Toate acestea inseamna saltul de la sute de milioane la miliarde de euro. Omul de afaceri se lauda ca deja a facut acest pas, insa data fiind usurinta cu care - in timpul conversatiei - isi ajusteaza (intotdeauna in sus) estimarile cu privire la banii pe care i-a investit sau la averea pe care o are, scepticismul apare ca o atitudine sanatoasa. Asadar, la fel ca in avertismentul de pe oglinzile retrovizoare, cifrele mentionate de Gheorghe Becali in acest articol pot fi mai mari decat in realitate.

Ne place sau nu, Gheorghe Becali, fiul oierului „nea’ Tase Becali“ din Pipera, este unul dintre cei mai importanti oameni de afaceri din Romania. Averea sa, consolidata prin multe tranzactii - in special imobiliare - la limita legalitatii, a ajuns una care nu se mai masoara in milioane ci, potrivit propriilor estimari, in miliarde de euro. A ajuns aici impins de cresterea accelerata a sectorului imobiliar din ultimii ani, dar si pentru ca a urmarit cu asiduitate un model de business aparte: s-a ferit tot timpul de asociati si de parteneriate, preferand sa concentreze puterea de decizie cu privire la businessurile pe care le detine in mainile sale sau cele ale apropiatilor, de cele mai multe ori cosangvini (veri, nepoti, unchi etc.). A invatat repede si singur sa faca bani si poate tocmai din acest motiv nici nu vrea sa se gandeasca la varianta ca intr-o zi altcineva ar putea sa ia deciziile pentru el, pe banii lui si ai familiei sale, fara ca el sa se mai implice: „ma implic total, in negocieri, in toate afacerile, numai eu. Am vazut ca daca nu ma implic eu personal, nu se poate“.

Daca ar fi sa se raporteze la experienta de pana acum, Becali (49 de ani) nu gaseste niciun motiv pentru care ar coopta in afacerile sale alti actionari sau parteneri cu putere de decizie: de bine, de rau, fostul viitor fermier de la inceputul anilor '90 a reusit sa se descurce chiar daca s-a aventurat si in alte domenii decat cel imobiliar, care l-a consacrat.

O intamplare (gurile rele au vorbit la vremea respectiva despre o datorie la poker, joc de carti pe care omul de afaceri il practica adesea cu prietenii) a facut ca investitorul imobiliar Gheorghe Becali sa devina in 2004 actionar majoritar al societatii Avicola Iasi, preluand pachetul de 52% detinut de un alt om de afaceri destul de controversat, Florin Camara, in contul unei datorii de 700.000 de euro. „Parerea mea e ca n-o putea salva nimeni“, spune Becali, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin la palatul sau din Aleea Alexandru, la cativa pasi de Piata Victoriei din Capitala. „Toata lumea fura; s-a furat ca la hotii de cai, asa a ajuns in faliment societatea.“ Care a fost solutia lui pentru salvarea Avicola? Gheorghe Becali are un raspuns pe care s-ar putea sa nu-l gasiti in manualele de management: „Important e ca am dus familia mea acolo, ca altfel nu puteam sa o scot la capat“.

„Familia“ inseamna in special nepotul Cristian Becali, care este director executiv al societatii din care unchiul sau detine acum 85%, si verii sai Gheorghe si Tache, bineinteles tot Becali, care „stau acolo, pleaca unul, vine altul“. Misiunea lor la Avicola a fost sa aiba grija de averea familiei si sa respecte indicatiile date de Gheorghe Becali, care spune ca a reusit prin forte proprii, fara ajutorul unui consultant financiar, sa isi dea seama de unde provin pierderile. „Am facut asa un calcul eu: ia dati-mi mie sa vad, asa, babeste, la kilu’ de pui, cat furaj trebuie sa fie? Aici e simplu: cata carne ati vandut, cat consuma un pui? Si era dublu“, povesteste Becali cum a identificat unul din canalele prin care se scurgeau profiturile companiei. Ca a avut dreptate o demonstreaza rezultatele raportate in septembrie de companie, care a anuntat pentru primul semestru al lui 2007 un profit de 200.000 de euro, de patru ori mai mare fata de precedenta raportare, la o cifra de afaceri de aproape 5 milioane de euro.

