Detectivul Hercule Poirot se imbarca in Orient Express, in compartimentul de la clasa intai si spera la o calatorie linistita si confortabila. Insa dis-de-dimineata este trezit de un tipat infiorator din compartimentul alaturat.

Jimmy Cayne, presedintele Bear Stearns, isi aranja cartile de bridge si se bucura de dimineata calma de primavara cand CNBC arunca bomba - anuntul ca banca de investitii avea probleme grave de lichiditate care ii amenintau existenta. Iar premierul Gordon Brown nici nu apucase bine sa se acomodeze cu resedinta din 10th Downing Street, cand a primit vestea prabusirii Northern Rock.

Fiecare dintre cei trei s-a aflat fata in fata cu piesele unui puzzle "mortal", insa numai celebrul detectiv al cartilor Agathei Christie a reusit sa rezolve misterul. Pentru ca Brown si Cayne se numara printre eroii unei povesti reale, care pare un vortex conceput de mintile combinate ale Agathei Christie, William Faulkner si Tom Clancy si care a zguduit din temelii piata financiara mondiala. Iar "criminalii" nu au fost inca descoperiti.

Actiunea se desfasoara in zgarie-norii de sticla de pe Wall Street si din City, personajele sunt jucatori puternici de pe marile piete financiare, iar politistii iau chipul a mii de specialisti in finante, jurnalisti sau oameni obisnuiti. Toti se intreaba daca prabusirile de pe piata financiara au fost determinate de cauze naturale sau, dupa cum se suspecteaza in unele cazuri, au fost crime? 

In primul rand, urmand calea care l-a transformat pe Hercule Poirot intr-unul dintre cei mai cunoscuti detectivi din lume, trebuie stabilit modul in care au decurs evenimentele care au culminat cu "crima" financiara mondiala.

Totul a inceput la finele lui 2006, in Statele Unite, cand piata ipotecara a pornit pe o panta descendenta. Milioane de americani contractasera credite ieftine, atrasi de brokerii care, in "goana dupa aur" din timpul boom-ului, ar fi imprumutat pe oricine de dragul comisionului.

Astfel de imprumuturi au primit un nume cel putin eroic, Ninja (No Income, No Job, No Assets).

Insa balonul de sapun a explodat in cele din urma, iar in ultima perioada panoul "De vanzare, preturi reduse" a intrat in cotidian. De exemplu, in Weston Ranch, o suburbie creata de la zero (ca multe altele in State) in Madison, Wisconsin, care promitea in urma cu 15 ani luna de pe cer familiilor cu venituri reduse, jumatate dintre case au in fata un astfel de panou. Proprietarii au fost atrasi de visul unei case pro-prii, achizitionata cu credite subprime (imprumuturi acordate pe baza unor venituri incerte), sau de mirajul unui profit considerabil daca preturile ar fi continuat sa sfideze gravitatia.

Dar cand piata imobiliara americana a inceput sa scada si amatorii de case ieftine sau de speculatii s-au evaporat, Weston Ranch si alte astfel de cartiere au fost faramitate de executari judecatoresti pe motiv de neplata a ipotecilor.

Sunt multe cazuri in care proprietarii isi parasesc casele si lasa cheia de la intrare in cutia postala, preferand sa plece decat sa continue sa plateasca rate pentru o casa a carei valoare este in cadere libera si care oricum va fi confiscata de banci. Astfel de realitati nu apar in statistici, insa sunt mult mai edificatoare decat simplul anunt al scaderii cu 25% a preturilor caselor din Statele Unite in 2007.

Intr-un cuvant piata imobiliara americana a fost cuprinsa de haos. Producatorii de la Hollywood au avut parca o premonitie, si in perioada care a precedat criza au fost de-a dreptul fascinati de subiectul teoriei haosului, care spune ca miscarea aripilor unui fluture din padurea amazoniana poate provoca o tornada pe cealalta parte a globului. Filmul "The Butterfly Effect", de exemplu, a ilustrat pe intelesul oricarui profan cum se starneste si mai ales cum se raspandeste haosul.

