VIOREL PANAITE (managing partner Human Invest)

Modul în care este folosită puterea reflectă maturitatea individuală şi, în acelaşi timp, managerială. Urmărirea efectelor pozitive maturizează, dar jocurile de putere nu fac altceva decât să reflecte infantilism. Indiferent de vârstă. Urmărirea statutului adus de poziţie, a titlurilor, a privilegiilor, a intereselor personale arată doar un nivel scăzut de maturitate. Jocurile de putere blochează creşterea, subminează autonomia şi suprimă sentimentul libertăţii, scad calitatea relaţiilor de susţinere reciprocă şi cooperare. Puţini ştiu că aceleaşi efecte apar la toţi cei implicaţi şi fiecare parte este afectată în egală măsură: inclusiv cei care abuzează de putere.

Sentimentul de afiliere, calitatea relaţiilor şi a conectării, bucuria de a fi în compania altora fără a avea un anumit scop, sprijinul reciproc sunt nevoi psihologice de bază care reflectă umanismul, limitează abuzul de putere, arată intenţii mature şi hrănesc creşterea. În ce fel îşi subminează propriul sentiment de libertate şi autonomie un manager care îşi foloseşte puterea din dorinţa de a avea totul sub control şi ca nimic să nu se poată face fără implicarea sa directă în execuţie? Sau unul care dă vina pe niveluri superioare de management ale organizaţiei?

Care este calitatea experienţei cu care se hrăneşte un membru al echipei când foloseşte o formă a puterii şi arată dezinteres într-o şedinţă sau când blochează dialogul şi colaborarea sub pretextul unor întrebări de clarificare? Ce ocazii de energie şi aer proaspete ratează un manager când foloseşte o formă a puterii pentru a limita opţiunile propuse de un subordonat atunci când ele nu se încadrează în preferinţele sale? Folosirea puterii are efecte sănătoase în foarte puţine cazuri. Dorinţa de a avea putere corupe şi slăbeşte. Dorinţa de putere alimentează şi generează conflicte. Dorinţa de a arăta orice formă de putere este în primul rând autodistructivă.

CUM SĂ-ŢI LIMITEZI DORINŢA DE A AVEA PUTERE?

Caută să susţii un scop comun, mai înalt decât cel individual. Diversifică modul în care te uiţi la intenţiile, activităţile şi acţiunile în care eşti implicat. Explorează motivele şi scopul activităţii: ce forme ale puterii descoperi printre ele? Ce alt scop social, mai înalt, mai nobil, ar putea sprijini acţiunea ta? Ce poţi susţine dincolo de dorinţa de a arăta putere personală sau dincolo de interesele echipei tale? Care din credinţele şi valorile tale ar putea să întărească această nouă perspectivă?

Caută ocazii pentru a-ţi observa, a-ţi recunoaşte şi a împărtăşi cu onestitate ceea ce simţi. Momentele de feedback cu un membru al echipei, de exemplu, sunt o ocazie excelentă de a arăta deschidere şi a-ţi împărtăşi cu onestitate sentimentele subordonaţilor. Cum te-au făcut să te simţi atunci când au făcut ceva de calitate, dar şi când au promis ceva şi nu s-au ţinut de cuvânt. Împărtăşirea unei emoţii e o dovadă de curaj şi reflectă o relaţie de încredere mare, de parteneriat.

Arată grijă pentru cei din jur şi lasă-i să aibă grijă de tine. Alocă atenţie totală, reînvie-ţi curiozitatea pentru cine sunt oamenii dincolo de raporturi ierarhice, titluri, ranguri şi poziţii. Bucură-te de compania celui de lângă tine şi fii deschis şi conectat la felul acestuia de a vedea lumea, fără a judeca. Arată-ţi recunoştinţa pentru prezenţa sa în jurul tău, pentru disponibilitatea de a te ajuta şi lasă-te ajutat apreciind această intenţie.

De-a lungul anilor şi datorită profesiei am avut discuţii sincere cu foarte mulţi oameni care erau fie în căutarea puterii, fie „aflaţi încă la putere”, fie făcuseră un pas înapoi sau erau ieşiţi la pensie după mai mulţi ani într-o poziţie de putere. Concluzia la care am ajuns este că unele din cele mai îndrăzneţe acte de maturitate pentru un manager este să-şi recunoască momentele în care face abuz de orice formă a puterii pe care o deţine, să fie deschis să-şi simtă cu onestitate emoţiile din acel moment şi să aleagă dintre multitudinea de reacţii pe care le-ar putea avea pe cele prin care serveşte un scop comun, modelează valori comune şi prin care pune în valoare calităţile şi punctele tari ale celor din jur.