Un raport independent poate ca ar fi eliminat insa ceata cu privire la sumele pe care Becali a fost nevoit sa le angajeze pentru rentabilizarea societatii; dupa calculele lui, a investit pana acum la Avicola „in jur de 10-12 milioane de euro“ si a mers in pierdere „cam un an si jumatate, doi“. Directorul executiv al societatii, nepotul Cristian Becali, isi aducea aminte intr-un interviu din urma cu trei luni doar de „3-4 milioane de euro“, valoare mai apropiata de cea folosita de companie intr-un comunicat trimis Rasdaq in noiembrie 2006, in care anunta ca a ipotecat o serie de active ale societatii in favoarea lui Becali, pentru investitii in valoare de 9,761 milioane de lei (2,7 milioane de euro) realizate in perioada aprilie-septembrie 2006. In plus, la inceputul acestui an, presedintele Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), Teodor Atanasiu, anunta ca institutia pe care o conduce a cerut rezilierea contractului de privatizare a societatii, intrucat actionarul majoritar nu si-a indeplinit obligatia prevazuta in contract de a investi 4,2 milioane de euro.

Ce e sigur e ca metoda lui Becali de a rentabiliza „babeste“ Avicola Iasi a dat roade; ba, dupa cum spune, faptul ca a reusit sa nu piarda societatea in favoarea statului i-a securizat investitia la un nivel pe care nu-l prevazuse: cel dat de valoarea terenului pe care se afla fermele. „Vezi, tot imobiliarele au fost norocul. Crescand imobiliarele, eu daca am bagat acolo, sa spunem, vreo 15-20 de milioane cu tot cu datoriile de la stat, acuma stau linistit, am 20 de hectare la marginea Iasiului si numai ala face 30 de milioane. Eu imi scot banii oricum.“

De altfel, acelasi succes imobiliar leaga intre ele majoritatea investitiilor pe care le-a facut pana acum Gheorghe Becali. Inclusiv actuala sa resedinta administrativa, palatul din Aleea Alexandru - sediu si al formatiunii sale politice, Partidul Noua Generatie -, se inscrie in acest tipar. Edificata la inceputul secolului trecut pentru industriasul Max Auschnitt si cumparata, potrivit declaratiei lui Becali, cu 5 milioane de euro, proprietatea este evaluata de el in acest moment la o suma de patru ori mai mare. De unde a venit diferenta? „Pai el facea de a doua zi banii astia“, spune Becali, argumentand cu cei 3.300 de metri patrati de curte ai proprietatii care, la 5.000 euro/mp, „pretul zonei“, ar fi triplat inca din primul moment investitia initiala. „Si cu inca 3 milioane jumatate palatul“, intregeste calculul, mangaind cu privirea peretii impovarati de ornamente aurite - lucrare terminata in acest an tot sub stricta sa supraveghere si in ciuda sfaturilor date de arhitectul angajat pentru proiect.

Nu la fel de promitatoare e povestea unei alte fabrici aflate in posesia finantatorului echipei de fotbal Steaua: Uzina Mecanica Dragasani, fosta fabrica de armament aflata acum in conservare din cauza lipsei de comenzi si a unor dispute juridice dintre actionarul majoritar, Gheorghe Becali (61%), si AVAS, legate tot de nerespectarea contractului de privatizare. Desi nu exclude ca intr-un viitor sa repuna in functiune unitatea sau chiar sa o vanda, Becali sta linistit si in aceasta privinta: a fost la fata locului si a vazut ca uzina de langa Ramnicu Valcea pe care spune ca a dat 3 milioane de euro este o investitie cel putin la fel de profitabila: ocupa 40 de hectare si are o infrastructura (canalizare, gaze) pe care „n-o poti face decat cu 20 de milioane de euro“. Si poate tocmai de aceea nu a dorit sa o vanda cu 15 milioane, cat i s-a oferit recent: „Eu, daca am bagat trei milioane, trebuie sa iau 30“.

Acesta e, sustine el, si algoritmul pe care il aplica in evaluarea potentialului unei afaceri: investeste daca e sigur ca poate castiga „cel putin dublu, dar repede, azi-maine; daca e dublu peste trei ani nu ma mai intereseaza“. Si un corolar: intotdeauna singur, fara asociati, fara parteneriate. „Eu ce fac fac singur, si daca nu, vand.“ De aici refuzul pe care zice ca i-l transmite magnatului imobiliar Donald Trump, din partea caruia i-a venit propunerea de a se asocia ca sa ridice doua turnuri de 40-50 de etaje pe terenul de sase hectare pe care-l detine in sectorul 2. „Eu stiu daca in Romania or merge turnurile?“, ridica din umeri Becali. „Eu am incredere in imobiliare daca le fac eu“; de aceea prefera sa vanda terenul oamenilor lui Trump si sa priveasca de pe margine.

