Scriu această opinie duminică, aproape ora 16, ziua primului tur de alegeri prezidenţiale. Am fost la vot, am dat post unui story pe Instagram cu stickerul lipit pe spatele buletinului şi am avut grijă să apreciez fiecare postare de-ale prietenilor mei virtuali care au făcut acelaşi lucru. E o activitate pe care o voi face cu plăcere până se termină ziua. Aşa arată o zi de vot a unui gen Z. Judge us if you can.

 

Scriam într-un număr trecut că suntem generaţia care vorbim despre orice pe internet -  lucruri care ni se par că se fac bine, iniţiative sustenabile, susţinerea comunităţii LGBTIQĂ etc, dar mai ales despre orice ni se pare greşit, taxăm greşelile imediat prin postări şi stories. Suntem generaţia „cancel culture”. Suntem generaţia deschisă la dia-log şi care cere dezbatere, mai ales în acest cadru politic unde pare de multe ori că suntem ţinuţi la distanţă. Sun-tem generaţia de la care aşteptările sunt enorme – toată lumea se aşteaptă să rezolvăm problema încălzirii globale, problemele legate de clasa politică. Dar din păcate, suntem şi generaţia care anul acesta se vede nevoită ca la alegerile prezidenţiale să aleagă  “răul cel mai mic”.

 

În social media, la aceste alegeri, au fost mulţi tineri care au spus că nu s-au regăsit printre candidaţii de pe buletinul de vot. Au subliniat toate erorile din declaraţiile candidaţilor - au existat pagini pe Instagram care au făcut din asta o campanie de informare de tipul – ce din declaraţiile din cadrul dezbaterilor electorale ale candidaţiilor a fost greşite/corecte, cu date care susţin aceste verificări. Dacă suntem generaţia cancel culture, suntem pe bună dreptate la câte erori s-au făcut în dezbateri. Să hotărască fiecare dacă au fost intenţionate sau nu.

 

Suntem şi generaţia care a auzit mult prea des de la părinţii şi bunicii lor „Nu merg la vot pentru că oricum nu am pe cine să votez” şi care a primit acum această „moştenire”. Am auzit în jurul meu mulţi tineri din generaţia Z şi mileni-ali care au subliniat că nu votează cu încredere pentru ceva, că nu au un candidat despre care pot spune că îi re-prezintă, dar votează „anticeva”. Că momentan asta e singura „alegere” pe care o pot face şi că nu îşi doresc să îi lase pe alţii să aleagă pentru ei. Nu vor să repete greşelile generaţiilor trecute.

 

Suntem generaţia despre care marile corporatii spun că nu vrea să muncească, că au prea multe pretenţii de la anagajatori şi că oferă prea puţine la locul de muncă (pentru că în 2024 e un subiect tabu să nu vrei să lucrezi pentru program, plătit sau nu, să ai flexibilitatea de a lucra oricunde şi un salariu care să îţi ofere un trai decent în condiţiile inflaţiei). Suntem generaţia care aude candidaţi spunând că o familie cu un copil poate trăi decent cu 3.000 de lei pe lună şi, tot de la candidaţi, aude că românii pleacă din ţară pentru că nu stăpânesc bine o meserie. Se pare că, în opinia celor care vor să conducă ţara pentru următorii 5 ani, tinerii nu vor să plece din cauza preţurilor mari la ali-mentele de bază, nu din cauza chiriilor extrem de scumpe, sau din cauză că atunci când se lovesc de probleme de sănătate se lovesc şi de haosul sistemului de sănătate din toată ţara (doar patru din zece români au încredere în sistemul de sănătate, conform studiului Stada Health Report 2024), sau pentru că nu există legea parteneriatului civil când vorbim de un parteneriat încheiat între persoane de acelaşi sex.

 

Suntem generaţia care nu a dat seen la vot, care anul acesta vrea să aleagă răul cel mai mic (pentru că nu văd altă variantă) şi care, pentru următorii cinci ani, va trebui să se confrunte cu asta. Suntem generaţia care nu a dat seen la vot tocmai pentru că îşi doreşte rămână în ţară, în ciuda tuturor aparenţelor. Şi da, facem şi un story pe Instagram sau un video pe TikTok. Dar nu e asta problema României acum.