In cazul crizei de pe piata ipotecara, aripile fluturelui ar fi putut insemna o barfa rostita intr-un bar, care l-a facut pe cumparator sa renunte la achizitie sau divortul unei familii care a fost fortata sa isi vanda casa la un pret sub media pietei. Iar fluturele din Amazon probabil ca a sprintat la fel de rapid ca un medaliat olimpic, pentru ca a provocat o criza care a costat industria bancara 1.000 de miliarde de dolari... pana acum. Mai mult, bancile, speriate si de propria umbra, s-au ferit sa se imprumute intre ele, daramite sa mai acorde credite populatiei.

Tare ca piatra Unul dintre punctele culminante din povestea "crimelor financiare" a fost pe 9 august 2007, cand piata imprumuturilor pe termen scurt (pana atunci o simpla rutina intre banci) a inghetat. Banca franceza BNP Paribas a decis sa suspende trei dintre fondurile, sale de investitii, in valoare totala de 2 miliarde de euro, invocand probleme in sectorul american "subprime".

Fondurile, ca multe altele, erau implicate masiv in instrumente financiare bazate pe creditele subprime din SUA, care incepusera sa "se simta rau". BNP a declarat ca nu poate valorifica fondurile, pentru ca piata pentru asemenea instrumente financiare era inchisa.

Francezii au fost primii care au constientizat iminenta unei "crime" si au tras semnalul de alarma, iar in urmatoarele luni fiecare nume mare din lumea bancara a admis ca a fost ranit de tornada subprime.

Autoritatile s-au grabit sa intervina si sa calmeze un sistem care, desi lucreaza cu mii de miliarde de euro, (da uneori impresia ca) are o inima de iepure. Astfel, Banca Centrala Europeana a pompat 95 de miliarde de euro pentru ca bataile inimii bancare sa revina la normal. Fed si Banca Japoniei au luat masuri similare, insa bancile pretindeau spor de risc, asa ca ratele dobanzilor au urcat la cer.

Prima "crima" s-a consemnat in Marea Britanie, in august 2007, si a luat intreg sistemul prin surprindere. Victima - Northern Rock, cel mai mare furnizor de credite ipotecare din Marea Britanie - a cazut de la mare inaltime.

Ajunsese in varful topului datorita unui plan de afaceri agresiv pus in aplicare de Adam Applegarth, un director executiv tanar si cu ambitii marete. Executivii bancii au lasat de-a lungul timpului indicii ca s-ar putea transforma, din vedetele sistemului, in oameni scosi in afara legii, care au fost insa trecute cu vederea. Banca, a carei activitate se baza, mai mult decat orice alta institutie, pe fondurile provenite de pe piata ipotecara, inventase chiar un "vehicul special de investitii", astfel incat mare parte dintre cifre nu apareau in balanta de plati. Se pare ca executivii se foloseau de o fundatie de caritate, pentru persoanele care sufera de sindromul Down, pentru a masca anumite tranzactii. Reprezentantii fundatiei au declarat ca nu au avut habar de legatura, insa abuzul isi lasase deja amprenta asupra increderii in pietele financiare.

Pentru planul ucigas pus la cale de executivii bancii au platit cei 1,5 milioane de deponenti si 1.300 de angajati care si-au pierdut slujbele. Iar Applegarth a parasit postul triumfator, cu o compensatie echivalenta cu un salariu anual - 760.000 de lire sterline, plus 25.000 de lire beneficii si un fond de pensie de 2,6 milioane de lire, suficient pentru a-i asigura un venit anual de 300.000 de lire sterline de la varsta de 55 de ani.

Mai mult, a pastrat si casa de 2,5 milioane de lire, Aston Martin-ul si Ferrari-ul pe care il cumparase pentru sotia sa din banii obtinuti dintr-o vanzare de actiuni in 2007. Practica este adesea folosita pe piata bancara, executivii fiind recompensati cu prime record chiar si in caz de esec.

Iar comparativ cu cele 42 de milioane de dolari primite de Chuck Prince, fostul CEO si presedinte al Citigroup sau cele 200 de milioane de lire sterline incasate de de Stan OoNeal, ex-seful Merrill Lynch (ambii au fost "recompensati" astfel pentru pierderile cauzate de creditele subprime), beneficiile lui Applegarth par maruntis.

"Merci Jerome" In jurnalul crizei s-a consemnat si o tentativa de crima, care a amplificat agitatia de pe piata. Pe 18 ianuarie, intr-o noapte de vineri, banca franceza Societe Generale a descoperit anumite elemente bizare la o tranzactie cu derivate executata de unul dintre traderi. S-a descoperit apoi ca tanarul Jerome Kerviel opera de un an intreg tranzactii dubioase.

