Reaşezarea lanţurilor de valoare mai aproape de piaţa de desfacere a devenit o realitate încă din pandemie, iar războiul din Ucraina a apăsat pedala de acceleraţie. Companiile caută să îşi aducă producţia cât mai aproape de piaţă, iar o piaţă europeană de 450 de milioane de consumatori este ca un magnet. Unde este România la startul acestei curse? Răspunde Alfonso Garcia Mora, vicepreşedinte al International Finance Corporation, divizia de investiţii a Băncii Mondiale.

Vedem că aceasta este o mişcare care se întâmplă peste tot în lume. România nu ar trebui să întârzie în cursa aceea, care este nearshoring-ul. Există o transformare uriaşă a lanţurilor valorice globale. A început deja să se întâmple chiar înainte de Covid, cu situaţia din Ucraina, şi mai mult”, spune, în cadrul unui interviu, Alfonso Garcia Mora, vicepreşedinte International Finance Corporation, divizia de investiţii a Băncii Mondiale, care este responsabil pentru Europa şi America de Sud.

Pandemia a surprins şi lanţurile de producţie globale, rupte de restricţiile de circulaţie şi de lockdown-urile din toate ţările, unele mai dure, altele mai puţin dure. Încă de la primele luni ale pandemiei, consultanţii de business vorbeau despre nevoie de reaşezare a producţiei mai aproape de pieţele de desfacere. Ideea că producţia din Vietnam sau din China este mai rentabilă începea să se bată cu securitatea investiţiei – Degeaba produci mai ieftin, dacă produsele tale nu ajung pe piaţa de desfacere. Or, o piaţă ca Uniunea Europeană, de peste 450 de milioane de consumatori, trebuie aprovizionată. Perturbarea a fost bruscă şi cu multe ecouri, până astăzi, când în majoritatea ţărilor restricţiile de circulaţie s-au eliminat complet. Când lucrurile începeau să reintre cât de cât pe un făgaş normal, războiul din Ucraina a dat din nou toate calculele peste cap, pentru că, dintr-odată, fluxurile de bunuri şi servicii dinspre Ucraina şi Rusia spre Europa au fost oprite fie ca o consecinţă firească a războiului, fie din cauza sancţiunilor economice europene. Aşadar, investitorii se reorientează, iar consultanţii avertizează: România poate juca un rol central în atragerea investiţiilor destinate relocării producţiei din Asia, Rusia sau Ucraina. „România poate fi suficient de mare pentru a produce unele bunuri de producţie pentru Uniunea Europeană. De ce nu? De ce ai nevoie de o piaţă mai mare? Adică, în momentul în care vă aflaţi în Uniunea Europeană, este suficient de mare - 460 de milioane de cetăţeni. Câţi cetăţeni aveţi în Uniunea Europeană. Deci avem o singură piaţă. Este o piaţă unică. Este uriaşă, nu este suficient de mare, este uriaşă. Şi România trebuie să se gândească că piaţa pentru România nu este România, este Uniunea Europeană.”

„România poate fi suficient de mare pentru a produce unele bunuri de producţie pentru Uniunea Europeană. De ce nu? De ce ai nevoie de o piaţă mai mare? Adică, în momentul în care vă aflaţi în Uniunea Europeană, este suficient de mare - 460 de milioane de cetăţeni. Câţi cetăţeni aveţi în Uniunea Europeană. Deci avem o singură piaţă. Este o piaţă unică. Este uriaşă, nu este suficient de mare, este uriaşă. Şi România trebuie să se gândească că piaţa pentru România nu este România, este Uniunea Europeană.”

Alfonso Mora, vicepreşedinte International Finance Corporation, divizia de investiţii a Băncii Mondiale

Care sunt atuurile României? Producţie mai ieftină decât în Vest, în primul rând. Dar vine şi întrebarea firească: ce poţi face cu producţia când trenurile de marfă din România merg cu 16 km/h, în medie, mai încet decât un biciclist? Sau când, de exemplu, un TIR cu marfă parcurge jumătate de distanţă Bucureşti-Viena, până la vama Borş, în 10 ore, iar restul de jumătate până la Viena îl face în 5 ore? Construcţia infrastructurii de toate felurile este esenţială, atrage atenţia Mora. „E nevoie de upgrade la infrastructura ţării, de transport, adică drumuri, porturi, aeroporturi, căi ferate, infrastructură digitală. Îi va permite unui antreprenor din sectorul privat să vină şi să înceapă să se gândească la cum să-şi dezvolte afacerea şi cum să profite la maximum de ea. Şi, de asemenea, economia digitală, această economie, această ţară poate îmbrăţişa economia digitală mult mai mult. În economia digitală, cui îi pasă care sunt frontierele? Cui îi pasă unde este dimensiunea pieţei?” De zeci de ani, însă, discuţie este aceeaşi. Proiectele mari de infrastructură sunt promise, anunţate, dat până acum nicio autostrada nu leagă provinciile istorice ale României sau nu trece măcar Carpaţii. Întrebat care ar putea fi una dintre soluţii, Alfonso Mora spune că parteneriatele publice private (PPP) pot mobiliza capitalul privat şi public pentru a moderniza infrastructura ţări, fie că vorbim de autostrăzi, căi ferate, poduri, porturi sau aeroporturi. „Încercăm să consiliem guvernul cu privire la modul de mobilizare a capitalului cu parteneriate public-private, ceea ce o şansă de transformare uriaşă. Această ţară nu a avut cadrul legal potrivit pentru a face asta. Putem ajuta şi acestea pot deschide cu adevărat o oportunitate uriaşă de atrage capital şi de o infrastructură modernă pe care au menţionat-o înainte.” Stabilit la Washington, el a fost într-o vizită de lucru la Bucureşti, prilej cu care a oferit un interviu Ziarului Financiari şi reporterului BUSINESS Magazin. Cu o experienţă de câteva zeci de ani în Banca Mondială şi în mediul academic de profil din Madrid, Alfonso Garcia Mora este unul dintre vicepreşedinţii IFC şi responsabilul cu Europa.  În cadrul interviului el a vorbit şi despre economia României în contextul crizelor suprapuse. Cu război la graniţă, cu criza energetică şi inflaţie cum nu s-a mai văzut de 20 de ani, România este totuşi în poziţia de a se descurca mai bine decât alte ţări europene din punct de vedere economic în 2023, a spus el. „Prin comparaţie cu economia europeană, cred că economia românească va livra cifre mai bune. Suntem într-o conjunctură complicată şi ştim asta. Există un risc ridicat de recesiune la nivel mondial, dar deschiderea Chinei poate ajuta, care a fost închisă până în decembrie.” Este adevărat, admite el, că proximitatea cu războiul nu avantajează România. De asemenea, criza energetică, care este de presupus că va continua şi în 2023, afectează mersul economiei în Europa şi România. „Dar, pe de altă parte, este o mare oportunitate de a profita la maximum de situaţie. Şi cred că România are mijloacele pentru a face asta. Intrarea pe piaţa unică din Uniunea Europeană este un impact uriaş pentru ţară. Această ţară trebuie încă să se gândească mai bine cum să maximizeze cât mai mult sprijinul din partea Uniunii Europene în ceea ce priveşte finanţarea, în ceea ce priveşte fondurile.”    ■