Sunt naivi cei care mai cred ca retelele de interlopi se pot dezvolta oriunde pe planeta fara sprijinul politistilor. Ceilalti, carora le e clara simbioza dintre cele doua parti, situatia le-a devenit pur si simplu indiferenta. In lipsa unei atitudini ferme din partea cuiva, a oricui, tupeul iese imediat la iveala. Poate de aceea ne-a fost dat sa auzim saptamana aceasta, din gura lui Soric, seful politiei de la Neamt, afirmatii care intr-o tara normala ar fi iscat cutremure. "De ce e interlop Mararu? Pentru ca dadea bani la oameni si le lua camata? Sunt si procurori care dau!". Tupeu.

Nu o spune tanti Rodica de la trei, nici baiatul care aduce ziarele, ci replici de acest gen ies din gurile capilor politiei. Singura problema a lui Mararu e ca si-a luat un glont in cap, in timp ce statea la o cafea la pranz in centrul orasului Piatra Neamt. Un loc ideal pentru a fi asasinat. Si, mai mult, nici nu se putea preveni, pentru ca politia n-avea cum sa previna asa ceva, iar ordinea publica e "altceva". Tupeu.

Intrebat la ce procurori se refera cand vorbeste de camatarie, Soric spune ca afirmatia sa are "caracter general" si ca putea vorbi despre bani dati cu camata de tamplari sau medici. Tupeu.

Si daca sefii politiei pot face afirmatii cu <caracter general>, spun si eu, ca politistii sunt tampiti. Nu ma refer la politisti, puteam sa spun la fel de bine pompieri sau frizeri.

Chiar daca statea gard in gard cu interlopul ucis si a locuit trei luni in casa pe care Mararu avea sa o cumpere, comisarul nu are nicio legatura cu el. Doar s-a adresat unei agentii imobiliare care i-a gasit intamplator casa. "Ce vina am eu?", se intreaba Soric. Tupeu.

In debutul unei conferintei de presa, Soric anunta ca IPJ Neamt a prins criminalul, "in exclusvitate", in numai 24 de ore, cu ajutorul SRI si DGIPI, chiar daca l-a gasit in casa bunicilor, un loc la care nu s-ar fi putut gandi nimeni, numai "oamenii legii". Tupeu.

La tot acest circ televizat, am ramas mut. Mut a ramas si seful Politiei Romane, chestorul Petru Toba, cel de care depinde soarta subalternului Soric. Singura voce din Ministerul de Interne, cea a chestorului Fatuloiu, a cerut demiterea ambilor in cel mai scurt timp sau a amenintat cu propria plecare. Insa amenintarea sa n-a avut replica. Auzind ca Fatuloiu ii cere demisia, Soric ofera inca o mostra de tupeu.

Demiterea n-ar avea legatura cu faptul ca interlopii isi trag gloante-n cap in cafenelele de sub Pietricica, ci cu faptul ca dupa patru ani de functie o persoana "se rutineaza" si nu mai da rezultate la valoarea initiala, invocand, chipurile, un proiect al secretarului de stat Fatuloiu.

Si cand tupeul devine penibil se recurge la mila. In lacrimi prin care ridicolul ajunge pana la cer, Soric spune ca face parte dintr-o familie de onoare si nu va permite nimanui sa-i terfeleasca numele. Mai mult, le reproseaza jurnalistilor ca nu l-a intrebat nimeni de ce are Ordinul Virtutea Militara in grad de Comandor cu insemne pentru razboi sau de ce a terminat <un liceu de matematica-fizica "Costache Negruzzi" in Iasi>.

Dat fiind ca in mainile acestui domn, sef al Politiei, sta siguranta a sute de mii de oameni deduc un singur lucru. Tot ce s-a intamplat in ultimii douazeci de ani in Romania arata ca tupeul e ingredientul principal al succesului pe toate planurile.

La ora scrierii acestui text, Mararu era condus pe ultimul drum de colegii lui care dau bani cu camata din intreaga tara. Nu le-am spus interlopi ca sa nu se supere Soric. Dumnezeu sa-i ierte!