Pe acorduri de vioara si in pasi de dans se desfasoara viata lui Vasile Gliga. Un antreprenor indraznet si presedintele Federatiei Romane de Dans Sportiv, Gliga spune ca nu se simte un om bogat, desi valoarea companiilor sale este estimata la peste 10 milioane de euro, si pune semnul egal intre timpul liber si pasiunea pentru afacerea sa de nisa cu instrumente muzicale. Vasile Gliga (48 de ani) a renuntat in 1991 sa mai lucreze pentru fabrica de stat care producea viori din Reghin si impreuna cu sotia sa, angajat al aceleiasi companii, a hotarat sa dezvolte o afacere care sa-i aduca un venit lunar suficient pentru a-si putea intretine familia. Si cum pasiunea pentru lemn si viori era inca vie, Gliga s-a gandit ca ar putea transforma usor aceasta pasiune intr-o afacere. \"Nu am pornit de la ideea de a face o afacere in adevaratul sens al cuvantului, cel putin nu la nivelul acesta. Am vrut doar sa facem ceva care sa ne asigure un trai decent. In plus, nu ne trebuiau multi bani, pentru ca lemnul pentru o vioara costa atunci 15 lei (aproximativ 0,2 dolari), iar pe o vioara castigam intre 500 si 1.000 de marci germane (circa 250-500 de dolari)\", spune Gliga. \"La inceput lucram doar eu si cu sotia mea si faceam doua viori pe luna. Ulterior ni s-au alaturat si alti fosti colegi\", adauga el. Dupa 15 ani grupul de firme detinut de Gliga numara 400 de angajati numai in productia de instrumente, staff-ul sau ajungand la 1.000 de persoane, impartit in cele doua centre de productie din Reghin si Toplita. Strategia corectaVasile Gliga si-a propus sa valorifice lemnul in toate modalitatile posibile. Astfel ca a investit in exploatarea lemnului printr-o fabrica de cherestea si o fabrica de mobila, pe care le detine in Toplita, fabrica unde se produc si instrumentele muzicale de serie. In plus, Vasile Gliga a investit si in agricultura, zootehnie si pomicultura si crede ca acesta este motivul pentru care nu se plictiseste niciodata de ceea ce face si nici nu simte ca lucreaza intens. \"Faptul ca trebuie sa alerg dintr-o parte in alta ma tine mereu in forma si nu ma face sa ma simt blocat sau sa simt ca totul devine rutina\", explica Gliga. Grupul de firme al lui Vasile Gliga s-a dezvoltat continuu, ajungand in prezent la o cifra de afaceri de aproximativ 7 milioane de de euro. Familia Gliga a fost nevoita sa lupte cu traditia de zeci de ani a viorilor italiene si sa castige teren pe una dintre cele mai conservatoare piete. \"In 1991 am intrat pe piata in care cred ca este cel mai mare conservatorism si a trebuit sa facem in asa fel incat sa reusim. Asa ca am diversificat toata gama de viori, tot ce inseamna marime, calitate si pret. Practic, singura sansa de reusita era sa facem o gama cat mai mare de produse pentru a ne atrage astfel cat mai multi clienti\", explica Gliga strategia prin care a ajuns sa aiba o afacere de milioane de euro din instrumente muzicale. Insa Gliga nu se simte deloc un \"om cu bani\" si considera ca a ramas acelasi ca in urma cu 15 ani, cand inca lucra in fabrica de viori. Ba mai mult, nici nu are propriul sau birou, secretara sau sofer. \"Directorul general are propriul birou si secretara, dar eu si sotia mea am considerat ca nu avem nevoie de aceste lucruri. In plus, noi avem casa in aceeasi curte in care se afla si fabricile si suntem foarte aproape de tot ce se intampla in companie inca de la 7 dimineata, de cand ne trezim\", spune Gliga.Un intreprinzator \"neascultator\"Profesia lui Vasile Gliga este sculptor in lemn. \"De fapt, am fost un copil neascultator. M-am casatorit in clasa a 11-a, la 18 ani, si astfel am fost dat afara din liceu. Asa ca m-am angajat si am fost nevoit sa-mi continui studiile la seral\", povesteste amuzat Gliga. Pentru omul de afaceri Vasile Gliga familia este cel mai important lucru, atat in viata viata personala cat si in cea profesionala. \"Sotia mea este partenerul meu de afaceri si de viata. Am fost colegi de banca, apoi de serviciu si tot impreuna am pus bazele acestei companii\", povesteste Gliga. \"In viata profesionala ne consultam de fiecare data cand apare o problema si ne completam foarte bine. Eu sunt mai aventurist din punctul de vedere al businessului, dar