Pana in momentul in care a fost prins si pozitiile au fost lichidate, SocGen pierduse 4,82 miliarde de euro si deja se ridicasera semne de intrebare privind siguranta unei banci unde un singur om poate provoca o asemenea paguba. Iar Kerviel, cu toate ca a fost pus sub acuzare, s-a transformat intr-un adevarat star, intre doua infatisari la tribunal avand timp sa devina personaj de carte si de desene animate sau sa mai schimbe o vorba cu membrii propriului fan club.

Din nou, inima sistemului financiar intrase in fibrilatii, iar panica se raspandise in toata lumea. Dupa modelul deja celebru, bancile centrale au intervenit, mai ales ca zvonurile ca o banca importanta isi lichida pozitiile erau suficiente pentru a afecta pietele europene. Presedintele Rezervei Federale Ben Bernanke, care a rezistat luni intregi la presiunile de diminuare a dobanzii de referinta, a cedat ordonand cea mai dramatica scadere a ratei dobanzii de referinta din anii o80 incoace - trei sferturi de punct procentual. Iar Wall Street-ul primea cu aplauze ceea ce a numit "resuscitarea" economiei americane. Vorba analistului Ed Yardeni: "Merci Jerome!".

Insa scandalul, asemeni unui criminal in serie, a afectat si mai mult siguranta pietei, iar bancile au devenit si mai reticente la imprumuturi intr-o perioada atat de nesigura.

Lovitura decisiva Bomboana de pe coliva pietei financiare a fost asezata doua luni mai tarziu, cand Bear Stearns, una dintre vedetele Wall Street, a fost lichidata in numai cateva zile. La prima vedere, totul a semanat cu o cadere de la inaltime din cauze naturale (lipsa de lichiditati), care pe deasupra a avut si un final fericit ? Bear Stearns a cazut in plasa de siguranta intinsa de Fed si banca J.P. Morgan Chase (care a jucat rolul de cavaler pe un cal alb in toata povestea).

Preluarea bancii de catre J.P Morgan, care a platit aproape nimic pentru a cincea banca de investitii din SUA (o zecime din valoarea de piata), a starnit insa semne de intrebare, iar in timp au iesit la iveala povesti cusute cu ata alba. Totul a devenit un puzzle cu mii de piese ascunse in tot sistemul financiar american, din zgarie-norii de sticla si metal de pe Wall Street, studiourile televiziunilor de business si redactiile publicatiilor financiare pana in birourile Fed.

Filmul caderii are cateva personaje principale, intruchiparea visului american (fosti soferi de taxi sau vanzatori de fier vechi care au devenit miliardari in dolari). In primul rand primul presedinte al Bear Stearns, Salim "Cy" Lewis, un trader cu reputatia unui personaj irascibil si ursuz, a imprimat bancii atitudinea agresiva pentru care era faimoasa. A urmat apoi Ace Greenberg, care a preluat conducerea in 1978, dupa moartea lui Lewis, tipul tolerant, modest, care si-a pastrat intotdeauna biroul alaturi de ceilalti traderi si care raspundea singur la telefon. Greenberg nu a reusit insa sa tempereze cu nimic atitudinea impusa de predecesorul sau. In scena a intrat si Jimmy Cayne, protejatul lui Greenberg, care preluase conducerea din 1993, un fost vanzator de fier vechi si sofer de taxi. Cariera lui Cayne in finante a avut intotdeauna legatura cu... bridge-ul - l-a cunoscut pe Greenberg la masa de bridge, iar la prabusirea bancii se afla la un turneu de bridge. In momentul caderii, banca era insa condusa de cei doi copresedinti ai lui Cayne - Alan Schwartz si Warren Spector, precum si de Sam Molinaro (director financiar). In roluri secundare, dar extrem de importante, apar Ralph Cioffi si Matthew Tannin care au condus doua fonduri de hedging ale bancii.

Bear Stearns a fost cel mai bun mediu pentru transformarea unor oameni obisnuiti, "luati de pe strada" uneori, in milionari. Banca, veche de 85 de ani, si-a creat o reputatie de copil rebel in mediul rarefiat de pe Wall Street. Spre deosebire de ceilalti jucatori, care preferau sa angajeze absolventi de scoli importante de business, proveniti din familii bune, Bear considera ca oricine poate vinde obligatiuni si a pus intotdeauna in prim-plan profitul.

