Simona Cocoş este directorul general al Zentiva, unul dintre cei mai mari producători de medicamente din România, un business de peste 700 de milioane de lei. A absolvit Facultatea de Chimie, specialitatea inginerie chimică, şi deţine un MBA în Management şi Strategie. Activează în domeniul farma din 1995, perioadă pe parcursul căreia a deţinut diverse funcţii în vânzări şi marketing, precum şi poziţii regionale în cadrul Zentiva. Din 2009 este director general al Zentiva România şi Moldova, iar din mai 2020 coordonează activitatea grupului de companii Zentiva în România şi Republica Moldova. Anul trecut a fost numită şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al companiei. Ea a fost unul dintre invitaţii recenţi ai emisiunii Viaţa ta e un business de la Aleph Business şi a povestit cum a ajuns ÎN rolul actual, după ce şi-a început parcursul profesional în primul cazinou din România, în postul de crupier.

Care ar fi sfatul tău pentru Simona Cocoş de acum 20 de ani?

Aş spune că să-şi facă nişte obiceiuri bune. Eu partea asta cu obiceiurile am descoperit-o mult mai târziu. Am realizat cât de mult te ajută nişte obiceiuri bune, nişte lucruri mărunte, dar făcute în fiecare zi şi i-aş spune să-şi stabilească nişte obiective pe care să le urmărească, dar cu intenţie. În tinereţea mea, eu nu am avut obiective clare. La 20 de ani sau mai devreme poţi să stabileşti astfel de obiective. Eu am realizat destul de târziu în carieră lucrul acesta. Mă duceam foarte mult acolo unde îmi plăcea un anumit lucru, am baleiat între mai multe subiecte care îmi plăceau, dar da, probabil toate au contribuit la ceea ce sunt eu astăzi. Cred că aş fi putut face paşi mai rapizi dacă aş fi fost mai orientată de la început.

Nu multă lume se duce către chimie. În acest moment, majoritatea tinerilor se îndreaptă către IT, chimia nu este foarte atrăgătoare – tu de ce ai recomanda acest domeniu de studiu?

Chimia este foarte frumoasă, mi-a plăcut. Nici eu nu am mizat de la început pe chimie. Eu am dat la medicină şi nu am intrat. Am dat în toamnă la chimie şi, pentru că mi-a plăcut facultatea, acolo am rămas. Am ajuns oarecum în acelaşi domeniu, farma, mă ocup de medicamente. Există însă o şcoală de chimie în România, sunt multe fabrici de medicamente, peste 20, aşadar, dacă vrei o carieră în inginerie chimică, poţi avea un loc asigurat de muncă fiindcă se caută specialişti în acest domeniu.

Unde este mai bine să lucrezi, într-o fabrică care produce medicamente sau într-o multinaţională care vinde medicamente?

Eu cred că este mai bine să lucrezi într-o fabrică sau să lucrezi într-o companie care are toate aspectele dintr-un business – şi partea de producţie, şi partea de comercializare, şi partea de dezvoltare a medicamentelor, pentru că nu este foarte simplu să dezvolţi un medicament. Este mult mai interesant să ai toată paleta de activităţi şi poţi învăţa astfel mult mai multe lucruri. În plus, pentru noi este o mândrie că fabricăm medicamente în România, există o tradiţie. Zentiva va împlini 60 de ani anul acesta de producţie continuă. În prezent, îmbinăm tradiţia din domeniul farmaceutic din România cu o tehnologie modernă, pusă la punct, ultimele standarde în domeniu.

Ţi-ai depus CV-ul undeva şi ai fost respinsă?

Da, mie mi-a plăcut foarte mult marketingul, în compania în care lucrez am început ca asistent de marketing. Îmi doream foarte mult să ajung product manager şi am aplicat la Procter&Gamble, pentru că erau foarte cunoscuţi ca având o echipă de marketing foarte bună. Şi m-au refuzat.

Şi cum crezi că ar fi fost cariera ta dacă ai fi mers acolo?

Cred că aş fi învăţat multe lucruri ce ţin de marketing. În cele din urmă, am ajuns product manager în compania în care am lucrat mulţi ani de zile, în grupul din care Zentiva a făcut parte şi am avut ocazia să fac marketing pentru medicamente. Până la urmă, mi-am găsit locul şi mi-am găsit pasiunea chiar în cadrul grupului în care lucram. 

Şi ce ai învăţat în cazinou?

La cazinou veneau tot felul de clienţi – şi mai supăraţi, şi mai drăguţi, astfel că am învăţat să interacţionez foarte bine cu oamenii şi îmi şi place lucrul acesta.

De ce n-ai rămas acolo, te-au influenţat părinţii sau au existat alte motive?

Tatăl meu era foarte supărat când m-am hotărât să mă duc la cazinou, cel puţin la început. Au fost lucruri foarte bune care s-au întâmplat, în afară de faptul că am învăţat să lucrez cu oamenii, am şi câştigat foarte mulţi bani la momentul respectiv. Era o meserie bine plătită în România. M-am pus pe propriile picioare, cu banii câştigaţi acolo mi-am cumpărat un apartament.