Insa pentru Gheorghe Becali viitorul nu va mai insemna doar vanzarea si cumpararea de terenuri; la 16 ani de cand a vandut primul teren cu 25.000 de dolari dupa ce abia il cumparase cu 2.500 (moment care i-a deschis apetitul pentru speculatii imobiliare), Becali se pregateste pentru intrarea in liga dezvoltatorilor imobiliari. Vrea sa construiasca „mici cartiere, daca vreti puteti sa le ziceti chiar si orasele“. Si nu doar in nord, in zona care l-a consacrat - Pipera, ci si in sud. Asta pentru ca ochiul lui de om care a batut palma pe tranzactii cu sute de hectare il face sa spuna ca „nordul va fi un fel de Beverly Hills - si celelalte zone care se dezvolta acum si care sunt cat de cat bune vor fi ca marginea Los Angeles-ului“. Prin urmare, vrea sa faca in nord un ansamblu rezidential „poate pe 200-250 de hectare, depinde cat o sa am“, cu blocuri de 5-6 etaje, la un pret pe metrul patrat locuibil de 1.000-1.200 de euro/mp, ca sa-si scoata banii investiti in teren. „In zona nu-ti permiti sa faci apartamente de-astea ieftine, ca nu-ti scoti banii pe teren. Nu-ti poti permite sa faci nici foarte scumpe, pentru ca cei cu bani nu cumpara apartamente, cumpara vile“, explica potentialul dezvoltator de ce proiectul sau rezidential din Pipera va tinti clasa de mijloc. Cat despre zona de sud, unde Becali va incepe sa se faca simtit dupa ce a achizitionat printr-un alt nepot 50% din serele de la Popesti-Leordeni, „sudul va fi numai blocuri de locuinte, va ramane pentru clasa de mijloc, chiar pentru clasa de jos“. Acolo are de gand sa ridice blocuri de 10-12 etaje, cu apartamente al caror pret se va incadra intre 70.000 si 100.000 de euro, pentru ca numai astfel a socotit ca poate sa rentabilizeze un teren care costa pe metrul patrat de peste zece ori mai putin decat in nord.

Poate ca Becali ar mai fi asteptat pana sa urce treapta la dezvoltatori imobiliari daca nu se ivea „o combinatie de geniu“ - dupa cum o numeste gesticuland martial - pe care a facut-o in vara. Este vorba despre achizitionarea pachetului majoritar, de 62%, la societatea de constructii Arcom Bucuresti, o afacere pe care o rememoreaza cu entuziasmul cu care un copil isi spune povestea din prima zi de scoala. „Arcom-ul cum l-am luat eu nu putea sa-l ia nimeni. Daca va spun voua, va cruciti.“ Intr-adevar, nu pare putin lucru sa mizezi 25 de milioane de euro (cat sustine actualul actionar majoritar al societatii ca au fost) „pe incredere“. Adica pe cuvantul unor oameni din conducerea societatii, care „muncesc de 30 de ani, astia nu pot fi hoti niciodata!“. „Au venit la mine: «Dom'ne, vrem sa vindem Arcom-ul si nu vrem sa intre pe mana la niste straini», ca voiau sa-l cumpere niste cehi. Si voiau sa-l dea pe mana la un roman, ca e societate romaneasca, si m-au impresionat“, motiveaza Gheorghe Becali.

