Adrian Dragomir are peste 20 de ani de experienţă în mediul online, după ce a cofondat multe companii, cea mai cunoscută fiind platforma de business intelligence Termene.ro. Misiunea lui este să dezvolte soluţii de business intelligence şi de risk management pentru a ajuta companiile, managerii şi profesioniştii să aibă acces la cele mai noi informaţii financiare şi juridice, să evalueze corect situaţiile de risc financiar şi să-şi gestioneze eficient timpul şi resursele. Puţini ştiu însă că înainte de business, antreprenorul a urmat un liceu militar, a lucrat în afara ţării şi joacă şi poker, pasiune moştenită de la tatăl său. Cum se traduc toate aceste experienţe în lecţii de business a povestit într-una dintre ediţiile recente ale emisiunii „Viaţa ta e un business” de pe Aleph Business.

De ce „business is pleasure” pentru tine?

Este motivaţia principală pe care o am, este energia care mă alimentează în fiecare zi, pur şi simplu îmi place antreprenoriatul, îmi place să discut cu antreprenori, să gândim un nou mod de a face lucruri  energia mea vitală vine din business.

Ce e nou în viaţa ta de business?

Anul acesta am ajuns la capătul unui proces pe care l-am început acum câţiva ani:  am reuşit să îmi construiesc o echipă de management şi să mă dau la o parte din calea lor  este anul în care echipa mea de management a preluat conducerea companiei şi îşi fac treaba singuri. Ei au reuşit să crească, cel puţin până în prezent, cu 50% businessul faţă de anul trecut.

Tu ai o istorie foarte cosmopolită: ai studiat la liceul militar, ai fost jucător profesionist de poker, ai trăit în lumea largă şi, dintr-o dată, ai revenit în România, unde ai construit Termene.ro. De ce te-ai întors?

Au fost mai multe motive, printre care cel de a începe acest proiect, care se dorea a fi un business destul de mic în România, care să genereze 2.000 - 3.000 de euro pe lună, să am o sursă de venit pasiv. Ideea de la care pornisem era să monitorizăm dosarele de instanţă şi să trimitem alerte avocaţilor atunci când se întâmplă ceva în dosarele clienţilor lor. A fost un eşec grandios, după doi ani de muncă. Doar 4% din afacerea de anul trecut a mai fost generată de ideea iniţială.

Pentru tine, uitându-te înapoi, businessul a fost o „carte bună” sau nu?

A fost un pariu bun, dar a fost înfiorător de greu. A fost etapa de maturizare pe tot ce înseamnă viaţa mea  toate lucrurile care mă reprezentau în 2014, astăzi sunt foarte departe de mine. Tot acest proces prin care a trebuit să trec în aceşti ani m-a schimbat: să trec de la un business de la zero  prima variantă a site-ului a fost programată de mine împreună cu un programator  la 100 de oameni; fără să am şcoală de management, în România, unde lucrurile se schimbă tot timpul  a trebuit să mă adaptez mereu. Când am ajuns la 1 milion de euro cifră de afaceri, mi-am dat seama că din nou trebuie să schimb lucrurile făcute până atunci. Spre deosebire de cariera din poker, unde primeşti feedback instantaneu  în business durează ani ca să primeşti feedback.

Ce îţi imaginai că vei ajunge atunci când erai la liceul militar?

Încă de atunci îmi doream să fiu patron, să fac afaceri. Undeva pe la 13 - 14 ani, am decis că vreau să fac foarte mulţi bani. Contextul de acasă era tipic anilor ʼ90, cu un tată alcoolic, cu perioade în care vindeam sticlele goale ale tatălui meu ca să avem bani de pâine. Pentru că citisem, îmi dădeam seama că pot să fac mai mult în viaţa asta.

Când ai făcut prima mie de euro?

Atunci, la liceul militar, la 13-14 ani.

Dar primul milion de euro?