Prabusirea Bear Stearns s-a petrecut intr-un moment in care banca tocmai parea ca iesise din perioada de convalescenta. Bear Stearns fusese la un pas de moarte anul trecut, cand doua dintre fondurile de hedging pe care le gestiona au suferit pierderi de 1,6 miliarde de dolari. Ralph Cioffi si Matthew Tannin, creditati nelimitat de conducerea bancii, au pus pe butuci activitatea celor doua fonduri, a caror cadere se spune ca amplificat criza de pe piata creditelor ipotecare din SUA. In final cei doi au fost arestati in luna iunie, pentru ca s-a descoperit ca in incercarea de a salva fondurile de hedging au lansat pe piata actiuni toxice (au planuit o oferta initiala pentru compania Everquest Financial care urma sa vanda actiunile catre public, dar care avea ca activ principal miliarde de actiuni la cele doua fonduri ? lucru pe care au omis sa-l comunice investitorilor).

Revenind la jurnalul "crimei", in luna martie, executivii Bear Stearns rasuflau pentru prima data usurati dupa scandalul "toxic". Directorul executiv Schwartz tocmai planuia sa anunte un profit trimestrial de aproximativ 1,10 dolari pe actiune, cand actiunile bancii au inceput dintr-odata sa scada. Pe piata aparusera zvonuri ca banca ar avea probleme de lichiditati, insa directorii nu s-au impacientat, mai ales ca Bear Stearns avea rezerve de 18 miliarde de dolari. Cum s-au putut insa volatiliza atatea miliarde in numai cateva zile? Oficial, se pare ca mai multi investitori importanti si-au retras banii, Bear Stearns a epuizat rapid lichiditatile - incercand sa acopere retragerile, Fed i-a sarit in ajutor si i-a deschis o linie de credit ieftin timp de un weekend la J.P. Morgan Chase (care a intrat in scena pentru ca legile americane spun ca banca centrala poate imprumuta capital numai bancilor comerciale). Insa timpul a fost prea scurt si Bear nu s-a putut reabilita, asa ca J.P Morgan s-a urcat imediat pe calul alb si a salvat de la moarte una dintre cele mai importante banci americane. Totul s-a intamplat atat de rapid, incat presedintele Bear Stearns nici macar nu a avut timp sa se ridice de la masa de bridge din Detroit, unde participa la un turneu.

Filmul este presarat insa cu indicii care i-au facut pe specialisti sa se intrebe daca moartea Bear Stearns a fost provocata de cauze naturale sau daca a fost crima. In primul rand, zvonurile s-au propagat pe toata piata cu ajutorul presei de business, care in goana dupa senzational calca pe cadavre.

Primii care au dat vestea problemelor de lichiditate au fost cei de la CNBC, postul de televiziune preferat al traderilor de pe Wall Street. Desi directorii executivi s-au grabit sa infirme zvonurile, postul a continuat sa bata moneda pe problemele bancii.

Mai mult, se pare ca tot CNBC a dat si una dintre loviturile fatale, cand Alan Schwartz a acceptat sa acorde un interviu postului. Sistemul media din Statele Unite este complicat, mai ales in cazul marilor televiziuni. In ceea ce priveste CNBC, este cunoscut faptul ca fiecare corespondent are propriul producator si, in lupta pentru cele mai tari stiri, nu exista un executiv care sa ii coordoneze. Situatia a generat chiar o gluma pe piata - "CNBC este ca un grup de copii nesupravegheati". Si, asemenea unor copii care se lupta pentru aceeasi jucarie, concurenta pentru un subiect este atat de puternica, incat corespondentii de la CNBC sunt dispusi sa taxeze o companie care da informatii colegului concurent.

De teama sa nu amplifice criza, conducerea Bear Stearns a ales cu grija corespondentul care urma sa ii intervieveze. L-au preferat pe Mark Faber, care parea cea mai sigura alegere. Insa tocmai Faber le-a dat lovitura decisiva. Cand Schwartz a intrat in direct din Palm Springs (unde se afla la o conferinta media de unde a considerat ca nu ar da bine sa plece, ca sa nu dea impresia ca ar fi panicat), Faber a lovit direct si in plin de la inceput. Corespondentul a declarat ca are cunostinta de un trader major care si-a retras banii de la Bear Stearns, invocand griji legate de sanatatea financiara a bancii. Schwartz a replicat cat a putut de convingator, insa dupa cum declara un trader cu experienta de 40 de ani, "am stiut din acel moment ca banca este moarta". Pe de alta parte, se pare ca si intelegerea cu Fed este cu cantec. Executivii Bear Stearns sustin ca de fapt banca centrala promisese o linie de credit cu valabilitate de 28 de zile, ceea ce ar fi acordat suficient timp pentru o reabilitare. Fed a negat insa informatiile, invocand o neintelegere.

In consecinta, actiunile bancii, care inainte de criza se tranzactionau cu peste 100 de dolari, au ajuns sa fie vandute J.P Morgan Chase cu 2 dolari. Iar partida de bridge din acel martie l-a costat pe Jimmy Cayne aproape un miliard de dolari, cele 5,66 milioane de actiuni pe care le detinea ajungand sa valoreze numai 12 milioane de euro. 

Cayne a dat atunci vina pe conspiratia speculatorilor (short sellerilor), care cauta sa obtina profit raspandind zvonuri malitioase. Iar scenariul invocat de fostul presedinte al bancii nu pare atat de fabulos, daca privesti lista celor care au castigat de pe urma crizei financiare.

Cel mai mare jackpot a fost incasat chiar de un fost angajat al bancii din anii o80, John Paulson, caruia caderea bancii si criza financiara in general i-au adus 3 miliarde de dolari. In prezent, Paulson ocupa primul loc in top 100 cei mai bine platiti brokeri si directori de fonduri de investitii. Comisionul de 3 miliarde de dolari incasat de el si echipa sa este cel mai mare din istoria Wall Street-ului.

"Crimele" de pe Wall Street si din City au adus in prim-plan si bancile nationale, care in perioadele de boom sunt precum niste personaje "low profile", care raman undeva in umbra jucatorilor de pe piata. Cei care le conduc isi pot vedea linistiti de viata si de hobby-uri, insa atunci cand apare o criza sunt legati de birouri. De exemplu, Hank Paulson, secretarul Trezoreriei, a inceput sa duca dorul weekendurilor de bird watching din timpul "pacii".

Iar actuala desfasurare de forte de pe piata nu pare sa-i lase prea curand vreun weekend liber. Fannie Mae si Freddie Mac, care detin sau garanteaza aproape jumatate din ipotecile din SUA (adica 5.200 de miliarde de dolari), au fost salvate in ultimul moment de la o moarte iminenta.

Reanimarea lor era imperios necesara, mai ales ca aproape 1.000 de miliarde de dolari din datoriile companiilor sunt detinute de guverne straine (fondurile de investitii suverane), iar colapsul lor ar fi fost de neimaginat, aruncand Statele Unite in prapastie. Paulson a demonstrat ca administratia Bush este dispusa la orice concesie ca sa mentina companiile pe linia de plutire, chiar daca asta inseamna imprumuturi de miliarde de dolari de la populatie. Cel mai mare investitor de pe Wall Street, Warren Buffet, care a detinut pana in 2005 8,5% din Freddie, a declarat raspicat ca actiunile nu vor aduce profit, ci din contra. Si congresmenii republicani s-au opus planului si au amenintat sa blocheze cecul in alb. Dar Paulson i-a intrebat, cu un calm de care numai un pasionat de bird watching putea sa dea dovada intr-un astfel de moment: "Aveti o idee mai buna?". Nu au avut.

Viata unui fost bancher de pe Wall Street

Criza din sectorul financiar din Statele Unite a eliminat 76.000 de locuri de munca, iar fostii bancheri de pe Wall Street sunt dispusi sa o ia de la capat cu noi cariere. De exemplu, Jessica Walter, fostul vicepresedinte de strategie de la Bear Stearns, a pus bazele unei firme care organizeaza petreceri si ofera cursuri de gatit pentru copii, Cupcake Kids. Gary Witt a renuntat la job-ul de managing director pe finante structurate din cadrul Moody's Investors Service pentru a preda finante si statistica la Temple University din Philadelphia. Iar Joshua Persky, care a lucrat ca trader la o banca de investitii, a inceput sa se plimbe pe strazi cu un panou de tip sandwich pe care scria "Absolvent MIT cu experienta caut job".

