“Era un evreu foarte pios pe nume Goldberg, care toata viata isi dorise sa castige la loterie. In fiecare sabat se ducea la sinagoga si se ruga: «Doamne, am fost un evreu credincios toata viata. Ce-ar fi asa de rau daca as castiga la loterie?». Dar extragerile loto treceau si Goldberg nu castiga. In fine, intr-un alt sabat, Goldberg se lamenteaza in fata cerului si spune: «Doamne, am fost pios atata vreme, ce trebuie sa fac ca sa castig la loterie?». Atunci se deschid cerurile si vocea lui Dumnezeu se aude: «Goldberg, da-mi si mie o sansa!

 

Cumpara-ti un bilet!». “I-am spus presedintelui acest banc pentru ca - citind presa araba si pe cea israeliana din saptamana anterioara - toata lumea parea sa-i spuna ce trebuie sa faca si sa spuna in Cairo, doar ca nimeni nu dadea de inteles cum vor actiona ei si cum vor face ceva diferit. Toata lumea vrea pace, dar nimeni nu vrea sa-si cumpere bilet. “Si noi la Casa Alba avem un banc”, mi-a spus presedintele. “Anume ca o sa spunem adevarul pana cand nici asta n-o sa mai mearga; si nicaieri altundeva nu e rostirea adevarului mai importanta decat in Orientul Mijlociu.” O parte esentiala a acestui mesaj, a mai spus el, ar fi: “Terminati-o cu mesajele intr-un fel spuse in spatele usilor inchise si intr-alt fel spuse in fata oamenilor”. Si a explicat: “Sunt o multime de tari arabe mai ingrijorate de faptul ca Iranul dezvolta o arma nucleara decat de reprezentata de Israel, doar ca nu o recunosc”. Sunt o multime de israelieni “ce recunosc ca drumul pe care merg in prezent este nesustenabil si ca trebuie sa ia unele decizii dure cu privire la asezarile de colonisti ca sa se ajunga la solutia a doua state, dar nu sunt destui dispusi sa recunoasca public aceasta”.

 

Sunt palestinieni care “recunosc ca instigarea perpetua si retorica negativa cu referire la Israel nu au adus beneficii pentru poporul lor” si ca “daca ar fi optat pentru o abordare mai constructiva si bazata pe o morala superioara”, le-ar fi fost mai bine astazi - doar ca n-o spun in gura mare. “Sunt state arabe care nu au ajutat cauza palestiniana decat cu multa demagogie” si cand vine vorba “sa scoata banul” ca sa ajute poporul palestinian, “nu mai sunt disponibile”.

 

Cand vine vorba despre Orientul Mijlociu, observa presedintele, “este un imens dans kabuki care se joaca la nesfarsit. Asta as vrea eu sa se opreasca. Ma voi duce si voi ridica oglinda si voi spune: . Liderii trebuie sa conduca si, sa speram, vor primi sprijin din partea propriilor cetateni”. 

 

A fost evident, dupa conversatia de 20 de minute, ca presedintele nu-si face iluzii ca un singur discurs va face mieii sa stea alaturi de lei. Mai degraba el priveste aceasta ca pe o parte a abordarii sale diplomatice, care suna cam asa: daca tot te duci in sufrageriile oamenilor, nu-ti fie frica sa pui o oglinda in fata a tot ce fac ei, dar fa astfel incat sa ti-i alaturi spunandu-le “Stiu cine sunteti si respect asta”. Vei ajunge macar sa creezi mai multa marja de actiune pentru diplomatia americana. Si nici nu stii cand poate sa fie de ajutor. “Dupa ce ai trimis inca 17.000 de militari in Afganistan, esti supus presiunii de a arata ca ceea ce faci nu are in spate doar forta bruta. Eu desfid mare parte din aceste critici. Daca ne angajam intr-un dialog direct cu arabii obisnuiti, iar ei vor fi convinsi ca noi nu lucram cu strategii ascunse, atunci atat ei, cat si liderii lor vor fi mai inclinati si mai capabili sa lucreze cu noi.”

 

La fel, presedintele a spus ca daca le cere liderilor germani sau francezi mai mult ajutor pentru Afganistan si Pakistan, “nu strica daca am o doza de credibilitate in randul cetatenilor germani si francezi. Sigur ca liderii vor fi la fel de constransi in decizii de bugete si de chestiunile de politica interna, dar misiunea lor va fi totusi mai usoara.”

 

O parte din batalia Americii impotriva extremistilor teroristi “implica schimbarea mentalitatilor celor din randul carora ei sunt recrutati”, a adaugat presedintele. “Si daca sunt cativa tineri si tinere de 22-25 de ani in Cairo sau in Lahore care aud un discurs de-al meu sau de-al altor americani si spun: , atunci poate ca tinerii vor fi mai putin dispusi sa se lase recrutati de un lider terorist.”

 

Eu cred ca e corect. Un prieten din Egipt mi-a deschis ochii: nu subestima ce seminte pot sa rodeasca atunci cand liderii americani nu doar isi promoveaza valorile, dar le si traiesc in mod evident. Obama a avut un discurs la Universitatea din Cairo. Cand tinerii arabi si musulmani vad un presedinte american care seamana cu ei, are un nume ca al lor, are musulmani in familie si vine in fata lumii si spune lucrurilor pe nume, asta e si mobilizator, dar si nelinistitor in acelasi timp. Oamenii se intreaba: “De ce omul acesta care arata ca oricare altul de pe strada de aici este liderul lumii libere, iar noi nici macar nu putem atinge libertatea?”.

 

Nici nu stiti unde se poate ajunge.