Dacă aţi vrut să creaţi muzică, dar nu aţi avut niciodată îndemânarea necesară de a cânta la un instrument, acest lucru ar putea deveni mult mai simplu cu ajutorul acestor mănuşi. Mi.mu Gloves este un proiect la care cântăreaţa britanică Imogen Heap a lucrat din 2010 alături de o echipă de şapte oameni, din care face parte şi Kelly Snook, pentru ca muzicienii să scape de constrângerile tradiţionale de a interpreta muzică electronică live. Mânuşile sunt un fel de mini-computere care controlează muzica prin conexiune wireless, bazându‑se pe gesturi programabile. Kelly Snook a fost invitată ca speaker la Bucharest Technology Week săptămâna trecută şi am avut ocazia să stau de vorbă cu ea câteva minute.

Fiecare mănuşă este dotată cu o serie de senzori, de-a lungul degetelor şi la încheietură, ce urmăresc poziţia, mişcarea şi viteza mâinii utilizatorului. Fiecare mişcare este înregistrată de senzori, apoi informaţia este trimisă, prin Wi‑Fi, către un software ce permite utilizatorului să programeze anumite comenzi în funcţie de ce vor să facă.

De exemplu, poţi programa mănuşile astfel încât să trebuiască doar să-ţi ridici mâna şi volumul din boxe să crească. Sau dacă vrei să adaugi un filtru unui sunet, tot ce trebuie să faci e să deplasezi mâna spre stânga. „Poţi realiza diferite înlănţuiri de sunete şi să le grupezi în seturi şi poţi trece de la un set la altul printr-un gest predefinit. De exemplu, aici sunt la începutul cântecului şi atunci când fac pumn mâna stângă ridicată trece la următorul set, dacă fac asta din nou trece la următoare la secţiune şi tot aşa“, îmi explică Kelly arătând spre laptopul de lângă ea. Practic este ca şi cum ai manipula un material fizic, sculptându-l, ceea ce vă poate aduce aminte de Theremin, instrumentul muzical electronic inventat de Leon Theremin în 1919, care putea fi utilizat fără a fi atins.

Snook a lucrat ca cercetător în cadrul NASA pentru mai bine de 18 ani, este pasionată de muzică şi arte de mică şi a produs şi compus muzică şi în perioada când lucra la agenţia aerospaţială americană. A ales să plece de la NASA în 2010 şi să lucreze cu Imogen Heap ca tehnician de sunet în studio şi asistent muzical şi au început treaba la mănuşi. „NASA reprezintă o slujbă de vis pentru foarte multă lume, dar jobul visurilor mele este ceea ce fac acum“, spune Snook.

În momentul de faţă se preocupă de dezvoltarea conţinutului creativ pentru produs şi participă la dezvoltarea designului, dar lucrează şi în mediul academic, tot în domeniul muzicii şi tehnologiei, pentru că face cercetare la Universitatea Brighton, Marea Britanie. Are şi un studio de muzică, numit Its Not Rocket Science Studios.

Despre produs spune că se află într-o stare foarte avansată şi pregătesc şi o variantă pentru producţie în masă „pe care sperăm să o lansăm cândva anul viitor, dar asta depinde de ce fel de investiţii atragem“.

În momentul de faţă mănuşile sunt create de mână şi se vând cu 5.000 de lire sterline. Este de aşteptat, atunci când aceste mânuşi vor intra în producţie de serie, ca preţul să scadă la jumătate, potrivit lui Kelly Snook. Echipa a avut o campanie de Kickstarter în 2014, dar a fost un eşec, reuşind să strângă doar 132.000 de lire sterline din obiectivul de 200.000.

Până în prezent s-au vândut 25 de perechi de mânuşi, iar unul dintre utilizatorii celebri, excluzând-o pe Heap, este Ariana Grande, care foloseşte produsul în concertele live.

Ideea pentru un asemenea produs, spune Kelly, i-a venit lui Imogen Heap în timp ce se afla în vizită la Kelly la MIT, „unde a văzut-o pe o colegă de-a mea utilizând o pereche de mănuşi asemănătoare pentru unul dintre cursurile ei de acolo. Când a văzut mănuşa a fost uimită şi s-a gândit la numeroasele utilizări pe care un astfel de device l-ar putea avea în muzică“.

Cu toate acestea, un astfel de produs nu s-ar limita doar la muzică, forma de interactiune putând avea şi alte aplicaţii: controlul roboţilor (Mănuşile Ziro, prin care purtătorul putea controla roboţi de la distanţă, prezentate la CES 2016, sunt un astfel de exemplu), al obiectelor smart, aprinderea sau stingerea luminilor doar cu un gest, sau poate pentru a da voce celor nevoiţi să folosească limbajul semnelor. „Vrem să deschidem sistemul nostru publicului, sperăm ca în curând să facem asta şi suntem curioşi să vedem la ce o să se gândească. Noi ne concentrăm pe muzică“, povesteşte Kelly.

Poate vă întrebaţi de ce mănuşi, de ce nu modul actual de lucru. Potrivit lui Heap, interacţiunea printr-un asemenea produs este mai naturală şi permite prezenţa alături de fani, altfel eşti blocat în spatele unui computer, apăsând butoane. Dacă produsul va fi unul de succes, linia de demarcaţie dintre muzică şi dans s-ar putea estompa. Un punct forte al Mi.mu este faptul că oricine poate utiliza aceste mânuşi: „Nu vrem să stabilim dinainte cine este muzician şi cine nu este. Cred că asta este o barieră în exprimarea liberă a oamenilor. Dacă poţi să-ţi mişti mâinile, vei putea face şi muzică“.