De cand anarhistii greci au aruncat cu sticle incendiare in banca la 5 mai, ucigand trei angajati, sediul Marfin a devenit un soi de altar ad-hoc. O gramada de buchete, ursuleti si mesaje de condoleante a crescut cu fiecare ora pe trotuarul din fata, pe masura ce atenienii treceau sa-si exprime regretele fata de cei ucisi nevinovati acolo. Oamenii asezau un trandafir si apoi ramaneau cu ochii la cladire sau citeau mesajele scrise de mana, lipite pe toata fatada. Privirea mea s-a dus spre un desen viu colorat, evident facut de un copil, care infatisa o cladire arzand si niste oameni inauntru care strigau "Ajutor! Ajutor!". Sub el era scris in greceste: "In ce fel de lume o sa cresc eu? Lidia, 10 ani". Buna intrebare, Lidia.

Banca Marfin a fost la 5 mai zona zero pentru criza globala. De indata ce imaginile cu angajatii bancii prinsi in incendiu au inundat canalele de stiri, s-au nascut si temerile ca Grecia nu va putea sa-si achite datoriile masive fata de marile banci. Aceasta a dus la o prabusire accentuata a monedei euro si a actiunilor bancilor europene. Prabusirea a fost accelerata apoi de vestile despre alegerile indecise din Marea Britanie si, in fine, toate acestea au stat la baza caderii bursei americane.

Si de aici as incepe si raspunsul pentru Lidia: "Cresti intr-o lume din ce in ce mai integrata, in care toti vom avea nevoie sa ne ghidam dupa crezul simplu al grupului ecologist Conservation International: <Ce se pierde dincolo se simte aici>".

Conservation International a inventat aceasta sintagma ca sa ne aminteasca ca lumea noastra naturala si climatul constituie un sistem strans integrat si cand speciile, padurile si viata oceanelor sunt afectate intr-o regiune, pierderea lor va fi in cele din urma simtita in alta. Si ce e adevarat despre Mama Natura este adevarat si pentru piete, si pentru societati. Cand grecii inghit miliarde de euro datorii, germanii trebuie sa scotoceasca pe sub saltele si sa-i salveze de la faliment, pentru ca toti sunt legati intre ei in Uniunea Europeana. Ce se pierde la Atena se simte la Berlin. Ce se pierde pe Wall Street se simte in Islanda.

Da, astfel de legaturi exista de ani buni. Dar azi atat de multi dintre noi sunt atat de mult interconectati cu celalalt si cu lumea! De aceea, Dov Seidman, CEO al LRN, care ajuta companiile sa-si defineasca o cultura etica, si coautor al cartii "Cum", sustine ca ne aflam acum intr-o "epoca a comportamentului".

Bineinteles, comportamentul a contat intotdeauna. Dar azi, spune Seidman, cum se comporta fiecare dintre noi, cum consumam, cum facem afaceri, cum construim sau nu construim increderea celorlalti conteaza mai mult decat oricand. Pentru ca fiecare dintre noi, fiecare dintre bancile noastre sau dintre companiile noastre are acum puterea de a afecta, in bine sau in rau, atat de multe vieti omenesti prin intermediul atat de multor canale - de la tranzactiile intra-day la ipotecile imobiliare, la Twitter si la terorismul favorizat de internet.

"Pe masura ce tehnologia ne-a facut tot mai interconectati cu altii din lumea intreaga, ea ne-a facut si mai interdependenti etic de altii din lumea intreaga", sustine Seidman.

Intr-adevar, intr-o lume in care cererea noastra de tenisi produsi in China creste, poluarea care topeste ghetarii din America de Sud, in care evaziunea fiscala din Grecia poate slabi euro, poate ameninta stabilitatea bancilor spaniole si poate cobori indicele Dow Jones, valorile si sistemele noastre etice va trebui in cele din urma armonizate la fel de mult ca si pietele noastre. Sau, ca sa spun altfel, pe masura ce devine mai dificil sa te aperi de iresponsabilitatea celuilalt, atat tu, cat si el trebuie sa deveniti mai responsabili.

Dar asta nu s-a intamplat. Am devenit absorbiti de gandirea pe termen din ce in ce mai scurt - de la gandirea trimestriala de pe Wall Street la cea pe ciclul-de-stiri-de-24-de-ore a politicienilor. Toti suntem acum traderi intra-day. Avem politicieni care gandesc la minut, incercand sa-i reglementeze pe bancherii care tranzactioneaza intra-day, toti fiind acoperiti de oamenii care posteaza mesaje pe Twitter.

Asa ca tot mai multi dintre noi ne comportam dupa ceea ce Seidman numeste "valori situationale". Fac orice permite situatia. Luati exemplul Goldman Sachs sau al British Petroleum. Opusul valorilor situationale, sustine Seidman, sunt "valorile sustenabile": valorile ce ne inspira comportamente care ne sustin literalmente relatiile cu ceilalti, cu comunitatile noastre, cu institutiile noastre, cu padurile, oceanele noastre, cu climatul. Fireste, ca sa contrabalansam aceasta epidemie de gandire situationala avem nevoie de reglementari mai multe si mai bune, dar avem nevoie si de mai multi oameni care sa se comporte mai bine. Reglementarile spun doar ce ai voie sau ce nu ai voie sa faci in anumite situatii. Valorile situationale te inspira sa faci ce trebuie in toate situatiile.

Cum sa facem mai multi oameni sa se comporte sustenabil in piata sau cu Mama Natura? Aceasta este o provocare educationala si de guvernanta. Reglementarile sunt impuse - valorile sunt inspirate, celebrate si proslavite. Ele trebuie sa vina de la mame si tati, profesori si preoti, presedinti si ganditori. Daca credeti ca se poate si altfel, va rog sa-mi scrieti. O sa-i las eu un bilet Lidiei.