Copiii din Anglia cer lui Mos Craciun cu 25% mai multe jucarii decat cei din Suedia, unde publicitatea pentru copii e scoasa in afara legii. Si nu doar atat: interesul acesta pentru obiecte si bunuri, odata starnit, nu se mai vindeca niciodata. Copiii consumatori de televizor (si implicit de reclame) se vor transforma in adulti mai materialisti si mai preocupati de a avea (in detrimentul lui "a fi") decat cei care au crescut cu Scufita Rosie, varianta de print. In plus, interesul lor pentru branduri va fi cu mult mai mare. Vesti proaste pentru parintii care credeau ca au gasit cel mai ieftin baby-sitter cu putinta in televizorul din sufragerie. Vesti bune pentru advertiseri insa: daca ziua buna se cunoaste de dimineata, si clientul atent se creste de mic. Clientul ideal, care cumpara brandul si nu marfa, clientul pentru care imaginea conteaza, clientul care vrea sa stie cum e privit cu obiectul X mai degraba decat la ce foloseste acesta. 

Sa nu credeti ca vreau sa demonizez publicitatea care ii tinteste pe cei mici. Nici nu merita asa ceva. In fond, advertisingul nu e un pistol infipt in spate, care te forteaza sa cumperi ceva. E mai degraba o metoda soft de persuasiune, care iti arata ca in lumea asta exista alternative. Ca ai de unde sa alegi, ca trebuie sa te gandesti inainte de a o face, ca e o idee buna sa cauti informatii inainte de a lua o decizie. 

Pana la urma, si alegerea e o lectie pe care e bine s-o inveti de tanar. Alminteri, la 16 ani, te pomenesti indragostit de prima aplicatie practica a paginii de make-up din revista Cool Girl...  Mihaela Nicola este matematician, presedinte Ogilvy Romania si  lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice "David Ogilvy".