Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023 drept Anul omagial al pastoraţiei persoanelor vârstnice şi Anul comemorativ al imnografilor şi cântăreţilor bisericeşti.

„Grija pentru bătrâni, pentru copii şi pentru săraci arată gradul de civilizaţie şi profunzimea trăirii creştine a unui popor. Din acest punct de vedere, ne preocupă, în mod deosebit, starea de abandon social şi dezinteresul faţă de bătrâni (părinţi şi bunici), pe care le constatăm, adesea, în societatea de astăzi. Comunitatea umană tradiţională s-a preocupat dintotdeauna de persoanele vârstnice, considerându-le pe acestea nu o povară, ci un izvor de binecuvântare şi înţelepciune, dar şi de iubire milostivă, prin participarea lor la educaţia copiilor şi a tinerilor. Astfel, Sfânta Scriptură ne vorbeşte despre respectul pe care comunitatea evreiască îl arăta bătrânilor. În Vechiul Testament, respectul pentru bătrâni a fost transformat într-o poruncă pe care toţi aveau datoria să o împlinească: <Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta> (Ieşire 20, 12), sau: <Înaintea celui cărunt să te ridici, să cinsteşti faţa bătrânului şi să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru> (Leviticul 19, 32). Cel care nu-şi respecta părinţii vârstnici era văzut ca un blasfemiator: <Ca un hulitor este cel care părăseşte pe tată şi blestemat de Domnul este cel care mânie pe mama sa> (Eccleziasticul 3, 16)”, se arată în mesaj.

Patriarhul Daniel susţine că noul Testament ne arată lămurit că înţelepciunea celor vârstnici ţine de apropierea lor de Dumnezeu prin rugăciune şi de viaţa virtuoasă pe care aceştia o trăiesc: „Astfel, Dreptul Simeon nu era doar un om învăţat, ci şi un permanent rugător, luminat de Duhul Sfânt pentru a-L recunoaşte pe Mesia în Pruncul Iisus: <omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui> (Luca 2, 25). Dreptul Simeon Îl va putea purta în braţele sale pe Cuvântul lui Dumnezeu înomenit şi Îl prezintă ca fiind <Lumină spre descoperire neamurilor şi slavă poporului Tău Israel> (Luca 2, 32). Înţelegem, în acest sens, de ce Dreptul Simeon devine model şi ocrotitor al persoanelor vârstnice: era învăţat, drept, temător de Dumnezeu, răbdător, plin de credinţă şi nădejde. Slăbiciunea trupească a bătrâneţii este acoperită de tăria înţelepciunii, de bogăţia cunoaşterii, de frumuseţea blândeţii şi a bunătăţii. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: <Slăbiciunea trupului nu vatămă cu nimic tăria credinţei. Podoabă a Bisericii e cărunteţea gârbovă unită cu credinţa întraripată. De ea se bucură în mod deosebit Biserica> . Bătrâneţea trebuie înţeleasă şi ca fiind vârsta la care ne apropiem de sfârşitul călătoriei pământeşti, când Domnul Iisus Hristos ne conduce la casa Tatălui ceresc (cf. Ioan 14, 2)”.

„Din nefericire, astăzi, sunt foarte mulţi bătrâni care trăiesc în multă însingurare, în izolare de comunitate, simţindu-se cumva inutili acesteia sau, mai mult, traumatizaţi de propria îmbătrânire, ajung chiar la deznădejde. De aceea, Biserica este chemată să gândească noi forme şi metode pastorale actuale, apropiindu-se mai mult de nevoile şi aşteptările bătrânilor. Concomitent, trebuie lucrat şi la creşterea şi educarea tinerilor spre a nu marginaliza persoanele vârstnice, a nu le abandona şi izola în centre de asistenţă socială, deoarece tinerii şi persoanele în vârstă au nevoie unii de ceilalţi. Mai precis, bătrânii au nevoie de o mângâiere şi de un cuvânt de încurajare, iar tinerii au nevoie de înţelepciunea, răbdarea şi puterea de rugăciune a bătrânilor. Vârstnicii, prin maturitatea lor duhovnicească, pot ajuta mult la păstrarea valorilor creştine în cultura noastră, pentru armonia societăţii şi a familiei. Prin urmare, Biserica va ajuta persoanele vârstnice să depăşească lipsa de încredere, tristeţea şi izolarea, care îi împiedică pe bătrâni să participe activ şi cu speranţă la viaţa comunităţii”, continuă mesajul patriarhului Bisericii Ortodoxe Române.

