Opinie de Simona Ispas, doctorand, membru în grupul de lucru în sănătate ocupaţională al facultăţii de psihologie şi ştiinţele educaţiei din cadrul Universităţii din Bucureşti, precum şi psiholog clinician

Legătura dintre venit şi satisfacţie.

Timothy A. Judge (http://www.timothy-judge.com/), un profesor de la Universitatea din Florida, a publicat în 2010 o metaanaliză ce s-a centrat pe relaţia dintre banii primiţi de angajaţi si satisfacţia lor la locul de muncă.

Rezultatele sunt surprinzătoare: angajaţii extrem de bine plătiţi nu sunt cu mult mai satisfăcuţi de locul lor de muncă decât cei prost plătiţi. Mai mult, relaţia dintre salariu si satisfacţia faţă de plata primită nu este extrem de puternică. Cu alte cuvinte, persoanele plătite bine sunt doar cu puţin mai mulţumite de salariul lor decât cele prost plătite.

De ce se întâmplă acest lucru? Un posibil răspuns ar fi modul în care oamenii se adaptează la context. Spre exemplu, chiar dacă un angajat poate fi extrem de satisfăcut imediat după ce primeşte o mărire de salariu sau se angajează pe un post foarte bine plătit, cu timpul se va obişnui cu noul statut financiar şi va începe să se concentreze pe alte aspecte, precum beneficiile, relaţiile cu colegii sau cu supervizorul, birocraţia etc. La fel, un angajat cu venit scăzut se va obişnui cu nivelul său salarial şi se va concentra, la rândul sau, pe alte arii care îi pot aduce satisfacţie.

Ce altceva poate aduce satisfacţie angajaţilor?

Satisfacţia la locul de muncă nu este legată doar de nivelul de salarizare. Din contră, angajaţii raportează un nivel mai crescut de satisfacţie atunci când sunt trataţi corect de către supervizori sau când primesc feedback pozitiv, când beneficiază de echipamentele necesare să-şi îndeplinească atribuţiile cu succes sau când au un spaţiu adecvat de lucru. Mai mult, atunci când angajaţii simt că munca lor contează, că meritele lor sunt recunoscute sau că îşi pot folosi abilităţile, ei raportează un nivel mai crescut de satisfacţie.

Ce pot să fac pentru angajaţii mei?

Chiar dacă la prima vedere pare că salariul nu contează, lucrurile nu sunt atât de simple. Organizaţiile trebuie să găsească un echilibru optim: dacă salariul nu este puternic asociat cu satisfacţia angajaţilor, acest lucru nu înseamnă că banii nu sunt un motivator puternic.

În acest sens, există o serie de măsuri pe care organizaţiile le-ar putea lua în considerare pentru a menţine ridicat nivelul de satisfacţie a angajaţilor. În primul rând, pot fi avute în vedere alte arii care conduc la un nivel ridicat de satisfacţie: traininguri pentru angajaţi şi manageri cu privire la comunicare şi feedback, crearea unui mediu de lucru primitor, oferirea de beneficii suplimentare (spre exemplu abonamente la săli de fitness, acces la servicii medicale private) sau menţinerea unei atitudini deschise faţă de un program flexibil, în măsura în care acest lucru este posibil.

Şi mai interesant pentru organizaţii este că gradul de satisfacţie a angajaţilor depinde de venit în măsura în care venitul persoanei e diferit de al celorlalţi. Cu alte cuvinte, dacă un angajat primeşte un salariu mai mare ca urmare a creşterii economice naţionale, împreună cu majoritatea celorlalţi oameni, nivelul său de satisfacţie nu va creşte. Dacă, pe de altă parte, este plătit sub nivelul colegilor săi, atunci nivelul său de satisfacţie va fi substanţial scăzut, ca urmare a acestei discrepanţe.

De aceea, organizaţiile trebuie să acorde importanţă corectitudinii plăţilor acordate, astfel încât să nu existe diferenţe majore între angajaţi cu atribuţii similare şi care performează la fel. De asemenea, salariul trebuie în mod constant raportat la nivelul pieţei – dacă nivelul general de salarizare creşte, un angajat care este plătit la fel ca la început va avea un nivel de satisfacţie din ce în ce mai scăzut

De ce contează satisfacţia angajaţilor?

Satisfacţia este un construct asociat cu măsura în care angajaţii decid să îşi dea demisia de la locul de muncă. Practic, e o probabilitate mai mare ca angajaţii nemulţumiţi să plece.

Mai mult, există o probabilitate mai scăzută de a lipsi în mod frecvent de la serviciu în cazul angajaţilor satisfăcuţi, precum şi o probabilitate mai scăzută de a fi implicaţi în accidente de muncă.

Poate cel mai important, angajaţii cu un nivel ridicat de satisfacţie au o stare de sănătate fizică şi psihică mai bună decât colegii lor mai puţin satisfăcuţi.

Per ansamblu, toate aceste urmări se traduc în costuri pentru organizaţie. Din acest motiv, creşterea nivelului de satisfacţie a angajaţilor este de ajutor pentru organizaţie, nu doar pentru indivizi.

Cum pot eu să contribui?

Chiar dacă au fost făcute cercetări privind satisfacţia angajaţilor, multe lucruri sunt încă necunoscute. Mai mult, majoritatea cercetărilor sunt efectuate pe populaţia din SUA sau Europa de Vest, iar concluziile acestora pot să nu fie valabile pentru alte ţări.

Dacă vrei să contribui, îţi poţi dedica 10 minute din timpul tău pentru a completa o serie de chestionare (https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSd4P-DpXFWKAyKHzROEzFYXI3NnbNymnooTAVNq7L3V3oISyg/viewform?usp=sf_link)  care pot ajuta cercetătorii sa înţeleagă mai bine acest fenomen la nivel naţional.

Simona Ispas este doctorand al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii din Bucureşti, precum şi psiholog clinician. Interesele sale de cercetare sunt sănătatea ocupaţională, influenţa factorilor de mediu asupra sănătăţii fizice şi psihice şi evoluţionismul.