În anul 2014, când era încarcerat la Penitenciarul Jilava, Gheorghe Copos a publicat patru cărţi la editura Niculescu - "Alianţe matrimoniale în politica principilor români din Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI", "Tăşnadul medieval", "Franciză vs management în industria hotelieră" şi "Turismul - vector de interculturalitate" - şi o carte la editura Meteor Press - "Turismul european durabil şi provocările lui".

Deşi nu au dorit să facă publice tirajele celor patru cărţi ale lui Gheorghe Copos lansate anul trecut la editura Niculescu, reprezentanţi ai acesteia au confirmat pentru MEDIAFAX că apariţia volumelor a fost plătită de reprezentanţi ai lui Copos. "A plătit tot tirajul. Chestiile astea au fost trecute în contract. A plătit tot tirajul, a ridicat tot tirajul, iar, dacă vinde cărţile sau nu le vinde, nu este problema noastră", au spus pentru MEDIAFAX reprezentanţi ai editurii Niculescu.

La rândul său, Gigi Alecu, directorul editurii Meteor Press, la care Gheorghe Copos a publicat anul trecut volumul "Turismul european durabil şi provocările lui", a declarat pentru MEDIAFAX că aceasta este singura carte pe care Copos a lansat-o la Meteor Press. Şi în acest caz, Gheorghe Copos a plătit apariţia întregului tiraj al volumului "Turismul european durabil şi provocările lui", care s-a ridicat la 50 de exemplare, după care reprezentanţi ai acesteia au şi ridicat aproape întregul tiraj de la editura Meteor Press.

George Copos a fost eliberat condiţionat pe 7 aprilie, după ce a executat o treime din pedeapsa de patru ani de închisoare, decizia, luată de Tribunalul Bucureşti, fiind definitivă. Între motivele care au stat la baza deciziei instanţei s-a numărat şi faptul că omul de afaceri a scris în penitenciar cinci cărţi.

La scurt timp după eliberarea lui Copos, jurnalistul Cătălin Parfene a scris, într-o postare pe contul său de Facebook, că tema lucrării sale de masterat, realizată în 2005, este similară cu tema uneia dintre cărţile scrise de Copos - "Alianţe matrimoniale în politica principilor români din Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI".

Profesorul universitar doctor Stelian Brezeanu, care a scris "Cuvântul Înainte" pentru cartea "Alianţe matrimoniale în politica principilor români din Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI", şi-a exprimat într-un comunicat remis vineri MEDIAFAX punctul de vedere în legătură cu acest subiect.

"Apariţia cărţii lui Gheorghe Copos a provocat discuţii aprinse, pro şi contra, în jurul plagierii de către acesta a tezei de master a lui Cătălin Parfene, din 2005. Având în vedere că am fost implicat în ambele cazuri - în primul cu un «Cuvânt Înainte», în celălalt prin conducerea unei teze de master -, numele meu a fost invocat de fostul meu student şi, mai ales, de media, cu inexactităţi şi confuzii, care au mers până acolo încât rectorul Universităţii din Bucureşti, derutat de discuţii, a ajuns să creadă că eu i-aş fi condus cursul de master lui Gheorghe Copos şi i-aş fi îndrumat ştiinţific lucrarea. Pentru a risipi toate aceste confuzii şi informaţii răuvoitoare, m-am simţit obligat să intervin cu acest comunicat pentru a-mi exprima punctul de vedere", spune profesorul universitar Stelian Brezeanu, într-un comunicat remis MEDIAFAX.

Pentru a înlătura confuziile, Stelian Brezeanu precizează că a scris doar "Cuvântul Înainte" pentru cartea lui Gheorghe Copos, aşa cum a scris pentru alte zeci de cărţi la publicarea lor, teze de doctorat mai ales, la solicitările foştilor săi studenţi, pe care i-a condus la doctorat.

"De ce am făcut-o şi în acest caz, mai ales că nu-l cunosc personal pe autor şi nu am vorbit niciodată cu el, văzându-l numai la emisiunile TV? Am acceptat, la rugămintea unei cunoştinţe apropiate şi nu înainte de a citi cartea, asigurându-mă că nu este un «plagiat». În ceea ce mă priveşte, am întins întotdeauna o mână celui căzut, pentru a-l ridica, desigur cu respectul legii şi al normelor moralei creştine", a adăugat Stelian Brezeanu

"Nu stărui asupra cărţii, m-am pronunţat în «Cuvântul Înainte»: o lucrare personală ce respectă normele ştiinţifice, fără a-i pretinde mai mult decât este ea, o lucrare rezonabilă, pe care n-o putem compara cu o teză de doctorat sau chiar cu o lucrare de master. În principiu, nu sunt de acord cu practica acestor lucrări, dar nu eu am inventat sistemul", a mai spus profesorul universitar.