Faptul ca Arcom era o societate inchisa, unde cei din exterior nu puteau sa cumpere actiuni, l-a silit sa fie investitor din umbra si, timp de trei luni, a finantat achizitiile de actiuni ale celor care il contactasera. Dupa ce acestia au ajuns de la 25%, cat aveau initial, la 62%, au facut o adunare generala in care au „deschis“ societatea si astfel, finantatorul din umbra a putut sa iasa la suprafata ca actionar majoritar. Dar povestea nu se opreste aici, ci continua cu un happy-end imobiliar: „Am aflat ce societate vrea sa cumpere Arcom-ul, o societate straina, si m-am gandit ca astia nu cumpara daca n-au facut deja un audit“. Prin urmare, „am facut ce-am facut si am luat auditul“, din care a aflat ca valoarea societatii, din active, din imobile, acum un an era de 98 mil. euro. Adica o valoare sub cea actuala de piata, data fiind evolutia preturilor la imobiliare din ultimul an. Ca sa-si savureze victoria, Becali s-a dus si a comparat datele din audit cu datele din teren. „M-am dus la fata locului, ia sa vad: terenul din cutare, blocul din cutare, evaluat la ce pret, la asta - el e dublu acuma.“ Concluzia? „Pe mine ma costa 35-40 de milioane toata societatea si ea normal face 200.“

Episodul Arcom l-a ridicat pe Becali intr-un punct de unde aproape orice pare posibil. Dupa ce la un moment dat declarase ca vrea sa cumpere CEC, de ce n-ar fi buna acum o banca Becali? Si unde altundeva decat in palatul din Aleea Alexandru? De ce nu pana in decembrie? Pe hartie, totul pare simplu. A incropit deja echipa de pornire, „vreo sase tineri“, pentru ca „in domeniul bancar, astia tineri sunt cei mai ageri“: „au 30 de ani, au toti studii, prin strainatati, prin America, prin Anglia, sa va spuna“. Stie teoria: „cei mai multi bani se fac vanzand bani, cumparand bani, cel mai usor si cel mai rapid, in trei secunde ai vandut, ai cumparat, ti-a ramas“. Este un proiect pe care si-l doreste de mult: „Asta-i visul vietii mele: sa cumpar si sa vand bani. M-ati inteles? Asta-i visul vietii mele“. Si, mai ales, si-a dat seama ca i-a devenit necesar: „Va fi banca familiei. Vreau sa protejez si banii mei. Eu n-am incredere in bancile straine. Odata fac o mosmoanda si dau faliment si raman banii lui Becali si ai lui ala si ai lui ala!“. O singura problema ar mai fi: aprobarea de la Banca Nationala. Cu aprobarile oficiale lui Becali nu i-a mers prea bine in ultima perioada: de trei ori s-a prezentat in fata Consiliului National al Audiovizualului (CNA) sa ceara licenta pentru un post prin satelit, Becali TV, si de tot atatea ori a fost amanat. Si cum o televiziune nu se poate compara cu o banca - chiar daca poarta tot numele Becali - e si el constient ca s-ar putea sa intampine probleme: „N-ai cum sa-mi spui tu mie ca-mi refuzi autorizatia. Ca daca o refuza, ii dau in judecata direct acolo in fata la ei la BNR“.

Numai ca ultimele evenimente s-ar putea sa-i dea peste cap planurile omului de afaceri: Departamentul National Anticoruptie a anuntat ca incepe urmarirea penala a fostului ministru al apararii, Victor Babiuc, pentru infractiuni de luare de mita si abuz in serviciu intr-un mult mediatizat caz de schimb de terenuri tocmai cu Gheorghe Becali. Babiuc este acuzat ca a dat dispozitie unor oficiali MApN sa-i cedeze lui Becali un teren de 20,9 hectare in Pipera, iar acesta sa ofere in schimb unul de 21,5 hectare in comuna Stefanesti, cu o valoare inferioara, estimata de procurori la 3,3 milioane de dolari. Chiar daca Becali a fost scos de sub urmarire penala intr-o prima faza a dosarului, din lipsa de probe, presa a speculat o noua posibila reactivare a cauzei si in ceea ce-l priveste. Ar putea fi inca un motiv suficient pentru BNR sa-i amane sine die aprobarea dosarului pentru banca Becali: o institutie bancara trebuie sa emane in primul rand seriozitate, intr-un peisaj deja saturat de experimente nefericite. Pentru Becali, asa ceva ar insemna un singur lucru: razboi. „Inseamna ca esti anti-national, inseamna ca esti in contra neamului tau“, este strigatul lui de lupta. Promite ca in niciun caz nu se va lasa batut; vrea sa fie si mai bogat si acesta este si tonul cu care pune capat interviului din sala oficiala a palatului: „Hai, tata, ca mai am treaba, mai avem de facut bani astazi“.