fost un an limită care a fost acordat României şi aş spune că s-a încercat şi s-a reuşit.”

Subvenţiile, explică el, sunt cele care au fost şi sunt folosite de către clienţii businessului, pentru achiziţia de utilaje de construcţii sau altfel de utilaje necesare pentru creşterea capacităţii şi competitivităţii economice a companiilor din România. În acelaşi timp, există partea de fonduri europene, „o diferenţă de nuanţă, căci sunt aceiaşi bani, dar o altă categorie. Aceşti bani sunt folosiţi pentru finanţarea lucrărilor”. Astfel, există două canale prin care banii vin de la Uniunea Europeană. Subvenţiile pentru achiziţia de echipamente şi fondurile europene, care, în general, sunt folosite pentru finanţarea proiectelor. „Ambele segmente au funcţionat bine în 2023. Am avut aşadar un final de buget extins, plus demararea mai multor proiecte pe partea de PNRR şi asta a crescut încrederea investitorilor în companiile din România. În acelaşi timp, cred că sunt destul de mulţi antreprenori care au sesizat că situaţia geo-politică actuală ar putea să fie o şansă în plus pentru România să devină un hub logistic interesant. Aici avem optimismul investitorilor privaţi, care au fost foarte activi pe partea de parcuri industriale, pe partea de office. Deci totul a totul a fost bine şi frumos în 2023. Asta a şi dus la un an record, aş spune eu.”

Un an record urmat de un an flat

„Oare putem să avem doi ani cu record unul după altul?”, întreabă retoric executivul, adăugând că, în opinia sa, şansele sunt relativ mici. „Iar când spun acest lucru mă refer un pic la contextul mondial şi european. Dacă ne uităm un pic la Europa, şi nu numai în Uniunea Europeană, piaţa utilajelor de construcţii a înregistrat în 2023, deşi nu avem datele exacte, o scădere probabil între 8 şi 10%, în condiţiile în care în România am avut o creştere de piaţă de peste 30%, deci atipic. Previziunile la nivel european pentru 2024 sunt că piaţa utilajelor va fi undeva flat. Nu ar trebui să ne aşteptăm la o creştere în România, iar dacă dăm deoparte ponderea subvenţiilor europene în achiziţia de utilaje, care a reprezentat undeva 45% în 2023, ei bine, această pondere acum o vedem pe baza analizelor noastre undeva la 25% în 2024.” Potrivit estimărilor companiei, în anul curent vânzările din piaţa utilajelor de construcţii ar putea fi împărţite între investitorii privaţi, cu un procentaj de circa 25%, apoi subvenţiile europene, cu un rezultat similar, de 25%, iar cea mai important contribuţie ar putea s-o aibă programele de infrastructură mare, cu tot ce intră în PNRR. „Iar aici suntem legaţi de deciziile politice şi de acţiunile politice care vor fi demarate, implementate în 2024. Sincer cred că cei care au frâiele în toate segmentele au şansa să pună la punct măsuri astfel încât să nu încetinim partea de PNRR. Vorbim de bugete mari care vin din partea Uniunii Europene, trebuie să fim suficient de inteligenţi şi să le utilizăm pe toate cât mai repede. Nu cred că vom mai beneficia în viitor de aceste extensii de până la trei ani pentru bugetele europene.”

Cea mai importantă contribuţie ar putea-o avea programele de infrastructură mare, cu tot ce intră în PNRR. Iar aici suntem legaţi de deciziile şi acţiunile politice care vor fi demarate, implementate în 2024. Sincer cred că cei care au frâiele în toate segmentele au şansa să pună la punct măsuri astfel încât să nu încetinim partea de PNRR. Vorbim de bugete mari care vin din partea Uniunii Europene, trebuie să fim suficient de inteligenţi şi să le utilizăm pe toate cât mai repede. Nu cred că vom mai beneficia în viitor de aceste extensii de până la trei ani pentru bugetele europene. Liviu Neagu, CEO, Bergerat Monnoyeur România şi Republica Moldova

Liviu Neagu nu vede însă 2024 ca un nou an record, dar crede că ar putea să fie, în continuare, un an bun pentru partea de construcţii şi de utilaje de construcţii. El a identificat trei motive principale care pot influenţa acest segment. Primul este situaţia geo-politică şi economică mondială - evoluţia relaţiilor economice dintre UE, Statele Unite şi BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud, Egipt, Etiopia, Iran, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite – n. red.), care ar putea afecta undeva în proporţie de 10-15% activitatea de construcţii din România. Menţionează apoi conflictul din Ucraina, foarte aproape de graniţele noastre care poate să aibă un impact undeva între 15 şi 25% pe partea de construcţii. „Şi nu în ultimul rând avem situaţia politico-economică locală, cu patru runde de alegeri, care poate să aibă un impact undeva între 25 şi 35% pe piaţa totală de construcţii. Deci sunt trei elemente importante de care trebuie să ţinem cont. Sigur că, dacă ceva se îndreaptă, intrăm pe partea de creştere a pieţei, dar dacă ceva merge mai rău, intrăm pe partea negativă. Deci noi estimăm că piaţa ar putea să fie oriunde, ţinând cont de aceşti factori, între 2.500 şi 3.500 de utilaje în 2024, şi chiar dacă ar fi o scădere faţă de 2023, nu este o scădere dramatică.”

