Asadar, avem in esenta varianta social-democrata, a unui sistem de impozite diferentiate, complicat de administrat si descurajant pentru capital, cu scutiri si reduceri pe de o parte si majorari de cealalta parte pentru cei cu venituri mari, si varianta liberala, cu o reducere generala a taxelor si a impozitelor si cu surse total ipotetice de compensare a pierderilor de incasari la buget, cel putin pentru prima jumatate de an.

Ceea ce i se reproseaza opozitiei (de fapt fiecaruia dintre cele doua partide) e ca n-a cultivat institutia unui guvern din umbra, capabil sa urmareasca si sa replice pas cu pas la fiecare masura a Guvern;lui si sa propuna pe loc solutiile alternative, in loc ca ele sa reiasa de pe bloguri sau din conversatii speciale cu jurnalistii, asa cum a fost cea de fata. Cum insa ambele partide tind sa inclina (sau macar sa nu excluda) solutia unui guvern de tehnocrati, raspunderea pentru solutiile propuse si necesitatea de a raspunde aplicat masurilor Guvernului se dilueaza in buna masura.

Noi, deocamdata, ne abtinem sa tragem vreo concluzie, intrucat nici actualii guvernanti nu exclud majorarea cotei unice de impozitare ori renuntarea la ea - ceea ce ar demola insusi pilonul de baza al filozofiei lor economice - si nici cresterea TVA si taierea masiva a cheltuielilor cu personalul bugetar nu si-au facut efectele in economie.

Dar cele de mai sus merita "puse la dosar" si tinute minte, fie si doar pentru a evalua, peste cateva luni de zile, realismul economic al unei opozitii care, pentru moment, pare sa se opuna absolut tuturor masurilor de austeritate luate de Executiv, cu motiuni si contestari, dar care in acelasi timp nu pare deloc sa doreasca sa ajunga prea repede la guvernare.