Un factor de multiplicare redus se regaseste si in cazul multor magazine de comert online, afaceri de obicei rapide si economice, care isi gestioneaza intern toate operatiunile aferente activitatii, de la call center si livrare la componenta financiara. Si costul unui nou loc de munca in domeniu este mult mai mic decat in alte zone, ca de pilda 10-12.000 de euro in industria farmaceutica, intre 10.000 si 50.000 in cazul comertului modern sau 15.000 euro pentru fabrica Nokia.

Intrebat care e costul de infiintare a unui nou loc de munca la eMAG, cel mai mare magazin de de comert online de produse IT&C din Romania, directorul general Iulian Stanciu raspunde ca este vorba despre o suma medie de 3.800 de lei, cifra care include atat pachetul salarial si beneficiile, cat si cheltuielile pe care le suporta compania pentru a-i asigura conditiile necesare de lucru, spune Iulian Stanciu, directorul general al firmei. El a precizat insa ca investitia necesara pentru conditiile de lucru - obiectele de mobilier, computerul si restul accesoriilor necesare - reprezinta in general un cost marginal. Din aceasta perspectiva, pretul unui nou loc de munca in industria farmaceutica este de zece ori mai mare decat pentru un nou angajat eMAG.

Trebuie punctat insa ca investitiile cu impact notabil in PIB au avut in spate de multe ori facilitati oferite de stat pentru a atrage investitorul strain, fie ca a fost vorba de facilitati fiscale (Renault, OMV), stergeri de datorii si promisiunea constructiei de sosele (Ford) sau de alte elemente de infrastructura (Nokia).

Iar cu aceasta ne intoarcem la studiul GEA si la impasul, descris acolo, al unei tari care a sarit etape si acum se trezeste ca posibilitatile de a concura cu state care au investit la timp in infrastructura si in educatie se reduc (exemplul investitiei ratate a Mercedes, care a preferat Ungaria fiindca acolo existau deja o infrastructura rutiera moderna, va ramane probabil multa vreme in memoria mediului de afaceri).

In conditiile in care nici costul fortei de munca nu poate fi un atu exploatabil la infinit, iar statul nici n-are suficienti bani de investitii si subventii si nici nu-si poate permite sa reduca fiscalitatea (ce-i drept, Andreea Paul are inca visul unei cote unice de 10%), ce poate face Romania pentru a atrage investitii noi, in domenii avantajoase pentru ea, si a nu le pierde pe cele existente?

Pe termen scurt, Liviu Voinea, Daniel Daianu si ceilalti autori ai studiului GEA considera ca reducerile de salarii, pensii si ajutoare sunt "contraproductive din perspectiva politicii industriale" si ca o solutie mai buna ar fi reducerea cheltuielilor cu achizitiile de bunuri si servicii si a cheltuielilor de capital, care s-ar repercuta "foarte putin" asupra industriei.

Pe termen lung, pentru a ameliora starea infrastructurii si a educatiei si a obtine bani pentru investitii publice solide in industrie, ar trebui puse la punct bugete multianuale si ar trebui incercate solutiile de finantare alternative - parteneriate cu companii private puternice si institutii financiare externe, iar pentru a face atractiva piata ar trebui flexibilizate contractele de munca si ar trebui redusa "substantial" CAS. E posibil sa se intample macar o parte din aceste lucruri? Mingea e in terenul autoritatilor, iar intrebarea nu-i chiar asa de retorica pe cat pare.