Acestea vor afecta considerabil şi pe termen lung băncile şi, totodată, se vor răsfrânge asupra economiei româneşti, în ansamblu. Concret, vorbim de cele trei legi cu privire la activitatea bancară votate în Camera Deputaţilor „pe repede înainte” la final de an (plafonarea dobânzilor, limitarea valorii recuperabile a creanţelor cesionate şi eliminarea caracterului de titlu executoriu al contractelor de credit), precum şi celebra ordonanţă cu privire la taxa pe activele bancare şi cea cu privire la deducerea în limita de 30% din impozitul pe profit a creditelor neperformante vândute recuperatorilor de creanţe (adoptată la final de august 2017 şi intrată în vigoare la începutul anului următor). Mai mult decât atât, prin natura lor, aceste măsuri vor avea efecte în spirală, de autoîntreţinere, într-un cerc vicios! 

 

Efectele negative se vor răsfrânge, în primul rând, asupra creditării ipotecare din România, atât cea rezidenţială, cât şi cea comercială. Criza financiară din 2007 (simţită la noi după 2008) ne-a arătat cât de importante sunt evoluţiile de pe piaţa imobiliară şi cât de puternică este corelaţia acestor evoluţii cu cele din activitatea financiară şi cele din economie, în general. Dacă nu reuşim să învăţăm din greşelile trecutului, înseamnă că nu putem progresa! Concret, voi enumera succint care sunt motivele pentru care aceste măsuri luate în ultimul timp cu privire la activitatea băncilor vor afecta semnificativ activitatea de creditare în domeniul imobiliar şi de ce acestea au fost greşite!