În ultimii doi ani. În tinereţe făceam bani, dar îi cheltuiam  relaţia mea cu banii era ciudată în sensul că tot timpul circulau: veneau şi plecau, veneau şi plecau.

Ce calităţi şi defecte trebuie să aibă un antreprenor?

Trebuie să aibă multe defecte. În primul rând, trebuie să fie puţin psihopat. Ca antreprenor, manager, ai nevoie de o doză de psihopatie, de fermitate şi de duritate, nu de agresivitate. Trebuie să fii alături de oameni, să îi susţii, dar trebuie să ai şi limite bine stabilite. Trebuie să greşeşti foarte mult – astăzi pot să spun că majoritatea deciziilor mele luate până în prezent,  90% dintre acestea sunt greşite,  şi ştiu asta. Mecanismul de luare a deciziei a fost cumva viciat, în sensul că rezultatele nu erau cele pe care le-am aşteptat. În poker iei decizii proaste şi ai rezultate bune, poţi să faci un pariu cu 2% şanse de câştig, împotriva unui jucător care are 98% şanse de câştig, dar pentru că ai 2%, tu poţi să câştigi. Iar creierul reţine decizia greşită şi te ajută să iei decizii greşite pe termen lung. Poţi să iei decizii greşite şi să ai rezultate bune şi să fii atent sau poţi să iei decizii bune. Cel mai important lucru, pe termen lung, e decizia bună, pe termen scurt, dacă nu vrei să joci decât o noapte, eşti la noroc. Pe termen lung, nu există noroc. Chiar dacă vorbim despre un joc atunci când ne referim la poker este o combinaţie matematică. În ceea ce priveşte calităţile, aş spune înţelegerea faptului că nu ştim totul – indiferent cât de bine am făcut lucrurile, întotdeauna acestea se pot îmbunătăţi, se pot schimba dramatic peste noapte – astfel că este nevoie de adaptabilitate şi de înţelegerea faptului că avem de învăţat. Apoi, e nevoie de răbdare – pe care am învăţat-o tot în poker, unde nu ai întotdeauna mâini bune.

După anii ’90, când ai revenit în ţară, ce oportunităţi de afaceri ai ratat?

Am ratat zona aceasta imobiliară, care a fost tot timpul la degetele mele, dar n-am simţit-o. Chiar şi acum, în ultimii ani, am fost invitat în parteneriate în acest domeniu şi am refuzat. Am ratat zona crypto, pentru care nu aveam o atracţie foarte mare şi am ratat o oportunitate de a construi o reţea de cartier, ce urma să fie preluată ulterior de un mare furnizor – el ne-a cumpărat pe rând, iar eu am făcut un exit de 250.000 de euro, iar prietenul meu, care mă invitase în asociere, de 3 milioane de euro. A fost o oportunitate pe care am ratat-o şi atunci am învăţat cât de importante sunt parteneriatele. Totuşi, nu poţi să construieşti business fără parteneriate.

Şi cât valorează Termene.ro?

Din punctul meu de vedere, facem undeva la 10 milioane de euro. Avem o evaluare făcută de o companie externă, care ne evaluează undeva la 25 de milioane de euro  dar evaluarea mea este undeva la 10 milioane de euro.

Ce te-ai sfătui pe tine, cel de la 20 de ani?

În primul rând, să am răbdare. Apoi, mi-aş spune să conştientizez că nu ştiu cât de multe nu ştiu.

Când angajezi pe cineva, la ce te uiţi?

Când vine vorba de manageri, am trei lucruri mari la care mă uit: competenţe, caracter şi chimie. Mă uit după toate aceste trei componente, simultan.

Pe cine admiri din businessul românesc?

Sunt cei de la Smart Bill, care sunt cumva în domeniul nostru şi au reuşit să construiască un model de business de succes. Răzvan Căzănescu, partenerul meu, de la care am învăţat foarte mult  este incredibil în ce priveşte insightul pe care îl are.

Dacă te uiţi la lumea largă — ce business îţi place şi crezi că ai fi putut să îl faci şi tu?

