„La noi grosul taxării pe muncă este la contribuţiile sociale, nu la impozitul pe venit. În regiune contri­buţiile sociale în majoritatea statelor sunt mai mici. România încă este atractivă pentru investitori din punctul de vedere al taxării, dar, începând cu ianuarie 2023, lucrurile se vor schimba în sens negativ”, este de părere Emilian Duca, consultant fiscal.

El se referă la eliminarea unor facilităţi fiscale, mai ales schimbarea regimului microîntreprinderilor, care vor mai beneficia de taxare de 1% pe cifra de afaceri doar dacă au afaceri de sub 500.000 de euro în anul anterior, faţă de 1 milion de euro, limita care este acum.

Povestea taxelor este complicată pentru orice ţară din lume, indiferent cât ar fi de bogată sau de săracă. În  momentul în care scazi taxele, toată lumea aplaudă, dovadă ceea ce se întâmplă în Marea Britanie, unde Liz Truss, candidată cu şanse puternice la şefia Partidului Conservator şi viitor prim-ministru, dacă câştigă, promite scăderea taxelor, în vreme ce contracandidatul ei spune că propunerile ei sunt o prostie.

Este uşor să reduci taxele, dar este foarte greu să le ridici în momentul în care bugetul nu mai poate fi susţinut cu taxe scăzute.

Povestea este cunoscută şi în România. În vremea lui Victor Ponta, PSD a promis că nu creşte taxe, dar odată venit la guvernare a văzut că bugetul ţării este gol şi a pus taxe suplimentare, cum ar fi pentru susţinerea infrastructurii, taxă care nu s-a văzut niciodată în infrastructură.

Când a venit la putere, Liviu Dragnea a redus TVA-ul de la 24% la 19%, a introdus TVA-ul de 9% la alimente, dar în veniturile bugetare s-a constatat un gol imens, astfel că bugetul nu a mai avut bani de investiţii. În mod paradoxal, la acea vreme, mediul de afaceri a cerut oprirea reducerii taxelor.

Acum vedem reversul reducerii taxelor din ultimii ani: taxele încep să crească şi întrebarea este: care este regimul optim al taxelor? Cât ar trebui să fie nivelul de taxare astfel încât încasările la bugetul statului să fie cât mai mari? Economistul Arthur Laffer, care a conturat politicile economice ale preşedintelui american Ronald Reagan, a încercat să răspundă la această întrebare şi a emis teoria care acum poartă numele de curba Laffer. Practic, teza lui Laffer spune că există un punct optim al nivelului de taxare, astfel încât să se obţină veniturile maxime la bugetul de stat. El spune că, în anumite situaţii, scăderea taxelor poate aduce venituri mai mari la buget sau că majorarea taxelor poate aduce venituri mai mici la buget, pentru că scade conformarea la plata taxelor.

Astfel, în anumite situaţii, taxele pot fi modificate, atât în sens crescător, cât şi în sens descrescător şi modificările, cu dozajul potrivit, vor creşte încasările la bugetul de stat. Laffer însă nu a răspuns clar care este dozajul potrivit.