Tehnologie de secolul XXI În comunele din Evul Mediu. O vizită prin fabrica Transilvanian Trousers din Sfântu Gheorghe şi prin unitatea de spălare RGT, aflată în apropiere, este relevantă pentru a observa inspiraţia vestică. „Am vrut să organizăm fabricile în structuri deschise, care să stimuleze comunicarea“, spune Bock. Aşa se face că utilajele sunt răspândite într-un mod aerisit şi îi determină pe angajaţi să împartă acelaşi spaţiu. Mijloace tehnologice avansate de producţie pot fi obser-vate aici: maşinării de spălat şi vopsit, care cântăresc câteva tone şi au preţuri care pot ajunge la jumătate de milion de euro; un laser special, care a costat 250.000 de euro şi permite imprimarea de modele sofisticate pe diverse ţesături în mai puţin de un minut şi jumătate; un software de circa 25.000 de euro care permite urmărirea printr-un cod de bare a fiecărui produs în sistem şi un laborator de dezvoltare a culorilor, în valoare de 350.000 de euro. „Nu există multe unităţi de pro-ducţie în România care să fie dotate cu astfel de echipamente, esenţiale pentru o industrie în permanentă schimbare cum este cea a modei“, justifică Bock investiţiile de circa patru milioane de euro dacă luăm în considerare doar ultimii doi ani.

Tehnologiei avansate din fabrici i se adaugă camerele de şedinţe, sălile de mese, birourile decorate cu maşini de cusut Singer, vestiare decorate cu pantaloni din producţia proprie sau băi care arată ca la hotelurile de cinci stele, dar şi măsuri sustenabile de energie, cum ar fi sistemul de iluminat pe bază de LED.
Procedeele prin care se fac finisajele produselor, cu roci vulcanice aduse din Turcia sau, pentru o textură mai moale, cu mingi de tenis, duc la creaţiile designerilor de marcă europeni. Pantalonii care imită pielea antică Hugo Boss, cei aurii, „ideali pentru o ieşire de sâmbătă seară“ şi pantalonii cu imprimeu leopard pentru brandul Marc Cain sunt deocamdată în fabricile din Covasna şi vor ajunge în câteva săptămâni pe rafturile retailerilor de lux din pieţele vestice. Sau poate înapoi în România.

Patru fabrici, patru limbi: romÂn+, maghiar+, rus+ Şi german+. La o plimbare prin fabrică, Dietrich Bock pare să îşi cunoască toţi angajaţii şi îi salută zâmbind. Printre ei, se află şi unii vorbitori de rusă sau ucraineană. „Sunt angajaţii de la compania Novotex din Ucraina veniţi aici în schimb de experienţă“. Fabrica din Ucraina s-a adăugat celor patru din România în 2004, iar acolo producţia este mai ieftină. „Pentru volum ne vom axa pe Ucraina, dar pentru brandurile de lux, care necesită mai multe cunoştinţe, vom lucra în România“. Cu cele zece fabrici de sub umbrela Dr. Bock und Partner s-a ajuns în 2012 la o cifră de afaceri de peste 30 de milioane de euro. De-a lungul timpului, au existat şi alţi acţionari minoritari, ale căror acţiuni au fost cumpărate de actualii parteneri. „O structură simplă este ideală când lucrezi la dezvoltarea unei afaceri“, crede cu tărie Bock.
Următorul pas este dezvoltarea şi trecerea dinspre lohn, care ocupă în prezent circa 60% din afacere, spre un regim propriu de dezvoltare de produs. Ultimul pas făcut în acest sens a fost deschiderea unei unităţi de dezvoltare a mostrelor şi modelelor în oraşul Padova din nordul Italiei. Bock a observat că în acea regiune există o concentrare foarte mare a indus-triei confecţiilor, de la producătorii de echipamente de finisare şi spălare cu care lucrează şi pentru fabricile din Covasna până la cei de chimicale. „Zona Padovei respiră design, iar dezvoltarea unei reţele în această atmosferă creativă ne ajută să devenim mai rapizi decât restul lumii, aspect esenţial în industria modei“, crede el. Investiţia în unitatea din Padova nu s-a încheiat, dar a ajuns până acum la o valoare de circa 600.000 de euro.

Singura Şans+ pentru un judeŢ ocolit de investiŢii. Iar dacă nordul Italiei respiră design, se poate spune că judeţul Covasna „respiră“ datorită afacerilor cu pantaloni. Peste 40 de firme de confecţii activează în această zonă, din care în jur de 15 se ocupă cu  producţia sau spălarea şi vopsirea de pantaloni. Majoritatea funcţionează cu capital străin şi în sistem lohn, iar argumentul pentru dezvoltarea industriei textile din zonă se bazează mai ales pe existenţa forţei de muncă ieftine şi califi-cate. Astfel, peste cinci milioane de perechi de pantaloni pleacă anual din Covasna spre export. Concentrarea mare a fab-ricilor de acest tip l-a determinat pe ambasadorul SUA James Rosapepe la o vizită în municipiul Sfântu Gheorghe în anul 2000 să numească zona „un Silicon Valley al pantalonilor“, de unde şi denumirea ulterioară dată de localnici de „Valea Pantalonilor“. Aceasta l-a inspirat şi pe Bock în denumirea brandului propriu „Valley of Trousers“. Acesta există de doi ani şi este destinat atât pieţelor externe, cât şi celei autohtone, deocamdată printr-un mic magazin aflat în Târgu-Secuiesc. „Vrem să dezvoltăm brandul propriu şi credem că putem vinde o cantitate mare de pantaloni şi pe piaţa autohtonă.“

Dietrich Bock nu este singurul care face haine de lux cu muncitori din România: mâna de lucru ieftină şi apartenenţa la Uniunea Europeană au atras de-a lungul timpului o serie de branduri de renume să producă în sistem lohn la fabricile din România, în toate zonele ţării. Un exemplu este firma New Fashion Group din Orăştie, judeţul Hunedoara. Fondată în 1999 cu cinci angajaţi, în fabrica întinsă pe 800 de mp lucrează în prezent 50 de oameni care produc pentru firme precum Ar-mani, Roberto Cavalli, Marlboro Classic sau Galliano şi a ajuns la o cifră de afaceri de aproximativ 300.000 de euro, potrivit informaţiilor furnizate de managerul acesteia, Dana Bucur.

Chiar dacă afacerea este mică, Bucur nu se teme de ofensiva asiatică, ci mizează pe calitatea produselor made in Romania. „La ei se fac produsele de serie, la noi cele în can-titate mai mică şi de calitate“, spune ea. În altă regiune a Ardealului, la Sibiu, Marina Mod, un atelier cu o cifră de afaceri de circa 200.000 de euro şi 30 de angajaţi, produce pentru brandul de jachete de lux Moncler şi exportă în Italia. În Bucureşti, fabrica Tanex cu 650 de angajaţi produce, tot în sistem lohn, pentru Zapa, Calvin Klein, Marc Cain, Kenzo şi alte branduri de lux. A ajuns la o cifră de afaceri de circa 13 milioane de euro, potrivit celor mai recente date ale Ministerului de Finanţe. Iar exemplele de acest tip pot continua, fabrici sau ateliere de confecţii care produc pentru branduri de lux sunt răspândite în toată ţara.