Ne vom trezi cu o moneda si mai slabita, o inflatie galopanta, o continuare a agoniei din ultimul an a bancilor si a firmelor de brokeraj? Sau toate cele de mai sus.

Tineti aproape, pentru ca vom afla in curand. Si n-o sa fie deloc placut. Cand au fost de acord sa garanteze o linie de credit care sa permita JP Morgan sa preia controlul Bear Stearns, Rezerva Federala (Fed) a admis ca nu trebuie lasata sa dea faliment nicio firma importanta cu un portofoliu de obligatiuni ipotecare sau imprumuturi acordate emitentilor de ipoteci. A fost cel mai explicit semn al doctrinei salvarii pe care tinde s-o imbratiseze Fed si care a fortat deja pana acum mariajul dintre Bank of America si Countrywide Financial.

Dar de ce trebuia salvata banca Bear Stearns? Beneficiarul acestei rascumparari, va amintiti, a jucat adesea in zonele gri ale Wall Street-ului, avand o abordare dura si agresiva. Pana cand au intervenit organismele de supraveghere in 1996, Bear Stearns a fost libera sa furnizeze bilanturile sale contabile si situatia financiara catre doua obscure firme de brokeraj, Stratton Oakmont si A.R. Baron, albind tranzactiile dubioase cu actiuni.

Si ca unul dintre cei mai mari jucatori din afacerile cu obligatiuni ipotecare de pe Wall Street, Bear a oferit linii de credit generoase unor creditori ipotecari de pe piata secundara cu renume de stalpi ai societatii, ca New Century (acum in faliment). Bear detine si EMC Mortgage Servicing, unul dintre cei mai agresivi dealeri de obligatiuni ipotecare secundare de pe piata.

Scaderea valorii contabile a obligatiunilor tip Alt-A pe care le-a subscris Bear arata si ca practicile sale de creditare au fost foarte relaxate in timpul boom-ului imobiliar. In februarie, potrivit datelor culese de Bloomberg, 15% din aceste imprumuturi din cadrul portofoliului de obligatiuni subscrise de Bear aveau intarzieri la plata mai mari de 60 de zile sau erau deja in faza de executare a ipotecii. Pentru comparatie, valoarea medie a acestui indicator pe ansamblul pietei este de 8,4%.

Sa nu uitam ca Bear Stearns a pierdut vara trecuta miliarde din banii clientilor sai, dupa ce doua din fondurile sale speculative care investisera masiv in obligatiuni ipotecare s-au prabusit. Si compania a incercat sa bage pe gatul publicului propriile obligatiuni toxice pe care le detinea, intr-o oferta initiala de actiuni a unei companii numita Everquest Financial. Din fericire, aceasta nu s-a mai realizat in cele din urma.

Amintiti-va si ca, in 1998, cand fondul de investitii Long Term Capital Management a cerut sa Fed sa-l salveze de la faliment, Bear Stearns a refuzat sa raspunda apelului bancii centrale. Jimmy Cayne, directorul executiv de atunci al companiei, le-a spus celor de la Rezerva Federala sa plimbe ursul.

Si totusi, Bear Stearns, asemanata de unii cu versiunea moderna a Drexel Burnham Lambert, banca de investitii care a falimentat in anii ‘80 dupa ce a riscat cu obligatiuni neperformante, este salvata. Dar deznodamantul diferit al cazurilor lor arata ca suntem intr-o situatie cu mult diferita si mai periculoasa decat cea de la sfarsitul anilor ‘80.

“De ce sa nu facem un exemplu din Bear Stearns, acesti baieti nemilosi, fara scrupule?” intreaba William A. Fleckenstein, presedinte al Fleckenstein Capital din Issaquah, Washington si coautor al cartii “Baloanele lui Greenspan: epoca ignorantei la Rezerva Federala”. “Acum e cel mai bun moment sa dam un exemplu, dar celor de la Fed nu le pasa. Suntem o Tara a Salvarii.”

Si chiar asta suntem. Dupa ani de zile in care nu le-am permis niciuneia dintre institutiile noastre financiare sa se prabuseasca, ele au ajuns uriase, astfel incat nimeni nu mai poate fi lasat sa se scufunde sub valuri. Altfel, tsunami-ul ar matura fondurile speculative, bancile si alte firme de brokeraj. Daca Bear Stearns s-ar prabusi, spre exemplu, aceasta ar insemna o vanzare masiva de obligatiuni ipotecare si de alte active pe o piata care e deocamdata inghetata si in care cumparatorii nu se arata. Un asemenea val de vanzari ar forta celelalte institutii care au in portofolii aceleasi tipuri de obligatiuni sa-si lichideze pozitiile, ceea ce in final ar genera mai multe falimente.