Guvernarea prin ordonanţe – trenuleţ a atins noi culmi prin publicarea celei mai recente în seara de Revelion. Faptele se ştiu – Guvernul a adoptat o atare ordonanţă de urgenţă pe 30 decembrie, după ce pe 29 au prezentat, unui Consiliu Naţional Tripartit întrunit în grabă, un alt text, care nu conţinea nicio modificare de impozite şi taxe. În discursul public al miniştrilor, trenuleţul a fost rebotezat “ajustare multi-sectorială”. Printre altele, textul adoptat conţine eliminarea facilităţilor fiscale pentru IT-işti, agricultori şi constructori. Evident, niciun studiu/estimare de impact, zero. Urgenţa iarăşi nu e clară, că doar calculele despre veniturile şi cheltuielile bugetare sunt demult ştiute la Ministerul de Finanţe.

Probabil Guvernul şi-a făcut socoteala că toată chestiunea va fi îngropată în numărătoarea inversă de Revelion, uitată pană la Sf. Ion şi de luni toată lumea vine la treabă, pentru că cineva trebuie să muncească, să plătească impozite şi facturi, contribuţii la stat pentru sănătate şi pensii, meditaţiile copiilor şi abonamentele private de sănătate.

Guvernul, prin vocea vicepremierului Tanczos Barna, vine acum şi ne împărtăşeşte impresiile despre cele trei industrii lovite de tren(uleţ): pe scurt, constructorii sunt bine, le mai dă statul contracte (deci să nu zică nimic); IT-ştii sunt stabili şi robuşti; agricultorii au mai primit bani la inundaţii, la una-alta, şi Doamne-ajută să avem un an agricol bun.

Mediul privat nu îşi permite decizii bazate pe impresii şi rugăciuni – sunt în joc locuri de muncă, contracte cu clienţii, furnizori de plătit, bugete de livrat către acţionari. Şi da, impozite de dat la stat, dar nu mărite peste noapte.

Sunt două lucruri care trebuie subliniate, unul general, despre această metodă contraproductivă de guvernare, şi al doilea despre faptele şi cifrele cu adevărat relevante, pe care Guvernul ar fi trebuit să-şi întemeieze deciziile (mă voi referi doar la sectorul IT, pentru acesta avem cifre şi informaţii certe, nu impresii).

1.Măsura privind anularea facilităţii fiscale pentru o parte din angajaţii din sectorul de IT a fost făcută fără consultarea partenerilor sociali – mediu de business şi angajaţi -  şi cu ignorarea Legii responsabilităţii fiscale, care prevede că orice modificare fiscală trebuie făcută cu cel puţin 6 luni înainte de aplicare. Avem deja semnale de la companii că vor acţiona în judecată Guvernul pentru încălcarea Legii responsabilităţii fiscale.

Semnalele dinspre companii vorbesc şi despre îngrijorarea clienţilor lor, care au la rȃndul lor dificultăţi şi nu pot accepta creşteri de tarife în mijlocul proiectelor, despre şocul acţionarilor, care n-au mai pomenit aşa ceva într-o jurisdicţie din Uniunea Europeană, despre dezamăgirea şi furia angajaţilor, despre bugete anuale aruncate în aer.

2. Guvernul şi Ministerul de Finanţe ar trebui să se preocupe de impactul de ansamblu al unei măsuri fiscale asupra bugetului de stat şi asupra economiei naţionale.

Dacă ar face acest lucru, ar vedea că vorbim de o măsură pro-ciclică, de natură să scadă contribuţiile la buget ale sectorului de IT în perioada următoare.

Iată de ce: sectorul IT, deşi robust, este într-un moment de stagnare, aşa cum arată cifrele de la jumătatea anului 2024. Deja în 2023 creşterea nominală a industriei s-a redus cu două treimi faţă de anul precedent şi numărul de angajaţi s-a redus în acelaşi an cu 10.000. De ce? Pentru că sectorul IT romȃnesc este un exportator net, prin urmare scăderea cererii pe pieţele globale a afectat puternic industria. Guvernul precedent a ratat oportunitatea de a accelera digitalizarea, deşi cu finanţări asigurate prin PNRR şi alte programe europene, prin urmare nu a susţinut o piaţă internă pentru industria locală.

Într-un moment de stagnare, normal este să găseşti stimulente suplimentare pentru o industrie cu un impact major în economie azi, cȃnd nu există competitivitate fără digitalizare. Mai ales că sectorul de IT este deja contributorul numărul 2 dintre sectoarele economice la totalul taxelor şi impozitelor plătite.

Eliminarea facilităţii, ea singură, va reduce profitabilitatea sectorului cu o treime, aşa cum am arătat în studiul din octombrie 2024, Impactul industriei de IT&C asupra economiei romȃnesti. Prin urmare sumele încasate la buget din impozitul pe profit se vor diminua proporţional.

Mai mult, încă din 2022, companiile de IT erau în top 5 contributori la bugetul de stat prin TVA-ul plătit. Ce înseamnă afaceri în scădere? Mai puţin TVA plătit la buget.

IT-iştii sunt contributorul numărul 1 la bugetele de asigurări sociale – circa 56.000 lei/IT-ist în anul 2023. Mai puţini angajaţi în IT, eventual salarii mai mici – mai puţini bani la buget.

Cȃt despre impozitul pe venit? Sumele încasate de buget vor fi nesemnificative (dar şi ele în scădere din cauza scăderii numărului de angajaţi) şi, oricum, la bugetul de stat s-ar încasa 22% din aceste sume mici, restul mergȃnd la bugetele locale ale oraşelor şi judeţelor unde companiile au sediul, adică în principal oraşele mari, deja foarte dezvoltate.

Şi asta în condiţiile în care sectorul IT este singurul cu o productivitate orară peste media europeană şi în condiţiile în care exportul net al sectorului doar în ultimii 5 ani a adus Romȃniei 20 de miliarde de euro. Un sector care şi într-un an dificil ca 2023 a livrat o valoare adăugată brută în creştere cu aproape 20% faţă de anul precedent. Un sector care cu o contribuţie directă în PIB de 8%, are o contribuţie totală de peste 14%, indirect şi indus. Un sector care susţine prin efectele direct, indirect şi indus circa 15% din toate locurile de muncă din economie.

Cu alte cuvinte, Guvernul a eliminat peste noapte o facilitate cu un cost foarte mic pentru buget, care şi-a dovedit eficienţa economică, şi va pierde mult mai mult în termeni de bani la buget, dezvoltare economică şi locuri de muncă.

Revenind la impresii şi percepţii, mai miră pe cineva în acest context că încrederea în diverse profesii din ultimul sondaj IRES înregistrează pe locul 2 specialiştii IT, cu peste 70%, iar politicienii rămȃn pe ultimul loc, cu 10%?