Dar care a fost primul tău venit de acolo – cred că în acest domeniu se trăieşte din tips?

Cred că a fost în jur de 500 de dolari, o sumă imensă la vremea respectivă.

Salariul mediu era de 50 de dolari în România, iar  un apartament costa 5.000 USD. Tu cât ai dat pe primul apartament?

Cred că în jur de 3.000-3.500 de dolari, dacă îmi aduc bine aminte, nu sunt sută la sută convinsă, dar în jurul acestor valori era suma.

Care a fost cea mai proastă decizie profesională pe care ai luat-o?

Nu am fost suficient de fermă în momentul în care în echipă, de exemplu, am avut un coleg care făcea performanţă din punct de vedere al businessului, dar care avea nişte probleme de comportament în echipă, lucru pe care l-am tolerat destul de mult timp. Practic, în momentul în care ne-am despărţit, am realizat cât de bine a fost pentru echipă după ce ne-am despărţit de colegul respectiv.

Care a fost cea mai bună decizie de carieră, pe care ai luat-o înainte să lucrezi în farma?

Am lucrat câţiva ani, imediat după terminarea facultăţii, într-un cazinou. Am fost crupier. Cred că cea mai bună decizie a fost momentul în care am decis să mă duc să lucrez într-un cazinou. După terminarea facultăţii, am lucrat într-un institut de institut de cercetări pentru echipamente energetice, dar acolo nu făceam nimic. Erau anii aceia de după Revoluţie când nu aveai voie să faci absolut nimic, să nu consumi materiale. Aveam şi un salariu foarte mic, pe care îl primeam absolut degeaba.

Tu ce i-ai spune acum unui tânăr care spune că vrea să plece din ţară?

I-aş spune să încerce, să meargă, să vadă, cred că sunt foarte multe oportunităţi şi în România, dar e important să cunoşti, să vezi şi alte lucruri, să lucrezi cu oameni. Eu am avut o experienţă internaţională, am lucrat pentru doi ani în Sofia, m-am ocupat de partea de marketing şi de vânzări pentru toate ţările din Europa de Sud-Est, ţările din fosta Iugoslavie, Albania, Bulgaria, mi s-a părut extraordinar de interesant şi am învăţat foarte multe lucruri, deci cred că unui tânăr îi trebuie şi în genul acesta de experienţe.

Ce ai învăţat de la multinaţională, de la francezi?

Multe, acolo am crescut, am învăţat marketing, am învăţat

Excel, Word. Îmi aduc aminte şi acum că, la primul interviu, am fost întrebată dacă ştiu să lucrez la calculator şi eu am spus că ştiu să fac programe în basic –  pentru că asta învăţăm noi la facultate. Domnul respectiv m-a întrebat dacă ştiu Excel, Word – şi am învăţat la serviciu să lucrez în aceste programe. Am început ca asistentă, am lucrat şi în departamentul de marketing, şi în departamentul financiar, şi în departamentul logistic. Am învăţat totul într-o multinaţională.

Ai vizat poziţia de CEO?

Am crescut foarte mult de-a lungul multor ani de zile, lucrând şi în diverse departamente. La un moment dat, ajunsesem director de marketing, pe tot portofoliul grupului şi voiam o nouă provocare. Nu ştiu dacă luam în calcul neapărat poziţia de director general, dar voiam ceva mai mult şi, cumva, în momentul în care mi-a fost oferită această oportunitate, am luat-o.

Ai primit oferte pentru alte companii?

Au fost telefoane pe care le-am primit, dar fără ceva concret, nu am avansat în discuţii. M-am simţit foarte bine aici, de-a lungul anilor. Mie îmi plac foarte mult provocările, îmi place să găsesc soluţii şi am fost motivată să rămân.

La începutul anilor '90, când era o situaţie gri în România, te-ai gândit să pleci?

Ca urmare a discuţiilor cu familia mea, aceasta nu a fost soluţia pe care am ales-o împreună şi atunci am hotărât să rămânem aici.

Ce ai ratat?

Nu cred că am ratat nimic. Îmi place acea expresie că mai bine să-ţi pară rău că ai încercat, decât că n-ai încercat şi atunci, întotdeauna, atunci când a fost o oportunitate care mi s-a părut interesantă, am încercat-o şi nu mi-a părut rău.

Ţi-ai negociat vreodată pachetul salarial?

Da, dar nu pot să spun că eu sunt personal foarte motivată de partea financiară. Am avut întotdeauna o situaţie financiară OK şi nu am trăit de pe o zi pe alta. Am început bine, la cazinou, şi atunci nu pot să spun că sunt neapărat motivată de pachetul salarial. Da, mi se pare o recunoaştere a unui anumit standard sau a performanţei mele, dar nu pot spune că cel mai important lucru pentru mine este pachetul salarial.

Ce calităţi trebuie să aibă un CEO ca să fie un CEO bun?

