Elveţienii de la Credit Suisse şi UBS practică dobânzi negative la depozite -  numai la cele interbancare, nu şi celor constituite de persoane fizice. Elveţia s-a folosit agresiv de dobânzile negative şi în anii '70, când a încercat cu disperare să descurajeze intrările de capital, în condiţiile în care investitorii fugeau de inflaţia globală şi de instabilitatea din Orientul Mijlociu. În 31 iulie 1971, autorităţile elvetiene au luat decizia de a nu achita  nicio dobândă pentru fondurile străine care îşi plasează banii în Elvetia. Pentru orice plasament financiar care depăşea pragul de 50.000 de franci elvetieni, detinătorul banilor era obligat să plătească un impozit trimestrial în avans, nivelul fiind fixat la 2%. 

Germania şi Elveţia au semnat un amendament la acordul referitor la taxarea conturilor secrete deţinute de germani în băncile elveţiene, înăsprind prevederile pentru evazionişti, însă opoziţia germană vrea în continuare să blocheze înţelegerea, apreciind-o prea permisivă. Ministerul german de Finanţe a anunţat că cele două ţări au convenit creşterea taxei retroactive asupra fondurilor cetăţenilor germani ascunse în conturi din Elveţia de la 19-34% la 21-41%. Cele două părţi au stabilit şi impunerea unei taxe de 50% în cazul celor care moştenesc conturi bancare în Elveţia şi nu vor să le declare.

Introducerea dobânzilor negative ar fi un pas fără prea multe precedente în Marea Britanie. Economiştii spun că aceste dobânzi sunt problematice şi eficienţa lor depinde de ceea ce banca centrală vrea să obţină.

Danemarca a introdus dobânzi negative în iulie 2012 pentru a-şi menţine moneda ancorată de euro prin respingerea fluxului de bani care intra în ţară, considerată un refugiu în faţa crizei din zona euro. Aprecierea excesivă a coroanei ar fi sufocat industria ţării. Măsura a avut efectul scontat.