Totodată, Stelian Brezeanu precizează că aducerea în spaţiul public a numelui său de către Cătălin Parfene "nu este fără intenţie", amintind în acest context de atitudinea ziariştilor de la Gazeta Sporturilor - unde acesta colaborează - faţă de fostul patron al echipei de fotbal Rapid.

"Implicarea numelui meu în discuţie de către Cătălin Parfene nu este fără intenţie, cunoscută fiind atitudinea ziariştilor de la Gazeta Sporturilor faţă de fostul patron al echipei de fotbal Rapid. Teza lui de master a fost bună, mai puţin stilul, dar susţinerea ei în faţa comisiei i-a adus la examen nota maximă. La zece ani distanţă, îmi aduc destul de vag aminte detaliile ei. Referatul meu a avut la bază lectura exemplarului din dosarul depus la Secretariat, pe care l-am înapoiat la încheierea probei. În ceea ce mă priveşte, nu am solicitat niciodată studenţilor un exemplar pentru mine. În cei 40 de ani de carieră didactică am condus în jur de 800 de lucrări de licenţă, master, doctorat şi lucrări de gradul I. Păstrarea unui exemplar din fiecare lucrare ar fi însemnat să-mi invadez apartamentul, şi aşa plin cu cărţi de specialitate, şi să-l transform în depozit de bibliotecă", a mai spus profesorul universitar în comunicatul de presă remis MEDIAFAX.

Stelian Brezeanu aminteşte şi că, la prima intervenţie în spaţiul public, Cătălin Parfene l-a acuzat pe Gheorghe Copos de plagiat, pornind de la similitudinile titlurilor tezei sale şi al cărţii. Ulterior, după ce a văzut cartea publicată, a revenit şi a recunoscut că nu poate fi vorba despre un plagiat, numai că unele expresii din carte seamănă cu cele din teza sa, după cum structura şi unele evaluări din carte ar putea constitui dovezi că Gheorghe Copos i-ar fi cunoscut teza.

"Să le luăm pe rând. Cătălin Parfene nu a cunoscut studiul lui Ştefan Andreescu, «Alianţe dinastice ale domnilor Ţării Româneşti în secolele XIV - XVI», din 1987, care nu este citat în teză. Să conchidem, potrivit logicii lui, că Parfene s-a inspirat din titlul cercetătorului bucureştean? Multe expresii din cartea lui Copos îi amintesc lui Parfene de formulările din teza sa. Bunăoară, caracterizarea Margaretei, prima soţie a lui Alexandru cel Bun, similară cu cea din teza sa, este un bun argument pentru C. Parfene. Numai că G. Copos trece în notă, pentru această caracterizare, cartea lui Ştefan Gorovei («Muşatinii», 1976, p. 46). Mă tem că autorul tezei de master a luat caracterizarea de la istoricul ieşean, fără a face trimiterea cuvenită la sursa ei. În alt loc, este invocat un pasaj din teza lui Parfene relativ la documentul lui Vlad Călugărul (din 1492), apreciat de autor ca «un veritabil program politico - cultural al domnilor români». Alături pune judecata lui G. Copos asupra acestui hrisov domnesc: «program politic şi cultural al principilor români medievali». Ceea ce omite Cătălin Tolontan (într-o postare pe blogul său personal) este faptul că G. Copos aşază judecata sa într-un cadru mult mai larg. Mai mult, el face trimitere la studiul lui Şt. Andreescu, mai sus amintit (pagina 678). Apoi, G. Copos citează, aproape integral, hrisovul lui Vlad Călugărul, care se ocupa de mănăstirile de la Muntele Athos. Şi judecata finală a lui Copos este mult mai amplă. Cu alte cuvinte, întreaga analiză a documentului este mult mai largă şi mai matură la G. Copos faţă de «istoricul» C. Parfene. Formularea lui Copos a fost preluată de la Ştefan Andreescu şi el menţionează acest fapt, prin nota de subsol. În sfârşit, analiza lui G. Copos asupra planurilor matrimoniale ale lui Mihai Viteazul şi a rezultatelor lor a urmat, prin citare, judecăţile lui Constantin Rezachievici («Cronologia»). C.C. Giurescu («Istoria») şi C. Gane («Trecute vieţi»), lucrări pe care le menţionează în notele din subsolurile paginilor (a se vedea Copos, «Alianţe», pag. 87 - 90)", mai menţionează Stelian Brezeaznu.