Pe termen lung, într-un orizont de timp de 5-10 ani, dacă sunt analizaţi o serie de indicatori economici, piaţa din România, crede Neagu, poate să meargă cu vânzările undeva la un nivel situat între 6.000 şi 8.000 de utilaje pe an, deci aproape dublu faţă de ceea ce se vinde în acest moment. „Depinde foarte mult de deciziile politice care se vor lua. Depinde foarte mult de bugetele europene. Depinde foarte mult de modul în care vom şti să prezentăm şi să ne apărăm interesele naţionale în faţa diferitelor subcomisii europene. Dar până la urmă, depinde de noi, şi nu numai de oamenii politici. Depinde şi de cei care lucrează în mass-media, de cei care ştiu să promoveze într-o manieră pozitivă interesele României pe termen lung.”

Cu paşi mici spre utilaje verzi

O provocare a viitorului, care se va face în această industrie tot cu paşi mici, este tranziţia spre verde, o tranziţie „de lungă durată, probabil mai lungă decât ceea ce a fost anunţat în primă fază, şi o tranziţie care va fi costisitoare, care va însemna eforturi atât din partea fabricanţilor, cât şi din partea ţărilor, companiilor care vor intra pe acest segment”. Dacă pe anumite segmente, cum sunt zona de logistică sau rezidenţială, tranziţia spre verde poate să fie făcută mult mai rapid şi mult mai uşor, pe partea utilajelor de construcţii executivul spune că aceasta e mai grea, mai dureroasă şi mai costisitoare. „Gândiţi-vă la următorul scenariu – aveţi de efectuat o lucrare în Bucureşti şi veniţi cu nişte maşini electrice. Unde le veţi încărca? Va trebui să le scoateţi, să le duceţi înapoi la un loc de încărcare. Presupunând că aveţi un astfel de punct de încărcare suficient de puternic astfel încât să reziste. Vorbim de dimensionarea reţelei electrice. Va fi extrem, extrem de greu pentru firmele de construcţii să găsească echilibrul între a fi verzi, a fi mobile şi a-şi controla costurile. Vorbim de lucrări şi de bugete care sunt alocate pe anumite lucrări. Gândiţi-vă că ar trebui să mărim aceste bugete de două ori. Reprezintă un efort fantastic pentru populaţia României, pentru că aceşti bani trebuie să vină de undeva. Deci tranziţia spre verde pe piaţa de utilaje de construcţii s-ar putea să fie un pic mai lungă.”

Paşii, adaugă el, vor fi mai mici. „Noi ne dorim ca anul acesta să prezentăm cel puţin două utilaje electrice în România - acestea în plus faţă de stivuitoare electrice şi de concasoare, existente deja în portofoliu. Pe partea de cariere şi balastiere vom avea, în 2025, două produse full electrice, deci suntem prezenţi şi dezvoltăm. Aş spune că iarăşi suntem un vârf de lance, pe segmentul construcţiilor, dar sunt mult mai multe tipuri de utilaje, mult mai multe aplicaţii care necesită această tranziţie.”

Neagu atrage atenţia asupra faptului că termenul de funcţionare în gol (regim de funcţionare a unui utilaj în care acesta nu îndeplineşte funcţia pentru care a fost conceput, dar oprirea completă nu este convenabilă – n. red.) a utilajelor în România este cu aproximativ 30-35% mai mare decât media Uniunii Europene. „Am făcut nişte analize în urma cărora am ajuns la concluzia că dacă am reduce timpul de funcţionare în gol cu 10% pentru început, amprenta de carbon ar fi cu 7% mai mică.” De aceea, compania şi-a propus să implementeze un proiect pilot în România, prin care să monitorizeze acest indicator cu un sistem de urmărire live a utilajelor pentru cel puţin 10-15 companii, care au mai multe utilaje şi vor dori să îmbrăţişeze acest demers de reducere a amprentei de carbon. „Din partea noastră, va însemna investiţii în personal, care să analizeze corect informaţiile care vin şi să transmită indicaţiile, sugestiile de rigoare clienţilor care sunt şi care vor fi înrolaţi în acest program. Nu înseamnă neapărat o tranziţie la verde, dar este o tranziţie către reducerea amprentei de carbon. Deci prin economii reuşim să facem lucruri mai rapid decât prin schimbările tehnologice previzionate în acest domeniu. Din punctul de vedere al costurilor noastre, vorbim de circa 100.000 de euro în 2024. Cu acest buget vom putea să urmărim mult mai multe utilaje, mult mai mulţi clienţi. Este un program pilot, dar în care noi avem foarte mare încredere şi credem că se poate extinde la mult mai multe companii de construcţii.”

Bugetele aprobate pentru dezvoltarea activităţii din România sunt de peste 17 milioane Euro pentru următorii 5 ani.