Multe dintre publicaţiile care aglomerau chioşcurile de ziare şi cutiile poştale în urmă cu 20 de ani s-au închis com-plet, iar aproape toate celelalte şi-au schimbat modelele de afaceri pe măsură ce cititorii şi bugetele de publicitate s-au mutat online, de obicei prin reducerea frecvenţei publicării sau prin trecerea completă la format digital. Totuşi, printul nu a murit. În ce s-a transformat?

Condé Nast, cândva cel mai puternic editor de reviste din lume şi cu un portofoliu de peste 20 de publicaţii tipărite la apogeu, „nu mai este o companie de reviste”, conform unei declaraţii din 2022 a directorului său executiv, Roger Lynch. Acum, compania tipăreşte doar opt titluri, scrie Bloomberg. Schimbări au apărut chiar şi la Bloomberg Busi-nessweek, care publică zilnic online, iar în iulie s-a relansat cu o ediţie tipărită lunar, după 94 de ani de format săptămânal. Vechiul model al printului a dispărut cu siguranţă, împreună cu circulaţia masivă şi omniprezenţa cul-turală de care se bucura formatul tipărit înainte ca internetul să dea peste cap mass-media şi să lase să prospere doar cataloagele de supermarket şi broşurile cu reţete pentru alimente cu conţinut scăzut de carbohidraţi. Dar pentru reviste rămâne o oportunitate, iar unii editori şi branduri par să o conştientizeze.

Mai multe titluri din diferite genuri, inclusiv Field & Stream, Nylon, Saveur, Sports Illustrated, The Onion şi Vice, s-au angajat să repornească în 2024 produsele fizice abandonate anterior. În SUA, publicaţii tipărite de nişă, cum ar fi Apartamento, Bitter South-erner, The Drift şi HoammeGirls, continuă să ocupe spaţiu pe segmentele lor şi lor li s-au alăturat zeci de publicaţii noi în print începând cu pandemia de Covid-19. Toate acestea pot părea contraintuitive, dar au sens dacă ţinem cont că oamenii nu au încetat niciodată să se bucure de reviste, chiar dacă rentabilitatea lor s-a redus din punctul de vedere al producţiei. Şi este firesc să fie aşa. Generaţie după generaţie, mediul media a trecut prin schimbări rapide. Televiziunea a luat locul radioului – „Video Killed the Radio Star”, sună un cântec din 1980, dar nu a fost chiar aşa.

....în loc de ediţii mai frecvente, cum erau în perioada de glorie a revistei, editorii se vor concentra pe producerea a ceva care să răspundă nevoilor pe care media digitală nu le poate acoperi suficient...

CD-urile au înlocuit casetele audio. DVD-urile au luat locul casetelor video, MP3-ul a depăşit CD-urile, iar streamingul este acum rege. Lumea a asistat în ultimii ani, din spatele ecranelor, la pierderea terenului de către print în favoarea digitalului. Potrivit datelor Magna, analizate de Bloomberg, la apogeu, în 2007, veniturile anuale din publicitate în publicaţiile tipărite din SUA au atins 19,5 miliarde de dolari. De atunci, industria a întors pagina, iar aproape în fiecare an care a urmat, veniturile din publicitate s-au diminuat. Dar, aşa cum a observat Amanda Mull de la Bloomberg, printul nu a murit din cauza digitalului, aşa cum s-ar fi putut anticipa. În schimb, la fel ca în cazul camerelor foto pe film, al librăriilor şi discurilor din vinil, presa scrisă înregistrează o renaştere, cu reviste consacrate rebranduindu-se din publicaţii accesibile în „produse de lux pentru recreere” mai specializate.

Deşi epoca de aur a printului a rămas mult în urmă, nu doar reviste vechi care au abandonat printul în favoarea digitalului revin la formatul fizic, ci şi unele publicaţii digitale lansează acum ediţii tipărite. The Cut, de la Vox Media, a lansat primul său număr tipărit Fall Fashion în septembrie. Cu toate acestea, accesul la publicul larg nu mai este obiec-tivul principal al revistelor tipărite. După cum a subliniat Mull, succesul publicaţiilor tipărite de durată (The New Yorker, Vogue, Architectural Digest) se bazează pe interesele, gusturile şi preferinţele distincte ale cititorilor pentru a susţine vânzările. Creşterea numărului de publicaţii independente mici care se tipăresc dovedeşte că pentru citi-tori valoarea este dată acum de calitate mai degrabă decât de cantitate – o virtute care atrage agenţiile de publici-tate, conştiente că, adesea, cititorii mai înstăriţi conectaţi la unele publicaţii tipărite sunt mai greu de atins în medi-ul online. De fapt, mediul tipărit este acum tot mai mult un instrument de marketing: Costco Connection, publicaţia retailerului pe bază de abonament Costco, distribuită gratuit clienţilor, este una dintre cele mai de succes reviste din America, cu un tiraj lunar de peste 15 milioane.