ea este mai controlata si ma tempereaza. Iar daca ar fi sa explic aceasta relatie antreprenoriala in termenii afacerii noastre, as spune ca eu sunt vioara, iar ea este arcusul\", adauga Vasile Gliga. Intr-un fel sau altul fiecare dintre cei trei copii ai sai se ocupa de afacere. \"De la inceput a fost gandita ca o mica afacere de familie. Toate deciziile care se luau erau discutate in cadrul familiei. La aceste discutii participau inclusiv copiii care erau destul de mari cand am inceput noi afacerea\", spune Gliga. Cristian Gliga (29 de ani), fiul cel mare, ajuta la cresterea vanzarilor si se poate spune ca este ambasadorul companiei in Occident. Acesta a deschis, impreuna cu sotia lui, in Pasadena - California, acolo unde locuieste, compania Gliga USA, care vinde anual 2.000 de instrumente. In plus, tot Cristian este cel care a facut si site-ul companiei, prin intermediul caruia se fac cele mai multe vanzari. Fata cea mare, Dumitrita (26 de ani), ocupa functia de director de marketing in companie, iar Mirona (20 de ani), fata cea mica, este motivul pentru care Vasile Gliga a investit aproape 800.000 de euro si intr-o scoala de dans la Reghin, ea fiind de 6 ori dubla campioana nationala si obtinand in 2003 si titlul de vicecampioana mondiala. Vasile Gliga isi face cunoscute instrumentele participand anual la cele doua targuri importante de profil, din America si Germania.300 de ore de munca pentru o vioaraLucrul la o vioara este foarte minutios si fiecare instrument trebuie sa treaca prin mai multe etape pentru a ajunge pe mainile marilor violonisti. Instrumentele Gliga - viori, viole, violoncele, contrabasi si accesoriile necesare (cutii si arcuse) - sunt fabricate pe patru segmente de calitate - \"maestru\", \"profesional\", \"student\" si \"scoala\", iar lucrul la o vioara se face diferentiat, in functie de clasa acesteia. Astfel ca la un instrument de serie se lucreaza 50 de ore in decursul a trei luni, iar la un instrument de maestru se lucreaza 300 de ore pe parcursul unui an. Pretul unei viori variaza intre 40 si 4.000 de euro, iar cea mai scumpa vioara pe care Gliga a vandut-o a costat in jur de 15.000 de euro.Aproape 90% din productia de viori merge la export, iar clientii companiei Gliga sunt in cea mai mare parte americani, urmati de nemti, japonezi si australieni. De doi ani de zile, Vasile Gliga este presedintele FRDS si spune ca a fost numit in aceasta functie ca urmare a faptului ca a infiintat Clubul de Dans Sportiv \"Dansul Viorilor\" la Reghin si gradinita si gimnaziul privat \"Mirona\" cu program integrat de dans sportiv si limba engleza. \"Am investit in dans sportiv datorita fiicei mele care facea de 4 ani dans. Si ca orice sportiv avea nevoie de intelegerea profesorilor de la scoala cand trebuia sa lipseasca pentru concursuri. In plus, pentru a face fata si la scoala, un sportiv trebuie sa se pregateasca individual. Asa ca m-am gandit sa infiintez o institutie in care sa se faca si scoala de performanta si dans de performanta\", spune Gliga. \"Acolo se pregateste in fiecare an lotul national. Avem 4 sali de dans in care antreneaza unii dintre cei mai buni antrenori, fosti campioni mondiali. Acesta a fost si unul dintre motivele pentru care am avut campioni nationali in lot si datorita acestor rezultate am fost numit presedintele FRDS\", adauga acesta.\"Este o afacere de familie si in familie va ramne\"Vasile Gliga isi imparte ziua intre viori, cherestea, mobila si dans. Gliga spune ca nu cunoaste notiunea de timp liber, pentru ca \"toata ziua poate fi timp liber sau toata ziua poate fi munca\". Antreprenorul din Reghin spune ca nu s-a gandit niciun moment sa-si vanda afacerea si nu crede ca ar putea face acest lucru, \"pentru ca este o afacere de familie si in familie va ramane\".Orasul viorilorProductia de instrumente muzicale a inceput la Reghin in anul 1951, cand a fost infiintat primul atelier de instrumente muzicale In 1970, micul atelier se transforma in fabrica de instrumente muzicale, care producea 40.000 de unitati anual, numar care a crescut constant pana in 1990In prezent, la Reghin si in imprejurimi, se fabrica aproximativ 200.000 de instrumente muzicale in fiecare an