Sunt businessuri care îmi plac, dar pe care nu cred că aş fi putut să le fac. Sunt businessuri de la care învăţ  SpaceX, Tesla  dar nu cred că aş fi putut să le fac eu.

Care este cea mai bună lecţie învăţată pe propria piele?

Investiţia în oameni. Asta este, de departe, una dintre cele mai bune lecţii învăţate. Frica de a investi în oameni  tendinţa de a face tot şi de a controla tot.   Eram peste tot  şi nu funcţionează aşa  ai un return of investment fenomenal atunci când îi laşi pe oameni să înveţe şi îi ajuţi să crească. Unii dintre ei vor alege să meargă în alte părţi, iar asta este natural, dar cei care rămân  nu rămân neapărat pentru bani, care sunt importanţi, ci pentru valorile şi viziunea ta. Indiferent dacă Termene.ro se va vinde sau nu  eu şi echipa de management ne vedem din trei în trei luni şi mai punem câte o cărămidă la viziunea noastră de a construi în următorii ani un spital de pediatrie în Ploieşti. Avem o mare nevoie de un astfel de spital acolo şi este o motivaţie extrem de mare pentru noi.

Cum ai vrea să rămâi în istoria businessului?

Ca cel care a construit un spital de pediatrie în Ploieşti.  

Care a fost cea mai bună decizie pe care ai luat-o în cariera ta profesională?

A fost un cumul de decizii, pot să spun ziua şi momentul în care s-a făcut schimbarea de la autosuficienţă, de la atitudinea prin care ziceam că eu le ştiu pe toate, la „Adrian, nu ştii nimic”. A fost un moment în urmă cu şapte ani, la o discuţie cu Cristian Oneţiu (antreprenor şi speaker motivaţional n.red.)  la un moment dat am tras pe dreapta, la propriu, în drum spre Ploieşti, şi am spus că chiar nu ştiu nimic.

Care a fost cea mai proastă decizie pe care ai luat-o şi te-a costat cel mai mult, în toată cariera ta?

Cred că alegerea parteneriatelor, aceasta a fost problema. Relaţia mea cu businessuri este nonataşantă. Toate deciziile pe care le iau protejează businessul şi asta recomand tuturor antreprenorilor, când iau o decizie, să protejeze businessul, protejând businessul, protejezi oameni, trebuie să ai grijă de oamenii care muncesc pentru acel business. Şi decizia pe care o regret este că am ales să intru într-un parteneriat cu cel mai bun prieten al meu  am ajuns să ne certăm şi să pierd prietenia. Deşi din punct de vedere business, rezultatele au fost foarte bune pentru mine, am fost pus într-un context în care a trebuit să aleg între business sau prietenie. Întotdeauna voi alege businessul, acolo sunt oameni, sunt salarii. Sufletul meu era însă alături de el.

De ce ai făcut Termene.ro  să ieşi la pensie din acest business sau să vinzi?

Sub nicio formă nu mă gândesc să ies la pensie din acest business  dacă la un moment dat, va apărea oportunitatea de exit, cu siguranţă se va vinde. Avem deja discuţii cu potenţiali investitori.

Dacă ţi-ar spune un angajat tânăr de-al tău că vrea să fie ca tine, ce i-ai spune?

Aş avea o discuţie cu el şi i-aş vorbi despre toate compromisurile pe care trebuie să le facă. Despre realitatea de zi cu zi a antreprenoriatului, despre eforturile pe care trebuie să le depui, despre timpul pe care trebuie să îl aloci. Am doi copii, fata are 19 ani  efectiv nu ştiu când a împlinit această vârstă. Sunt compromisuri pe care un antreprenor, mai ales la început, trebuie să le facă, pentru că nu ştim. Realitatea de zi cu zi, din ringul antreprenoriatului, implică foarte mult imprevizibil. Trebuie să greşeşti tu, non-stop, să te ridici şi să înveţi din greşeli, iar când lucrurile merg bine sau prost, să te întrebi: De ce?