La nivelul Patriarhiei Române 21 de centre de zi, 54 de aşezăminte rezidenţiale şi 52 de servicii de îngrijire la domiciliu, toate destinate persoanelor vârstnice.

De asemenea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023 drept Anul comemorativ al imnografilor şi cântăreţilor bisericeşti.

„Dacă anul 2022 a fost consacrat rugăciunii şi isihasmului, ca lucrare duhovnicească de propovăduire a rugăciunii neîncetate a minţii şi a inimii, anul acesta, 2023, privim rugăciunea, însoţită sau susţinută de cântarea bisericească, psalmodierea însăşi devenind rugăciune comunitară. Aceasta îşi are obârşia în Psalmii Vechiului Testament, aşa cum afirmă şi Sfântul Andrei Criteanul, unul dintre marii imnografi ai Bisericii, zicând: <David, oarecând, a însemnat cântarea, scriind-o ca într-o icoană>. Cântările cuprinse în cărţile de cult ale Bisericii noastre sunt creaţii ale unor imnografi inspiraţi de Duhul Sfânt şi ne ajută în înţelegerea textului scripturistic, ca parte a Sfintei Tradiţii. Textele imnurilor care se cântă în slujbele Bisericii Ortodoxe aprofundează şi explică bogăţia teologică a Cuvântului lui Dumnezeu. Muzica bisericească este Evanghelia cântată. În acest sens, Părintele Dumitru Stăniloae spunea despre limbajul imnografic că: <Dumnezeu este atât de mare, că singură poezia poate încerca să-L exprime> . Profunzimea teologică şi spirituală a textelor liturgice este dată de adăparea lor permanentă din Sfintele Scripturi şi din scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii care au meditat îndelung şi profund la Cuvântul lui Dumnezeu. Teologia exprimată în imnografia bisericească este una dintre cele mai bogate în sensuri şi, în acelaşi timp, lămuritoare pentru credincioşii Bisericii noastre, de aceea trebuie valorificată mai mult în predicile şi catehezele din zilele noastre. Imnografi precum Sfântul Roman Melodul, Sfântul Ioan Damaschinul, Sfântul Andrei Criteanul, Sfântul Cosma de Maiuma, Teofan Mărturisitorul şi Iosif Imnograful, Casiana şi alţii sunt alcătuitori de cântări bisericeşti de o mare frumuseţe, din punctul de vedere al formei, dar şi de o mare profunzime teologică. Imnurile liturgice au fost cântate pe teritoriul ţării noastre încă de la începuturile creştinismului, iar arta sau meşteşugul cântării a fost predat de către mari dascăli şi compozitori atât în şcolile domneşti, precum şcoala Sfântul Sava de la Bucureşti, sau în şcoli mănăstireşti, aşa cum a fost şcoala de la Mănăstirea Putna. Nu putem să trecem cu vederea nici psalţii sau alcătuitorii cântărilor liturgice ale Bisericii noastre, care nu au fost simpli compozitori sau interpreţi, ci adevăraţi creatori de cultură şi limbă naţională, precum: Filothei Sin Agăi Jipei, Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Ştefanache Popescu, Ioan Popescu-Pasărea şi alţii. Anul comemorativ al imnografilor şi cântăreţilor bisericeşti devine, astfel, un prilej de comemorare a celor ce s-au ostenit prin munca lor, inspiraţi de Dumnezeu, să compună cântări bisericeşti şi să le interpreteze, spre înaintarea noastră în cunoaşterea lui Dumnezeu. Iar Anul omagial al pastoraţiei persoanelor vârstnice ne îndeamnă să înmulţim activităţile noastre pentru ajutorarea bunicilor, oferindu-le un sprijin concret ca semn al preţuirii lor şi al comuniunii între generaţii, între tineri şi părinţi sau între nepoţi şi bunici”, se încheie mesajul.