În continuare, Stelian Brezeanu aminteşte că "similitudinile de structură şi de judecată a evenimentelor analizate sunt un alt argument al presupusei influenţe a tezei de master asupra cărţii lui G. Copos. Dar sintezele istorice utilizate de cei doi, C.C. Giurescu în special, urmează aceeaşi structură şi judecăţi, impuse de cronologia evenimentelor şi de evoluţia spaţiului politic ortodox, cu fracturile lui de la 1400 şi 1550, provocate de cuceririle otomane, semnalate de mine în «Cuvânt Înainte»".

Profesorul Brezeaznu subliniază, în comunicatul remis MEDIAFAX, că "în intervenţiile lui Cătălin Parfene şi în cele din media s-a exprimat opinia că o persoană fără pregătire istorică propriu-zisă nu ar putea produce o lucrare ca cea de faţă".

"În principiu, afirmaţia este exactă, dar există şi excepţii de la regulă. În cariera mea de dascăl am întâlnit asemenea persoane, care m-au uimit prin cunoştinţele lor în teritorii foarte restrânse ale istoriei. Unii dintre ei au scris şi cărţi asupra acestor subiecte. Este şi cazul lui G. Copos. Remarcaţi lecturile sale asupra proiectului lui Napoleon de a crea «o familie de state europene» condusă de împărat şi de membrii familiei sale. La fel, G. Copos cunoaşte foarte bine cartea lui C. Gane, «Trecute vieţi de doamne şi domniţe» din secolele medievale, care l-a inspirat pe autor în înfăţişarea mecanismelor acestor alianţe matrimoniale. G. Copos este, de asemenea, un om inteligent, cu o minte iscoditoare, şi care ştie să-şi articuleze ideile. În răstimpul petrecut în detenţie a dispus de cărţi şi studii, care i-au fost puse la dispoziţie fie în integralitate, fie, în cazul studiilor, în format xerocopiat. A dispus, de asemenea, de timpul necesar şi, prin puterea lui de muncă, a reuşit să finalizeze cartea în discuţie", completează Stelian Brezeaznu.

Drept concluzie, Stelian Brezeanu se întreabă dacă nu cumva faptul că mai mulţi istorici au scris, fiecare, câte o istorie a românilor, l-ar îndreptăţi pe primul dintre ei să îi acuze pe toţi ceilalţi de plagiat sau de "furt intelectual", făcând referire la comentariile lui Cătălin Parfene despre cartea lui Gheorghe Copos.

"În acest context, nu îmi pot reprima exprimarea unei nedumeriri: C. Parfene face mult caz de faptul că ar deţine «monopolul» asupra acestei teme, numai pentru faptul că, în urmă cu 10 ani, a abordat acest subiect în lucrarea lui de master. Dacă ar exista o asemenea regulă, anume că o temă abordată de cineva devine «monopol» al acelei persoane, în ciuda faptului că nu a fost publicată, progresul în ştiinţa istorică ar fi complet blocat. Dacă mai mulţi istorici au scris, fiecare, câte o istorie a românilor, ar fi trebuit oare ca primul dintre ei să îi acuze pe toţi ceilalţi de plagiat sau de «furt intelectual»? În fond, progresul, în orice disciplină, vine tocmai din competiţia între autori!", a spus Stelian Brezeanu.

Acesta a menţionat şi că iniţiativa prezentării "Cuvântului Înainte" i-a "aparţinut exclusiv", iar Facultatea de Istorie din Bucureşti nu a avut nicio implicare în această chestiune.

"Solicitarea unei scrisori de recomandare din partea facultăţii, obligatorie pentru redactarea oricărei lucrări de acest gen în regim de detenţie, este o prevedere legală. Personal, am depus cererea la secretariatul facultăţii şi am revenit apoi pentru a primi această recomandare", a completat profesorul universitar.

Omul de afaceri George Copos susţine că proporţia pasajelor din cartea sa "Alianţe matrimoniale..." susceptibile ca fiind plagiat este de 2 la sută, "limită acceptabilă", aceasta fiind concluzia unui raport al plagiarism-detector.com, un software de detectare a plagiatelor.