Să fie foarte curios. Să îi placă să lucreze cu oamenii, să înţeleagă o anumită problemă din mai multe perspective, să asculte, cred că este importantă experienţa în marketing, să ştii să vinzi anumite lucruri. Şi partea de analiză este importantă, să fie puţin analitic, să poată să intrepreteze anumite date, astfel încât să ia anumite decizii. Eu am avut o carieră în primul rând în divizia comercială, am trecut prin mai multe departamente, cred că cifrele sunt foarte importante şi, fără anumite cunoştinţe din domeniul financiar, nu poţi avea acest rol.

Când ştii că trebuie să te muţi de la un departament la altul ?

Nu cred că trebuie neapărat, dar este important să ai mai multe perspective ca să poţi conduce o companie.

De la cine ai primit telefonul din care ai aflat că vei fi directorul general ?

De la fostul meu şef de la momentul respectiv, un om care m-a ajutat foarte mult, domnul Dan Ivan, un om foarte deschis şi care a împărtăşit cu toţi oamenii din echipa lui toate cunoştinţele pe care le avea.

Am dat răspunsul imediat.

Când ştii că trebuie să refuzi, la un nivel de vârf?

Când, poate, nu eşti pregătit pentru poziţia respectivă, deşi cred că niciodată nu eşti pregătit 100% – începi să înveţi şi când faci lucrul respectiv. Când simţi însă că ai prea multe de făcut, când ai prea multe provocări, când ştii că nu poţi duce lucrurile la bun sfârşit, poate nu ar trebui să accepţi rolul respectiv.

Care a fost cea mai dificilă decizie pe care ai luat-o?

Cele mai dificile decizii sunt cele legate de oameni – atunci când trebuie să te desparţi de cineva, când iei decizii care afectează pe cineva. În 2020, grupul Zentiva a cumpărat afacerile sau businessul Alogen din toată Europa Centrală şi de Est, şi în România era o companie mare. A fost fuziunea a două companii de dimensiuni similare. A trebuit să alcătuim o echipă de management şi ideea a fost să îmbinăm calităţile şi dintr-o companie şi din cealaltă şi să luăm oamenii cei mai buni din fiecare companie. În acel moment, unii oameni şi-au pierdut poziţia de management, sunt oameni cu care am lucrat ani de zile, dar am vrut să luăm oameni din fiecare loc.

De ce crezi că cei de la cazinou

te-au primit?

În acel moment ştiam engleză, puteam să calculez foarte uşor şi îmi doream poziţia respectivă. Nu a fost un interviu foarte greu şi a fost primul cazinou deschis în România.

Când te-ai dus la primul job adevărat, de ce ai fost recrutată?

Cred că această atitudine de can do nu ştiu o expresie foarte potrivită în română. Eu şi astăzi, atunci când fac un interviu, caut la persoana respectivă acea atitudine – chiar sunt situaţii dificile, dar putem să le depăşim.

Când te uiţi la un CV, te uiţi la experienţă sau la acea atitudine bună?

Prefer atitudinea, dar în general, caut oameni care să aibă şi experienţă, şi cu atitudine. Noi avem şi un program de internship, au aplicat studenţi de la farmacie, de la medicină, de la ASE, atunci avem posibilitatea să interacţionăm – facem anumite cursuri cu toţi cei care aplică – selectăm anumiţi colegi care primesc un internship – dacă rezultatele sunt bune, îi păstrăm în continuare.

Dacă ar fi să o iei de la capăt, ce ai face în plus sau în minus?

Am avut norocul să intru în acest domeniu la momentul în care domeniul farma era la început – se deschideau toate reprezentanţele multinaţionalelor, am prins această evoluţie în România chiar de la început. Au fost multe provocări de a lungul anilor, le am depăşit, dar cred că aş încerca să discut cu autorităţile mai mult. Am observat că atunci te implici, explici şi ai un dialog, se pot întâmpla lucruri bune. În anii de început, probabil şi autorităţile erau mai reticente. Acum, există un dialog cu asociaţiile profesionale din domeniu şi cred că lucrurile evoluează mult mai bine.

În ce altă companie ţi-ar fi plăcut să lucrezi?

Cred că în P&G.

Dacă ar fi să fii product manager aşa un produs din întreaga lume - care ar fi?

Tesla. Este state of the art şi pentru că este un deschizător de drumuri în domeniul autovehiculelor electrice. Au fost inovatori în domeniu.

Ce carte ai citit, te-a influenţat şi ai putea să o recomanzi?

Sunt multe cărţi care mi-au plăcut foarte mult, printre acestea se numără cartea lui Dale Carnegie, „Cum să câştigi prieteni şi să influenţezi oamenii”, biografia lui André Agassi, „Open”.

În ce board ai vrut sau ai vrea să fii?

În boardul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate din România.

De ce nu ai intrat în antreprenoriat?

Cred că fiindcă mi-a fost foarte bine aici unde sunt. Tot timpul am avut provocări, am învăţat ceva nou şi am fost în priză tot timpul. Simţi nevoia să faci un pas înainte sau în lateral în momentul în care lucrurile sunt prea obişnuite – până acum nu a fost nevoie să fac acel pas.