Fondurile suverane

Jucatorii de top de pe Wall Street si presedintele Fed, Ben Bernanke, au primit ajutor din surse neasteptate - fondurile suverane de investitii. Cele mai importante investitii au venit de la The Government of Singapore Investment Corporation care a alocat 6,8 miliarde de dolari pentru actiuni Citigroup si a achizitionat un pachet de 9% din banca elvetiana UBS sau de la Abu Dhabi Investment Authority care a investit 7,5 miliarde de dolari intr-un alt pachet la Citigroup.

Criza economica face noi victime

Wall Street-ul a fost zguduit in luna septembrie de noi caderi de la inaltime. La inchiderea editiei, a patra mare banca de investitii americana, Lehman Brothers, a solicitat protectie sub legea falimentului (banca britanica Barclays a refuzat sa preia in totalitate Lehman si a preluat doar divizia de investitii si piete de capital a bancii Lehman Brothers din SUA pentru 1,7 miliarde de dolari, salvand astfel zece mii de locuri de munca), iar Merrill Lynch urmeaza sa fie preluata de Bank of America, pentru 50 de miliarde de dolari. AIG, cel mai mare asigurator din SUA, care se confrunta cu mari probleme de lichiditate si era pe marginea prapastiei, a fost salvat in ultimul moment de Rezerva Federala printr-o infuzie de capital de 85 mld. dolari.

Saptamana neagra

Sistemul financiar american a trecut, la jumatatea lui septembrie, prin cea mai grea saptamana din istoria sa. In urma, ca dupa razboi, raman morti, raniti, iar supravietuitorii vor trebui sa traiasca de maine intr-o lume necunoscuta. A lor s-a prabusit.

Luni 15 septembrie 2008

Pe "Adnotarea lui Dick Fuld", tabloul CEO-ului Lehman Brothers, orice insemnare a costat un dolar, iar opera va fi scoasa foarte curand, dupa finalizare, la vanzare. "I am Spartacus", este notat de trei ori de catre fostii angajati ai Lehman, o trimitere ironica la o mai veche declaratie a lui Fuld. "Greed" (lacomie) este trecut de cel putin doua ori, de asemenea foarte lizibil, iar in dreapta putem citi "You are a coward" (esti un las).  Lehman a intrat sub protectia legii falimentului dupa 158 de ani de existenta, lasand in urma datorii de peste 600 de miliarde de dolari.

Marti 16 septembrie 2008

Merrill Lynch, cea mai mare firma de brokeraj din lume, cu o istorie de 94 de ani, a fost salvata in ultimul moment de la "inec" de "colacul" numit Bank of America -

50 de miliarde de dolari a platit Bank of America pentru achizitie, dupa ce Merrill a suferit

deprecieri de active de peste 40 de miliarde de dolari in urma crizei creditelor subprime. Daca n-ar fi predat armele, Merrill ar fi impartasit soarta Lehman Brothers. n

Miercuri 17 septembrie 2008

AIG, cel mai mare grup de asigurari din lume, a fost salvat in extremis de la faliment de un imprumut in valoare de 85 de miliarde de dolari acordat de Rezerva Federala (Fed), in schimbul caruia statul a preluat 80% din actiuni. AIG a devenit astfel, aproape incredibil, companie de stat. Titlurile asiguratorului au pierdut peste 90% din valoare intr-un singur an. AIG - simbolul expansionismului financiar in lume - are in spate o istorie de aproape 90 de ani.

Luni 22 septembrie 2008

Wall Street-ul a murit definitiv. Nimic din ce a fost nu va mai fi la fel, dupa ce Morgan Stanley si Goldman Sachs au renuntat la statutul de banci de investitii si s-au transformat in holdinguri bancare independente. Lloyd Blankfein, actualul CEO al Goldman, are acum onoarea de a stinge lumina la cea mai puternica banca de investitii din lume; el va trebui sa uite de afacerile de miliarde de dolari pe zi si sa atraga depozite de zeci sau sute de dolari de la pensionari. In aceeasi situatie se afla si Morgan Stanley, unde se asteapta ca toti brokerii de investitii "sa sparga usa" cat mai repede.