Le propun tuturor un curs practic de resuscitat distrugeri - sa ia un baros zdravan si sa isi izbeasca masina cu el, ca indianul dintr-o reclama mai veche, pana obtin un Ferrari nou-nout. Si pe urma sa ne impartaseasca experienta capatata. Nu-i vorba si fara falsa modestie am fost printre primii care au vanturat ideea cu oportunitatile in Romania in contextul actualei crize - verificati, bateam campii despre asta prin toamna anului trecut si, in plus, cred sincer ca este un fenomen real, care s-a intamplat si in anii ‘30 si in ‘70 si in ‘80 si se va intampla si acum.

Dar nu cred ca este un fenomen de masa si nu are nicio sansa de reusita in cazul unui bizon care citeste/aude despre ce si cum si isi propune “...de la trei la trei jumate ma gandesc cum sa valorific criza in interesul meu si pana la patru ma umplu de bani...”. Ii propun acum bizonului sa lase oportunitatile crizelor pentru altii, mai norocosi, mai isteti si mai scoliti si sa se concentreze pe ceva mai concret, de exemplu pe o serie de ocupatii pe care criza le face din ce in ce mai necesare in Romania. Ocupatii care au drept scop major combaterea stresului, major de altfel, de a fi locuitor al Romaniei, cu tot ce tine de aceasta - lucruri pe care le cunoasteti cat se poate de bine.

Le spun ocupatii pentru ca nu sunt numai meserii; prima categorie este cea a activistilor care sa asigure comunicarea societatii civile cu politicul si cu economicul. Exista in prezent o serie de insi care activeaza in respectiva zona, dar intr-o forma vag si pretios elitista, cu vizibilitate incetosata si audienta spre zero. Veti intelege ce vreau sa spun daca ii vom compara pe respectivii lideri ai societatii civile cu, de exemplu, vizibilitatea sefilor de sindicate, cateva personaje care dau definitia eternitatii mult mai bine decat Blaga. Mi se pare, din reactiile tot mai frustrate si mai nemultumite ale oamenilor la articole, declaratii sau aparitii publice ale politicienilor, ca se impune tot mai mult constituirea unei interfete, a unui grup de activisti (parca nu mai suna asa rau, dupa 20 de ani de la revolutie), grup care sa asigure, bataios si elegant si fara prea mari menajamente, dar in mod cat mai corect comunicarea cu elita politica (asta chiar suna rau, dupa 20 de ani de la revolutie).

Comunicare insemnand mai mult decat ceva articole prin reviste si ceva studii pe granturi: o presiune constanta, inteligenta si artagoasa, mentinuta fie prin cate o manifestatie civilizata sau poate un flash mob prin Piata Victoriei sau poate un canal TV mai putin comercial si sprijinit financiar de toti patronii nemultumiti din Romania, ba un ziar distribuit gratuit, cate un grafitti inteligent, bloguri, twittere si cate si mai cate. Repet, constant, inteligent si artagos. Stiu, desigur, ca in cocleala din Romania un asemenea demers se poate transforma usor fie intr-o lupta pentru putere si reusita sociala tembela, fie intr-un instrument de manipulare. Dar cred ca inertia si lipsa de initiativa si resemnarea sunt mult mai periculoase si ca, mai devreme sau mai tarziu, democratia reala chiar va functiona. Ceva ce a licarit prima oara dupa vestitul articol “J’accuse” al lui Emile Zola, a continuat cu visul lui Martin Luther King si s-a implinit in lupta lui Ralph Nader cu gigantii producatori de automobile din Statele Unite. Scriam de curand de o alta lipsa a societatii romanesti - cea a avocatilor.

De faptul ca avem foarte buni specialisti, experti in legislatie sau business sau procese penale si civile, citati in reviste si chemati le televiziuni, dar ne lipsesc avocati care sa ajute cetateanul simplu in cazul in care a fost nedreptatit. Avocati cu o atitudine proactiva, deschisa si intelegatoare, aflati in curtea furnizorului de utilitati, in salonul spitalului sau pe holurile institutiilor statului, avocati care sa-i desluseasca clientului clauzele contractuale pentru care semneaza. Si cred, sper ca societatea romaneasca, cinica si cruda cu cei ce nu stiu sa se apere, fie ei consumatori, intreprinzatori, pietoni sau soferi, medici sau pacienti, s-ar insanatosi in cazul in care nedreptatea ar fi taxata corespunzator.

Si tot acum, in vremuri de criza, ar trebui adaptat si conceptul de consultant financiar. Pentru ca pe un loc fruntas in topul mesajelor catre redactie sunt cele de ajutor - “in ce sa investesc o anumita suma?, ce actiuni recomandati?, ce fel de firma sa fac?”, ale unei clase ce tinde sa devina de mijloc, care in contextul crizei isi constientizeaza nesabuintele de pana acum si care cauta sa se puna la adapost. Si activistii sociali si avocatii si consultanta financiara, la care indraznesc sa mai adaug o categorie, cea a lobby- stilor - o zona a politicii si afacerilor la care europenii cam fac urticarie, dar de serviciile careia se folosesc, intr-o forma sau alta - ar trebui sa iasa din zona clientilor de lux si sa adopte o atitudine cat mai prietenoasa fata de cei care, asa cum spuneam mai sus, tind sa devina clasa de mijloc.