Sunt, probabil din cauza caldurii, sclipitor. Adica imi merge mintea ceva de speriat. Exemplu: citesc despre cel mai citit (sclipitor, ce ziceam...) blog pe plan mondial, care apartine unei chinezoaice si care a adunat nu stiu cate milioane de vizitatori. Nu stau nici o secunda pe ganduri, dau click-ul de rigoare si vad: zÓ«L«L*"4)?‚÷-*Ý?-»R »›@E&×L)S"µ?{÷…E?¦  Corect, nu?

Cele de mai sus nu au nicio legatura cu cele ce vor urma, dar nu se facea sa ratez un pic de autoironie. In cele ce vor urma este vorba despre creativitate.

Introducere: am fost la concert la Rolling Stones. Majoritatea cunoscutilor mei au fost la concert. Celei mai mari parti din majoritatea cunoscutilor mei le-a placut, dar catorva nu (remarcati abilele intorsaturi de fraza, specifice caldurii). Cei carora nu le-a placut nu au putut spune, pur si simplu, "nu mi-a placut" si gata. Ca niste buni romani, si-au ambalat frustrarile intr-o spoiala de vorbe docte: ca marketing, ca varsta, ca drogurile, ca restul muzicienilor, ca bla, ca bla. Ca un bun roman le spun ca marketingul, oricat de evoluat va fi fiind el, nu poate oferi traire (feeling), iar pasiunea poti sa o mimezi de cel mult cateva ori si nu timp de 45 de ani. Iar cei patru asta au si asta ofera, peste muzica: traire, pasiune. Ei au iesit din sistem si, din aceasta cauza, au castigat. Retineti asta cu iesitul din sistem.

Cuprins: trebuie sa va spun ca am descoperit o comoara, nu milionul acela de dolari care m-ar determina sa ma las de presa (...puneti de-o cheta?) ci o comoara de vorbe. TED (www.ted.com) este o conferinta anuala care aduna in Monterey, California, unele dintre cele mai stralucite minti ale lumii. Inregistrarile speech-urilor tinute acolo sunt postate periodic pe site si in ultimele luni au aparut unele de-a dreptul fascinante: Malcom Gladwell vorbind despre importanta sosului pentru spaghetti in raport cu businessul sau pe David Pogue cantand, la propriu, despre nevoia de simplitate si cum vinde aceasta. Sau Richard St. John care a compactat un deceniu de cercetari intr-un slideshow de trei minute despre cele opt cuvinte care definesc succesul real. Nu-i lamuresc pe cei ce nu stiu cine sunt cei trei si care sunt ceilalti vorbitori (Google ring the bell?), dar va avertizez ca sunt alternative reale si de mare folos ale unor alte discursuri pentru care ati plati bani grei, discursuri tinute de faimosi guru, experti in temerile omului modern.

Pe primul loc in topul personal (dar si al multor altora) se afla, insa, sir Ken Robinson, profesorul britanic specialist in creativitate. Este adevarat, discursul profesorului Robinson de la TED, intitulat "Do schools kill creativity?", este probabil una din cele mai distribuite creatii despre creativitate - inregistrarea video se gaseste pe YouTube in doua variante, pe bloguri, pe site-uri de afaceri sau pe pagini personale. Sir Robinson are un umor mai mult decat britanic, dar are si opinii pertinente si coerente despre devenirea umana, despre sistemul de invatamant si despre actul de creatie si rostul acestuia.

Doua povestioare din speech-ul lui Robinson despre cum este, cum ar trebui sa fie si cum este inteleasa creativitatea sunt despre o foarte tanara desenatoare si despre o foarte tanara dansatoare.

Tanara desenatoare avea sase ani; se afla, firesc, la lectia de desen si era atat de procupata, incat a trezit curiozitatea profesorului, care a intrebat-o ce face. "Il desenez pe Dumnezeu", a raspuns copila. "Dar nimeni nu stie cum arata Dumnezeu", ii spune profesorul.

"Vor sti intr-un minut...", l-a lamurit fetita.

Dansatoarea a parut in copilarie un copil cu probleme, prea energica si prea lipsita de atentie pentru epoca in care se nascuse. Mama sa a mers la medic; erau anii '40, cand multe pareau altfel decat acum, dar medicul acela era chiar un specialist care a observat cu atentie manifestarile tinerei fetite in timp ce vorbea  despre problemele scolare si neastamparul acesteia cu mama sa; apoi a decis scurt: "Nu are nici o problema. Este o dansatoare. Duceti-o la o scoala de dans". Mama a procedat asa, iar astazi Gillian Lynne este coregraf cu renume si cu multe milioane de dolari in cont, autoarea multor succese pe Broadway.

Robinson se intreaba ce s-ar fi intamplat daca mama nimerea la alt specialist, care i-ar fi prescris lui Gillian o medicatie puternica si i-ar fi spus sa se calmeze.

Rostul discursului lui Robinson si al umilului meu text este mai amplu decat as putea sa rezum in

Incheiere: nu vreau sa vorbesc despre starea invatamantului si despre ce invatam si despre cat folosim din ce invatam. Creativitatea mea in acest text tinde spre zero, dar trebuie sa spun ca pentru a fi creativ, ajunge sa ii asculti pe ceilalti, sa ii privesti, sa le intelegi nevoile si sa le oferi bucurie, tristete, pasiune.

Iesind din rand.

Mick Jagger a inceput o facultate economica.

Sincer, vi-l imaginati pe contabilul Mick Jagger?