....revistele pot atrage prin lux şi exclusivitate. Un accent pe estetică, calitate şi artă va crea un sentiment de colecţionabilitate, atrăgând cititorii. Vor fi coperţi îndrăzneţe, pagini lucioase şi imagini editoriale emblematice. O revistă poate fi expusă...

Title Media, agenţie de publishing din Marea Britanie, a prezis la începutul anului o revenire masivă a printului tradiţional în 2024. Proiecţia s-a dovedit optimistă, dar agenţia oferă argumente solide pentru a explica de ce printul nu va dispărea. Trebuie spus, însă, că revenirea hârtiei tipărite nu va împinge în spate media digitală. Cu marile companii care investesc în dezvoltarea inteligenţei artificiale şi a re-alităţilor virtuale, viitorul mediei digitale se conturează puternic. Dar trecutul revine şi devine din nou noua modă. Discurile din vinil au renăscut începând cu anii 2010, cu vânzări în creştere şi cu generaţiile mai tinere care îmbrăţişează un mediu considerat anterior depăşit. Anul trecut, vânzările de discuri de vinil au atins cele mai ridi-cate niveluri din 1990, cu o creştere masivă de 12%. Zece dintre cele mai vândute viniluri din 2023 au fost albume lansate în acel an, astfel încât nu doar colecţionarii clasici şi ediţiile limitate conduc vânzările. Această revenire a popularităţii vinilului arată că oamenii preţuiesc tangibilitatea mediilor fizice în faţa celor digitale şi se întorc către senzaţia tactilă pe care digitalul nu o poate oferi.

Revine, de asemenea, fotografia instant. Fujifilm Instax estimează că în 2025 vânzările vor fi de peste trei ori mai mari comparativ cu 2015. Dorinţa oamenilor de a-şi putea atinge şi colecţiona media în formă fizică este, evident, puternică. Polaroidurile s-au întors. Oamenii vor să deţină media pentru care plătesc, iar în era digitală mulţi nu au cum. Domină abonamentele muzicale şi serviciile de streaming, care nu favorizează o relaţie între public şi media. În fond, serviciile de streaming au fost iniţial un succes datorită confortului pe care îl ofereau. Acum, însă, există atât de multe abonamente diferite încât utilizatorii trebuie să caute unde pot viziona ceea ce vor, fără o garanţie de acces permanent. Cărţile electronice, de asemenea, sunt supuse controlului furnizorilor. În 2009, Kindle a retras 1984 a lui George Orwell de pe dispozitivele utilizatorilor, ceea ce, pe bună dreptate, i-a nemulţumit pe cei care plătiseră pentru carte. A fost un caz clar de cenzură. Ironia este remarcabilă. În mediul digital, utilizatorii semnează un acord prin care furnizorii pot modifica accesul la conţinut fără notificare. Printul nu prezintă acest risc.

...printul creează intimitate. Intimitatea se stabileşte şi prin conţinutul de lungă durată din reviste, deoarece gene-rează în mod natural naraţiuni şi poveşti...

Când cineva cumpără un exemplar, acesta rămâne al cumpărătorului pentru totdeauna. Toate acestea încep să fie evidente şi în industria tipăritului. Title Media a revenit în 2024 la tipărirea Sil-ver Magazine – destinată Generaţiei X şi generaţiilor următoare. Nylon, o revistă americană axată pe cultură pop, modă, muzică şi frumuseţe, a trecut la formatul exclusiv digital în 2017, dar în 2024 şi-a relansat varianta fizică, cu apariţie bianuală. Aceasta este descrisă drept „tot ce ai iubit la vechiul Nylon, plus câteva noutăţi interesante”. Ediţia tipărită Nylon poate semnala o renaştere în industria revistelor. Poate fi un catalizator al unei noi tendinţe. După cum arată alegerea Nylon de a reveni la o apariţie bianuală, în loc de ediţii mai frecvente, editorii se vor con-centra pe producerea unui conţinut care să răspundă nevoilor pe care media digitală nu le poate acoperi suficient. În timp ce sursele media digitale vor continua să fie o parte importantă a vieţii, revistele pot atrage prin lux şi exclu-sivitate. Un accent pe estetică, calitate şi artă va crea un sentiment de colecţionabilitate, atrăgând cititorii. Vor ex-ista coperţi îndrăzneţe, pagini lucioase şi imagini editoriale emblematice. O revistă poate fi expusă, la fel ca o foto-grafie sau un fragment de text. Pe hârtie pot fi făcute notiţe. Nostalgia de a răsfoi o revistă va atrage atât milenialii, cât şi generaţiile mai în vârstă. Slow media oferă o experienţă mai profundă pentru cititori decât viteza şi clickbaitul care definesc conţinutul online. Printul întăreşte experienţa utilizatorului şi creează intimitate.   

Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru